MAGAZIN: Apar tot mai multi martori (Autor: Dan D. Farcas)
In martie 2019, in cadrul unei conferinte OZN, a avut loc o masa rotunda la care au fost invitati trei martori ai faimosului incident din jurul portavionului Nimitz din 2004: Kevin Day, Gary Voorhis si Jason Turner. Au mai participat: regizorul PJ Hughes, producatorul Dave Beaty si producatorul si scriitorul Robert Kiviat, acesta din urma fiind si moderator. Joe Murgia a postat pe blogul sau discutiile purtate cu aceasta ocazie, text din care rezum mai jos cateva fragmente. Kevin Day a fost operator radar la bordul crucisatorului USS Princeton, care insotea portavionul Nimitz. El a recapitulat ca in noiembrie 2004, grupul desfasura exercitii de formare, in largul coastei Californiei de Sud, in pregatirea unei misiuni de lupta in zona Golfului Persic. Gary Voorhis raspundea de un calculator Aegis, fiind si un tehnician CEC (Capabilitatea de Angajament Cooperativ) la bordul lui USS Princeton. Ambele sisteme inregistreaza cantitati imense de date. CEC permite navelor si avioanelor sa puna impreuna informatiile primite pe radare si pe senzori. Cand Voorhis a auzit ca au fost observate niste obiecte neobisnuite, s-a asigurat ca datele sa fie inregistrate in permanenta. El s-a deplasat si la CIC (Centrul de Informatii Combatante) pentru eventualitatea ca ar fi aparut si alte probleme cu traseele radar neidentificate, dar s-a urcat si la binoclul big eyes. Nu a putut vedea aparitiile noaptea, ci doar in timpul zilei. Erau cam la 30 de mile si aratau ca niste puncte albe. Stateau mai mult pe loc, dar cand se miscau, se deplasau atat de repede incat nu le puteai urmari.

