Astazi, 18 mai, se implinesc 23 de ani de cand scriitoarea Areta Sandru a murit. Dar, desi aceasta a incetat sa mai existe fizic, a ramas in inimile oamenilor care i-au citit cele 6 carti, dar si in inimile celor care i-au fost prieteni apropiati.
Areta Sandru (n. 25 iulie 1950, Lazuri, Satu Mare, d. 18 mai 1991, Bucuresti) este o scriitoare si jurnalista importanta din perioada anilor ยด80, care a trait si creat ca o flacara. A fost membra a Uniunii Scriitorilor din Romania din anul 1977 pana in 1991.
Studiaza la Colegiul "I.L.Caragiale" din Bucuresti, pe care-l absolva cu diploma de Bacalaureat in anul 1969, dupa care urmeaza cursurile Facultatii de Filologie a Universitatii din Bucuresti, sectia Romana-Italiana, obtinand licenta in Filologie in anul 1973. Absolva facultatea cu o lucrare despre reportaj, gen aflat la frontiera dintre fictiunea literara si realitate.
Debuteaza publicistic in revista Colegiului "I.L.Caragiale", "Funigei", in anii liceului, unde publica primele sale poezii.
Debutul literar propriu-zis este girat de scriitorul Fanus Neagu, in revista "Luceafarul", in anul 1970, cu o proza scurta al carei titlu "Sirius si balansoarul" il schimba chiar marele scriitor.
A publicat in reviste literare importante: "Luceafarul", "Amfiteatru", "Romania literara", "Convorbiri literare", "Cronica", "Ramuri", "Tribuna", "SLAST" ("Suplimentul Literar-Artistic al Scanteii tineretului").
In primii trei ani dupa terminarea facultatii a lucrat ca educatoare si invatatoare in Bucuresti, meseria parintilor ei, cadre didactice: tatal a fost invatator si mama educatoare.
Dupa terminarea stagiului, a lucrat ca reporter si apoi ca redactor, publicist comentator si sef al departamentului de reportaj la "Scanteia tineretului".
In decembrie 1989, a participat la infiintarea ziarului "Tineretul liber". De la jumatatea anului 1990 o boala nemiloasa a impiedicat-o sa mai participe la activitatea redactionala, dar a continuat sa scrie. Moare in 18 mai 1991, cu doua luni inainte de a implini 41 de ani.
Talentul literar si cartile Aretei Sandru au atras atentia unor personalitati ale culturii romane, printre acestea numarandu-se: Fanus Neagu, Marin Preda, Adrian Dohotaru, Laurentiu Fulga, Mihai Ungheanu, Mircea Florin Sandru, Lucian Avramescu, Ion Cristoiu, Corneliu Sturzu, Andrei Ciurunga, Stefan Iures, Florin Mugur.
Debuteaza editorial in anul 1977, cu volumul de povestiri "Valiza cu zapezi" (Editura Junimea). Alte volume publicate: "Jurnal de una singura" (proza scurta, Editura Eminescu,1979); "Jur ca voi spune adevarul" (publicistica, Editura Cartea Romanesca, 1983); "Glontul de portelan"" (roman, Editura Cartea Romaneasca, 1984); "Magazinul de clepsidre" (nuvele si povestiri, Editura Eminescu, 1987); "Podul de vise" (roman, Editura Militara, 1989).
Alte texte literare ale Aretei Sandru au fost cuprinse in diverse antologii de proza si publicistica, dintre care amintim "Intoarcerea la izvoare" (Editura Eminescu, 1988).
A mai scris un volum de poezii, unul de publicistica si o piesa de teatru (toate in manuscris).
Obtine premii pentru publicistica si literatura de la Uniunea Scriitorilor si de la revistele "Amfiteatru", "Luceafarul", "Viata Studenteasca" si "SLAST" (Suplimentul Literar Artistic al Scanteii Tineretului).
O strada din orasul Vatra Dornei ii poarta numele, in semn de respect pentru dragostea cu care Areta a scris despre asezarea bucovineana.
Pe coperta cartii "Glontul de portelan", Areta Sandru a ales ca ilustratie o pictura de Theodor Raducan, "Zidul". Alegerea unui zid apasator nu a fost intamplatoare, scriitoarea dorind sa transmita imposibilitatea de a comunica. Un zid mut, puternic si agresiv.
O alta coperta-simbol este cea a ultimei carti publicate, "Podul de vise": o pendula rupta in doua. Era timpul Aretei Sandru, al carei ceas i s-a oprit la mijlocul vietii.
A murit in 18 mai 1991, cand mai avea doua luni pana sa implineasca 41 de ani. A lasat in urma sa 6 carti de proza publicate si multe proiecte pe care timpul scurt al vietii nu i-a ingaduit sa le finalizeze.