Dumnezeul sufletului romanesc

la Eminescu ma-nchin ca la Dumnezeu
spuse palmasul, nestiutorul
de carte, argatul ogoarelor
lui ma inchin spusera pe rand
invatatorul
apoi invatacelul
si pruncii inca nenascuti spusera la fel
dinlauntrul mamelor lor
care si ele erau
inauntrul mamelor mamelor lor

la Eminescu ma inchin ca la Dumnezeu
rostira teii
si plopii
si mestecenii
infratiti in aceeasi religie
cu ierburile si lacurile
si luceafarul de ziua
si cu marea
care are margini frumoase ca un mormant de poet

lui ma supun, doar lui
rosti de la Cozia, de sub lespedea lui
Mircea cel Batran
si de la Arnota, Basarab Voievod
si capul lui Mihai vorbi
de la manastirea Dealu
si Constantin Brancoveanu,
din singurul mormant fara trup
al catedralei Hurezilor

cum de il iubesc cu plecaciune
toate acestea si altele cu ele dimpreuna
incat daca sapi in miezul nestematelor dai de el
si daca asculti inima pietrelor il auzi cum bate
si daca il scoli in crucea noptii pe taran
si-l intrebi cum se cheama sufletul lui
iti va raspunde dintr-o rasuflare, Eminescu?

Eminescu nu este un poet
fie si nepereche
nu este geniul tutelar
n-a iubit-o pe Veronica Micle
n-a fost sarac si n-a fost bogat
n-a scris carti
ci doar un certificat de nastere

de ce lui ne inchinam?
fiindca el a scris, cu litere de aer si tarana,
certificatul de nastere al sufletului romanesc

Lucian Avramescu