Imi place, jur, o lume in valtoare
Nu-mi place viata intr-un lac statut
Dar azi se cearta marii, fiecare,
Iar noi avem din asta de pierdut.

Se cearta-n cusca marile reptile
Si isi disputa prada unor miei
Dar ce ma fac cand eu ma recunosc
Nu-n pradatori, ci-n cei mancati de ei?

Fierbe pamantul patriei strabune
Se cearta precupetii din palate
Dar din razboiul lor lipseste sigur
Miza de a trai in demnitate.

De doua zile se-nroseste sarma
Dintre alesii natiei ce-si striga
Cuvinte grele, dar lipsesc din ele,
Cuvinte simple cum e mamaliga.

Mamaligarii nu mai au - nu toti -
Sa puna pe stergar ceva in casa
In timp ce la ceaunul cu bucate
Fierbe in aburi vita cea mai grasa.

De ce scriu asta, ca nu-i poezie
Pun rime unui editorial?
Fiindca ma simt iar potcovit de viata
Si sunt martoaga lor de carnaval.

E mai usor sa ii injur in versuri?
Da, uneori imi vine mai usor
Canaliile n-au lipsit nicicand
Din viata noastra de stravechi popor.

Canaliile sunt aici de veacuri
Ele necontenit se reproduc
Au biruit si sub fanarioti
Sunt viermi in trunchiul falnicului nuc

Ne nastem cu canalia de coada
Canalia ne e certificat
Oriunde-n lume ne legitimam
Cu-acest puroi si cu acest rahat
De care niciodata n-am scapat.

12 iulie 2015, Bucuresti