Dcnews.ro informeaza: INALTAREA DOMNULUI. Ce trebuie sa faci pe 25 mai pentru a avea noroc (Autor: Crisan Andreescu)
Inaltarea Domnului este praznuita la 40 de zile dupa Inviere, in Joia din saptamana a VI-a, dupa Pasti. Sarbatoarea este cunoscuta in popor si sub denumirea de Ispas, de la cuvantul de origine slavona Supasu, care inseamna Mantuitorul. In aceasta zi crestinii se saluta cu formula: Christos S-a inaltat! si Adevarat S-a inaltat!. Este sarbatoarea in care Biserica face amintire in fiecare an de ultimul eveniment din viata pamanteana a Mantuitorului. Prin inaltarea Sa la cer, se incheie activitatea Sa de rascumparare a neamului omenesc din robia mortii si a pacatului. Evenimentul Inaltarii este amintit in Sfintele Evanghelii si descris pe larg in cartea Faptele Apostolilor, unde se spune ca, dupa Invierea sa din morti, Mantuitorul s-a aratat Sfintilor Sai ucenici si Apostoli, timp de 40 de zile, prin multe semne doveditoare. Vorbind cu el despre imparatia lui Dumnezeu, i-a incredintat ca le va trimite Duhul Sfant, care le va da putere pentru a fi martori si marturisitori al Lui in Ierusalim, Iudeea, Samaria si pana la marginile pamantului. Si zicand acesta, s-a inaltat la cer, iar un nor l-a luat din fata ochilor lor. Este exact ceea ce Iconografia ortodoxa infatiseaza referitor la praznicul Inaltarii. Evenimentul Inaltarii la cer a Mantuitorului este adevar de credinta, marturisit si in Crez. El are importanta deosebita in viata credinciosilor, si deci a Bisericii. Mai intai, pentru ca el incheie sirul actelor sau momentelor importante din viata Mantuitorului, apoi, prin Inaltare, firea omeneasca este inaltata in persoana Mantuitorului la Dumnezeu si constituie premisa pogorarii Duhului Sfant pentru a continua lucrarea in Iisus in Biserica. Sarbatoarea cade intotdeauna la 40 de zile dupa Inviere, de aceea se serbeaza mereu in joia saptamanii a sasea dupa Pasti. Desi sarbatoarea are o baza biblica si s-a praznuit de timpuriu, marturii scrise despre existenta ei avem doar din secolele III - IV. Asa, de exemplu, Constitutiile Apostolice o mentioneaza ca pe una dintre cele mai vechi sarbatori. Dupa unele marturii istorice, ea se praznuieste la inceput odata cu Cincizecimea, sau Rusaliile, deci la 50 de zile de la Inviere. Incepand cu secolul al IV-lea, o serie de Sfinti Parinti fac referire la aceasta sarbatoare, lasand predici sau cuvantari tinute cu aceasta ocazie, asa cum fac Sf. Ioan Gura de Aur, Fericitul Augustin, Sf. Atanasie al Alexandriei si Sf. Grigorie de Nissa, ca si Socrate. Daca pelerina Egeria vorbeste de serbarea ei odata cu Rusaliile, Fericitul Augustin (sec. V) ne arata ca in vremea lui ea era generalizata si serbata la 40 de zile dupa Inviere, in toata lumea crestina. Sarbatoarea a capatat o importanta deosebita dupa ce Sf. Imparateasa Elena, mama Sf. Constantin cel Mare, a construit o biserica mareata pe muntele Maslinilor, de unde se inaltase Domnul si unde sarbatoarea se praznuia cu mare fast, asa cum se face si astazi. In aceasta zi, Mantuitorul Isus Christos s-a ridicat la ceruri de pe Muntele Maslinilor. La aceasta minune au mai luat parte si Apostolii si cei doi ingeri. Acestia din urma le-au vorbit apostolilor despre cea de-a doua venire a lui Hristos, si le-au cerut sa nu fie coplesiti de durerea despartirii de Mantuitor. Eusebiu din Cezareea, in lucrarea Despre sarbatoarea Pastilor din anul 332 mentioneaza pentru prima oara sarbatoarea Inaltarii Domnului. Din scrierile acestuia, putem deduce faptul ca Inaltarea Domnului se tinea in aceeasi zi cu Rusaliile, la 50 de zile dupa Inviere. Abia la sfarsitul secolului al IV-lea, inceputul secolului al V-lea, sarbatoarea Inaltarii Domnului s-a sarbatorit in alta zi decat Pogorarea Sfantului Duh (Rusaliile), si anume, la 40 de zile dupa Inviere. Aceasta data a ramas pana in ziua de astazi neschimbata. In urma hotararilor Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe din anii 1999 si 2001, Inaltarea Domnului a fost consfintita ca Zi a Eroilor si ca sarbatoare nationala bisericeasca. In aceasta zi, bisericile romanesti din tara si din strainatate sarbatoresc pe toti eroii romani care au cazut pe campul de lupta pentru credinta, dreptate, intregirea neamului sau apararea tarii.

