Despre o fabuloasa si uitata istorie romaneasca dintre Nistru si Bug. Totul despre romanitatea spatiului Transnitrean si nu numai / Sursa: romaniabreakingnews / Autor: Viorel Dolha
Transnistria in sens geografic este delimitata de malul de 800 km al Nistrului, de malul de 600 km al Bugului si litoralul de 150 km al Marii Negre (1).
Prin romani transnistrieni intelegem insa pe toti cei de dincolo de Nistru, cuprinzand Podolia si mergand pana la Nipru ba chiar Don, in Crimeea, Caucaz si Siberia.
Inceputurile intinderii marginii estice a romanitatii la est de Nistru se regasesc in simbioza dintre tyrageti (getii de la Tyras sau Nistru), deci intre supusii lui Burebista, care la gurile Bugului stapanea Olbia si romanii ale caror urme se gasesc la tot pasul.
Din vremuri foarte vechi a inceput intre romani si ruteni sau ucrainieni un vadit proces de interpenetratie etnografica si demografica continuat in decursul veacurilor prin colonizari si emigrari ale acestor doua rase. Stapanirea cnejilor bolohoveni se afla pe cursul raului Sluci si pe Bugul superior care sunt si cei care ii vor preceda pe cazaci (2).
Istoricul ucrainian V. B. Antonovici scria in 1885 ca nici dreapta nici stanga Nistrului nu a apartinut nici principilor halicieni nici altor principi rusi” (3). Lupta corp la corp cu triburile slave si turaniene nu va impiedica realizarea statului moldovean in sec. XIV, principatul de la Baia alaturindu-se altor asezari romanesti mai vechi, unele raspandite pana in Polonia si Volhinia (4). Intre voievozii bolohovenilor mai cunoscuti sunt Alexandru din Belti si Gleb al lui Ieremia (5). Inca la debutul mileniului al II-lea, aceasta romanitate era destul de puternica, surse scandinave din veacul XI semnaland prezenta blakumenilor dincolo de Nistru, iar o cronica veche ruseasca mentioneaza pe aceiasi volohove in zona (6).
In Crimeea ne intampina la 1287 un Craciun, la 1280 o unguroaica Marioara” de la Caffa, iar in sec. XV ungurii Radu, Stanciu, Stoica in aceeasi colonie (7), elementul romanesc cunoscand iata din excesul sau de vitalitate si fenomenul de diaspora.
La 25 mai 1455 orasenii din Cetatea Alba nemultumiti de actiunile pirateresti ale genovezilor din castelul Lerici de la gurile Niprului pun stapanire pe aceasta fortificatie si ii trimit captivi domnitorului Petru Aron pe conducatorii cetatii (87).
Podolia epocii lui Stefan cel Mare este socotita de N. Iorga ca apartinand de fapt nimanui”, desi succesiv tinuse nominal de cnejii tatari, Marele Cnezat al Lituaniei si Polonia. Pe nesimtite s-a nascut o Moldova noua dincolo de Nistru cu sate din ce in ce mai numeroase. Cetatea Lerici este ocupata de Moldova intre 1455-1475.
Cazacii romani
Stefan Bathory intr-o scrisoare catre inalta Poarta arata ca intinderile dintre Bug si Nipru erau populate cu o adunatura de oameni compusa din poloni litvani, moscali si romani. Cazacii sunt stransi dintre moscali si romani (8). Prin denumirea de cazac, tatarii intelegeau vagabond. Hatmanul lor Dumitru Visnovietchi se cobora dintr-o sora a lui Petru Rares. A pretins si scaunul Moldovei (9). Dupa Ioan Voda cel Cumplit, cazacii vor navali in Moldova de mai multe ori aducand cu ei Domnisorii - fii adevarati sau inchipuiti de dincolo de Nistru ai domnilor de odinioara ai Moldovei.
Ioan Nicoara Potcoava a fost primul hatman ales de intreaga Sece Zaporojeana. El va reusi sa ocupe pentru scurt timp tronul Moldovei si acelasi noroc si-l vor incerca si alti romani din fruntea cazacilor: Alexandru si Constantin Potcoava (10), Petre Lungu, Petre Cazacu.
