Alina Alexandra Avadanei este eleva in clasa a X-a la Liceul "Iulia Hasdeu" din Bucuresti. La numai 17 ani, scrie romane de dragoste, pline de mister, pe care le va publica intr-o buna zi, cu siguranta. Asteapta ca cineva sa o descopere insa... Cu acest prilej, Alina, care semneaza cartile sub pseudonimul Alisa Vowler, ne-a raspuns la cateva intrebari.
- O scurta prezentare a ta.
- Ma numesc Alina Alexandra Avadanei, dar as dori sa raman in inimile oamenilor sub pseudonimul Alisa Vowler. Sunt nascuta pe data de 17.10.1997.
- De cand ai pasiunea pentru scris?
- Scriu de cand eram mica, dar prima carte am inceput-o acum trei ani.
- Ce carti preferate ai si ce autori preferati ai?
- De citit, citesc tot ce-mi cade in mana, dar am cateva carti pe care le-am adapostit in inima mea: "Nu te misca" de Margaret Mazzantini, "Copilul-umbra", de P.F. Thomese, "Vraja iernii" de Hellen Dunmore. Autori nu pot sa numesc, deoarece citesc foarte mult si niciodata mai mult de patru carti de acelasi autor, deoarece vreau sa ma plimb printre cat mai multe stiluri. Desi... am cativa poeti preferati: George Bacovia, Nichita Stanescu, Charles Baudelaire, iar scriitori de proza dragi mie sunt: Liviu Rebreanu, George Calinescu, Ionel Teodoreanu, Nicholas Sparks, Oscar Wilde, John Green.
- Ce preocupari ai in afara scrisului?
- Este greu sa raspund la aceasta intrebare, deoarece sunt lucruri minunate ca o plimbare cu tatal meu sau ora de chimie. Am scris "Doar atat cand am intrat pe poarta", apoi totul a pornit de la sine, parca cineva-mi dicta intreaga poveste, iar eu doar notam cuvintele pe care le auzeam. Dora s-a nascut intr-o singura secunda, alba si proaspata, asa cum ramane pana la final. Puritatea este o valoare pe care trebuie sa ne-o pastram pana in ultimul moment al vietii. Ea moare, dar impacata, caci in sufletele celor dragi ea ramane o arta, o aripa care nu-si intrerupe ascensiunea nici chiar cand ochii sai isi pierd stralucirea caracteristica. Despre celelalte personaje nu mai stim nimic pe urma, ele adancindu-se cu ea, in eternitatea umbrelor. Edward afla, insa, la inceput, ca va avea un chirias, pe Maur. Mama ei dispare, ramanand doar o silueta, o naluca, parca izbindu-se si ea de zidul rece al mortii. Dora fusese lumina, iar fara ea totul se scufunda sub ceata, intuneric, uitare.
Ma voi intoarce, insa, la intrebare, si voi spune ca nu mie imi vin ideile, ci parca este cineva dincolo de mine, dincolo chiar de aceasta lume, care ma ajuta, ma sfatuieste, ma indruma. Este un alt glas al meu, iar el ma inspira prin simpla sa prezenta tacuta, oarba, gandindu-ma din umbra realitatii.
Imi dedic mult timp scrisului, iar in rest merg la scoala sau la sfarsitul saptamanii ies afara cu prietenele mele. Ascult muzica in timp ce scriu, intrucat ma linisteste si ma ajuta, de acea "eu" din timpul orelor de curs.
Imi place sa ma plimb cu orele sau sa ma plimb pur si simplu, singura, sau cu prietena mea cea mai buna, intrucat simt ca trebuie sa comunic pentru a putea sa-mi inteleg personajele. Fac mult la matematica, fiindca imi place si ma relaxeaza, detensionandu-mi mintea. Vara inot, deoarece sportul este benefic atat corpului, cat si mintii. Cu toate acestea, cel mai mult imi place sa citesc, intrucat ma pot desprinde de lumea aceasta comuna, cunoscuta. De aceea, acea ruptura, acea decuplare a mea de universul in care m-am strecurat ca o intrusa si am devenit, in cele din urma, parte din el, este insuportabila, mult prea dura, decupand o parte din inima mea pe care-o inchide pe vecie intre paginile pe care tocmai le parasisem.

Reproducem in continuare un fragment din romanul Alinei Avadanei (sub pseudonimul Alisa Vowler), "Licarirea cenusii", care urmeaza a fi publicat in curand.

"Versuri ce-i ungeau inima ranita de suflul neiertator al vremii. Bacovia-i era prieten acum si se sprijinea pe ale sale aripi de diamant ale creatiei. Tinea strans volumul de poezii la piept si spunea printre lacrimile ce-i curgeau alene pe obraji ,,Cu aceasta poezie ma voi ingropa". Si-atunci iesi din camera-i pustie si cobori scarile in graba. Nu mai avea mult timp... Smulse rochia-i alba de mireasa insangerata, brodata in trandafiri putrezi si si-o duse in camera, apoi inchise usa in urma-i. Ploua afara... Picaturile reci cadeau pe geam, inaltandu-si glasurile spre bolta. Se aude un surd clipocit, facut de lacrimile ce se scurgeau in baltoaca scobita in pamant. Dora nu mai suporta acea liniste indoliata a serii. Isi lua camasa de noapte pe ea si, pe urma, alearga spre dormitorul lui Ed. Acesta dormea, scotand pe gura caldul aer al respiratiei. Dora se urca pe el si il apasa usor cu degetele-i reci pe ureche. Barbatul se trezeste printr-un tresarit si-o prinde pe Dora de brat atunci cand mai avea putin si aluneca de pe spatele sau. O tranteste pe pat si o imbratiseaza cu palmele sale gigantice care-i cuprindeau spatele".