Alina Avadanei este o tanara de 17 ani, eleva a Colegiului National "Iulia Hasdeu". In revista "Idealuri" a liceului, Alina publica un text de-al sau, ce abordeaza o tema actuala: bulimia.
,,Nu mai rezist...Fiecare umbra ma cheama. Vin! Asteapta-ma. De doua zile mananc incontinuu. Mananc si vomit. Vomit si mananc. A devenit o rutina. O luna...doua...trei... Nu ma mai pot controla. Vreau sa mor. Cer prea mult sa fiu slaba? Cer prea mult sa redevin anorexica? Atunci ma simteam bine... Ma obisnuisem sa nu mananc nimic. Era un lucru normal pentru mine. Imi desparusera poftele...Mancarea nu mai exista pentru mine. Eu traiam intr-o lume a mea... Intr-o lume fara pofte, intr-o lume plina de fericirea pierderii greutatii. Acum am inceput iar sa mananc. Si ma urasc. Ma urasc ca ma privesc in oglinda cu ochii umflati si plini de lacrimi. Ma urasc ca ma vad pe scaunul din bucatarie devorand orice, chiar daca-mi place sau nu. Ma urasc! Si mai presus de toate urasc mancarea. O detest. Dar nu mai pot trai fara ea. Daca nu mananc simt ca innebunesc. Organismul meu cere hrana. Organismul meu cere sa-l distrug. Si pentru asta il urasc si pe el. Imi spun mereu. Nu mai manca. Ce satisfactie iti aduce asta? Gustul ramane in gura pentru cateva minute, apoi dispare, iar kilogramele in plus ii iau locul. Dar nu ma mai ascult. Nu mai pot sa renunt la asta este viciul meu. Asta este moartea mea". Bulimia... Cine stie? In unele cazuri este mai grea decat anorexia. Cel putin anorexia nu prea se vede in societate. Daca mergi la un restaurant cu prietenii ii poti minti usor ca ai mancat acasa si ca nu mai poti. Cu bulimia e mai greu... iti e pofta de orice si mananci incontinuu si foarte repede. Apoi te scuzi: ,,Merg putin la toaleta". Dar te intorci cu ochii rosii, si foare umflati. Ii minti o data, a doua oara, dar deja se prind... Deja isi dau seama ca tu nu esti bine. Dispare pofta de viata. Oboseala pune stapanire pe corpul tau. Dar te simti rau. Te simti foarte rau. Ametesti, te dezechilibrezi, pici...Cazi si nu te mai poti ridica. Pacat... Aveai vise...planuri, dar au disparut toate. Acum vrei sa mori. Ai un singur tel in viata: sa fii slaba. Te distrugi si o data cu degradarea ta se sparge si inima cunoscutilor. Apare vina, regretul, mustrarea de sine. Ei nu ti-o spun, dar tu stii. I-ai dezamagit pe toti. Le-ai rupt o parte din suflet si ai luat-o cu tine. Dar tu te-ai pierdut. Tu nu mai esti. A ramas numai umbra ta. O umbra tocita, trista, plina de ura. Dar dispare si ea in cele din urma, ai disparut si tu, iar in locul vostru e Mia. Doar Mia. O fata care iti voia raul. O fata care te-a pacalit...o fata care mintea ca e singura alaturi de tine si singura care te iubeste. De ce ai ascultat-o? Nu stiai tu ca sub ochii ei rosii si plansi ascundea bulimia? Nu stiai tu ca sub fata sa nevinovata, in parul sau lung si nepieptanat, in obrajii sai duri si scobiti, demonii dormeau? Nu...Nu stiai. Tu ai crezut-o... Dar te-a ratacit. Nu ti-a mai ramas nimic. Nici chiar tu nu ai mai ramas. Pacat... Da...Pacat.
Si ah, oamenii din jurul tau! Te privesc cu mila, vor sa te ajute. Dar nu e oare prea tarziu? Nu ti-a intrat tie acea putreda fiinta in sange? Cand ti-a fist greu ei au fost langa tine? Au plecat cu totii si te-au lasat singura. Singurain bratele Miei, in bratele demonilor. Dar ei sunt acum aici fiindca te-au vazut cazuta. Si le e frica... Le e frica ca este din cauza lor. Le e frica ca ei te-au pierdut de fapt. Dar cel mai mult le e frica ca tu ii vei invinui. Dar cum sa-i invinuiesti pe ei? Cum? Cand tu singura persoana pe care o urasti este chiar cea in corpul careia te afli... Ce oameni naivi... Ah! Si voi credeti ca daca acum ii acordati atentie ea uita cum o izolati inainte, sau cum o barfeati, sau cum va bateati joc de ea?
Nu mai are nevoie de cuvinte frumoase de la voi, ci de o mana noua. De o mana care o va ridica si va stii ca nu i-a facut vreun rau inainte. De cineva pe care nu il cunoaste... De cineva caruia nu-i stie intentiile ascunse, cineva caruia nu-i cunoaste fetele.
Fara sfaturi, fara voci rastite, fara cuvinte urate, fara ca sufletul sau sa fie biciuit si de voi la fel cum a fost de aceasta viata putreda pe care-o traieste. Lasati-o libera. Lasati-o sa se agate ea de cine poate. Lasati-o sa-si aleaga ea salvatorul. Nu insistati fiindca faceti si mai rau.