Traditii de Ispas

Potrivit credintei ortodoxe, se inrosesc oua, se pregatesc bucate, intocmai ca la masa de Pasti, iar salutul este Christos s-a inaltat! - Adevarat s-a inaltat!. Se spune ca dupa Inviere, Isus s-a mai aratat o data ucenicilor sai, pe Muntele Maslinilor, incredintandu-i de puterea sa si dandu-le ultimele invataturi. El a mancat alaturi de ucenici, asa cum facuse odinioara. Dupa 10 zile, de Rusalii, Duhul Sfant avea sa se pogoare peste ei, daruindu-le putere si intelepciune divina pentru a merge in lume si pentru a transmite Cuvantul lui Dumnezeu. In Biblie, acesta este momentul in care se anunta a doua venire a lui Isus, intocmai ca si Inaltarea, avand la dreapta si la stanga doi ingeri mari si luminosi. De INALTAREA DOMNULUI, in unele zone ale tarii, se leaga frunze de nuc peste brau, pentru ca Mantuitorul le-ar fi purtat in momentul Inaltarii si se bat cu leustean ca sa fie feriti de rele si de boli. In alte zone, fetele si feciorii se duc in padure sa culeaga frunze de alun cu care fac vraji de dragoste sau pentru a le folosi ca plante tamaduitoare. Se zice ca Cerurile sunt deschise de la Pasti pana la Inaltare, iar cei care mor in aceasta perioada nu mai trec prin Judecata de Apoi si ajung direct in Rai. Tot in aceasta zi se fac pomeni si se impart pentru morti, in special branza, ceapa verde, paine calda si rachiu. Casele si mormintele se impodobesc, in unele zone, cu frunze de paltin, iar la ferestre se pun frunze de leustean. Femeile nu imprumuta sare si nu dau foc din casa, pentru ca altfel toata casa va vui, iar vacile nu vor mai da lapte pentru smantana. Potrivit cartii biblice Faptele Apostolilor, Mantuitorul Iisus Hristos, dupa Inviere, s-a aratat ucenicilor, timp de 40 de zile, dupa care, in prezenta lor, s-a inaltat la cer. In acel moment Hristos si-a profetit revenirea si i-a incredintat pe apostoli ca il va trimite pe Duhul Sfant. La fel si vitele sunt batute cu leustean, ca sa se ingrase, sa fie sanatoase si ferite de vrajitorii. De asemenea, la Inaltare, se taie par din varful cozilor de la vite si se ingroapa intr-un furnicar, cu urarea: Sa dea Dumnezeu sa fie atatia miei si vitei cate furnici sunt in acest furnicar!. Tot in aceasta zi se sfintesc plantele de leac - leusteanul, paltinul, alunul. Se crede ca cine moare de Ispas ajunge direct in Rai.