Rangul suprem de hatman al cazacilor il vor mai detine dintre romanii transnistrieni Ion Grigore Loboda, Tihon Baibuza, Samoila Chisca, Ion Sarcu, Opara, Trofim Volosanin (Romanul), Ion Sarpila, Timotei Sgura, Dumitru Hunu si eroul legendar al cazacilor in lupta pentru independenta Ucrainei, Danila Apostol. Pe tot parcursul sec. XVI - XVIII, inalte ranguri printre cazaci le-au avut polcovnicii Toader Lobada, (in Pereiaslav), Martin Puscariu (in Poltava), Burla (in Gdansk), Pavel Apostol (in Mirgorod), Eremie Ganju si Dimitrie Bancescu (in Uman), Dumitrascu Raicea (in Pereiaslav) comandantul Varlam Buhatel, Grigore Gamalie (in Lubensc), Grigore Cristofor, Ion Ursu (in Rascov), Petru Apostol (in Lubensc). Alti mari comandanti de unitati cazacesti dintre dacii transnistrieni sunt: Topa, Scapa, Taranul, Moldovan, Munteanu, Procopie, Desalaga, Dragan, Gologan, Polubotoc, Cociubei, Turculet, Chigheci, Grigoras, Bogdan, Radul, Focsa, Basarab, Grigorcea, Borcea, etc. Multi din ei vor fi semnatari ai documentelor de unire a Ucrainei cu Rusia de la 18 ianuarie 1654 (11), iar altii precum generalul Ciorba si coloneii Mandra, Ghinea si Branca vor intra in servicul Rusiei (12).
Domnii Moldovei au stapanit Transnistria
Dupa ce in 1574, Ion Voda Armeanul pomenea de tara noastra a Moldovei de dincolo de Nistru”, dupa ce in 1602 boierii (13) vorbesc de neamurile lor de peste Nistru, Ghe. Duca devine la 1681 Despot al Moldovei si Ucrainei (14) implinind pe langa rolul de domnitor al Moldovei si rostul de hatman (15) si administrator al Ucrainei, unde in vremea aceasta se vor scrie si acte redactate in romaneste (16). Daca pana acum doar hotarul etnic depasise Nistrul, Duca va duce si hotarul politic in zona transnistreana avand in stapanire toate teritoriile dintre Carpati si Nipru. Dupa el au mai detinut conducerea Ucrainei, Stefan Movila, Dimitrie Cantacuzino si Ene Draghici, iar cu mari functii au fost si Simeon Palis si Sandu Coltea (17).
Consecinta a stapanirii lui Duca Voda (care a ridicat curti domnesti la Ticanova pe Nistru si Nimirov pe Bug) Moldova continua pana la 1765 sa administreze si malul stang al Nistrului (18).
Importantele centre ale Transnistriei erau Movilaul, Dubasari, Silibria, Iampol, Jaruga, Rascov, Vasilcau. In noua oblastie formata de rusi la Oceakov (la a carei constructie Petru Schiopu participase cu 15.000 salahori si 3.000 care) au primit in sec. XVIII pamanturi boierii: Cantacuzino, Rosetti, Catargiu, Badiul, Sturza, Manuil, Macaresu, Cucu, Boian, Iliescu, Sabau, Cananau, Craciun, Pascal, Hagila, Sacara, Nicorita, Ghenadie, Dodon, Zurucila etc. Cetatea a fost ceruta de Mihai Viteazul la 1600 si aparea inca de pe atunci, ca fiind unul din orasele Moldovei). Intr-un recensamant din 1793, intre Nistru si Bug din 67 de sate, 49 erau exclusiv romanesti (19).
Biserica transnistreana subordonata din vechime bisericii romane
Tinutul gravita si bisericeste spre Moldova, astfel la 1657 mitropolitul Sucevei hirotoniseste pe Lazar Branovici ca episcop la Cernigov (20). Intr-un act dat la Thighina in 1769 se face urmatoarea precizare privind subordonarea bisericeasca: mitropolitul Proilavei (Brailei), al Tamarovei (Reniului), al Hotinului, al tuturor marginilor Dunarii si al Nistrului si al intregii Ucraine a hanului” (21). In cateva randuri tinutul dintre Nistru si Bug a intrat sub jurisdictia episcopiei Husilor. Dupa 1792 (data la care rusii ating Nistrul) Transnistria va apartine bisericeste de Ecaterinoslav in fruntea careia insa era romanul Gavril Banulescu-Bodoni, care dupa anexarea Basarabiei va reuni sub aceeasi mitropolie Chisinaul, Hotinul si Oceacovul fiindca in tinutul Oceacovului precum si in Basarabia locuiesc moldoveni, vlahi, greci, bulgari si colonisti de diferite neamuri, iar rusi sunt foarte putini. Din 1837 se va infiinta eparhia Chersonului si Tauridei cu resedinta la Odessa (22). Pe malul stang al Nistrului si pe alocuri si in stepa Chersonului pana la Bug, erau asezari in care fiintau cam 100 de biserici moldovenesti, iar tot sudul Rusiei pana aproape de Kiev era in stadiul de colonizare abia cu doua decenii inainte de rapirea Basarabiei (23).
(Va urma)