Obiecte neobisnuite

Dupa ce, in sfarsit, au fost trimise avioane pentru interceptarea obiectelor, Voorhis a auzit ca interceptarea a fost inregistrata si redata pe SIPRNet (Secret Internet Protocol Router Network â€" un sistem de retele de calculatoare interconectate utilizate de Departamentul Apararii si Departamentul de Stat ale Statelor Unite, pentru a transmite informatii clasificate). Avand dreptul adecvat de acces, ca si Jason Turner, au putut urmari amandoi intregul film, cel din care un mic fragment a devenit, mai tarziu, public. Jason Turner lucra, la bordul USS Princeton, ca subofiter, in departamentul de aprovizionare al navei si in departamentul medical. El a declarat ca inregistrarea video pe care a vazut-o era de o calitate net superioara celei care a fost ulterior data publicitatii. Acesta este de fapt inceputul filmului complet pe care l-a vazut si care avea, in intregime, intre 7 pana la 10 minute. El mai spunea ca a vazut, in partea de jos a OZN-ului Tic Tac, doua iesituri. Acesta a facut apoi manevre carora niciun pilot nu i-ar supravietui. Fortele G la care ar fi supus l-ar ucide instantaneu.
- A fost sincer uimitor - a completat Voorhis - acest lucru se misca fara nicio inertie aparenta, gravitatia nu parea sa-l afecteze. Dupa ce am terminat vizionarea eram uluit. Acest obiect a demonstrat un nivel de fizica si un nivel de inginerie despre care n-as fi crezut ca sunt posibile. Am fost afectat, dar numai in sensul ca vazusem ca ceva cu adevarat imposibil s-a intamplat in fata mea.
Kevin Day a adaugat ca el nu a vazut niciodata versiunea mai lunga a videoclipului ci doar versiunea scurta, cu calitatea granulata, cea care e si pe youtube. Cand a parasit marina, videoclipul respectiv era inca in e-mail-ul sau, insa nu l-a mutat niciodata in contul personal, pentru ca aceasta ar fi fost impotriva regulilor de securitate pe care le luase foarte in serios. Voorhis a mai povestit ca el putea intra, ca tehnician, in CIC si in camera sonarului. Intr-o noapte, baietii de acolo i-au spus ca au avut un contact cu obiectele si sub apa. Deci ele isi continuau drumul si sub suprafata marii. Bob Kiviat a intrebat martorii daca aceste obiecte ar putea fi ale guvernului sau ale armatei americane. Gary Voorhis a estimat ca sunt 30% sanse ca sa fie.
Alta intrebare a fost daca militarii ar fi putut lovi unul din aceste OZN-uri. Aveau pilotii arme disponibile? Subofiterul PJ Hughes, care fusese tehnician de aviatie la bordul lui USS Nimitz, a raspuns ca avioanele de vanatoare aveau doar lasere pentru a vopsi tinta lovita teoretic. Dar mitralierele erau incarcate. In plus, pe puntea de pilotaj era munitie de razboi, care putea fi folosita repede, in caz de nevoie. Si mai erau si o multime de rachete. Day a explicat ca la un moment dat, pilotul Fravor s-a angajat cu OZN-ul Tic Tac, dar aceasta nu inseamna ca trageau unul in celalalt. Inseamna doar ca se afla intr-o incaierare care nu este neaparat un act ostil. Day a spus ca, din punctul sau de vedere, obiectele, orice ar fi ele, nu au fost niciodata ostile. De fapt, el credea ca doreau pur si simplu sa fie lasate in pace. Voorhis a adaugat ca daca aceste obiecte ar fi pictat echipamentele militare americane, ca pe o tinta (ceea ce putea fi detectat), acest fapt ar fi fost considerat un act ostil. Dar n-au facut asa ceva. PJ Hughes a povestit ca rolul sau era sa gestioneze hard-discurile de la radare, care inregistreaza toate datele de zbor. Dupa ce avionul implicat in incidentul Tic Tac a revenit pe punte, el a luat discurile din avion si le-a inchis in seiful prevazut. La foarte scurt timp, comandantul sau, insotit de cativa baieti din Fortele Aeriene i-au cerut inregistrarile. Hughes le-a scos din seif, au semnat de predare-primire si a fost ultima data cand le-a mai vazut. I s-a spus ca daca ar mai fi ramas ceva, ar trebui sters. Pe hard-disk-urile confiscate erau si datele CEC cu cele mai sofisticate informatii combinate ale acestor Tic Tac-uri, cu o rezolutie inalta, de la fiecare nava si avion din grupul de lupta. Voorhis a comentat ca multi s-au intrebat cum de au ajuns acolo atat de repede cei din Air Force. Dar nu trebuie uitat ca acele aparitii erau urmarite de peste o saptamana.

Tehnologii avansate?

Hughes a mai vorbit si de un coleg al sau, numit Roger, tehnician de zbor. Acesta a efectuat o reparatie care nu se putea realiza decat in timpul zborului, stand in scaunul radaristului. Cu aceasta ocazie, a vazut traseele OZN-urilor de tip Tic Tac. Cand avionul s-a intors, el si restul echipajului au fost luati intr-un SCIF (Sensitive Compartmented Information Facility), o camera din care nu se poate auzi nimic. Apoi au semnat un acord de nedivulgare (NDA). Cand Roger s-a intors, parca nu mai era el insusi. A inceput sa povesteasca ce s-a intamplat. Dar inainte ca sa ajunga prea departe, a aparut in usa seful lor si le-a spus:
- Tineti-va gura. Nu vorbiti despre asta. Terminati discutia.
Si - a continuat Hughes - au tacut pana ce, peste 14 ani, intamplarile au devenit publice. El a ramas interesat de cele constatate datorita experientei sale de a lucra la tehnologii foarte avansate, pe care publicul nu le cunoaste in totalitate, adaugand:
- Vreau doar sa stiu ce este.
Dave Beaty a mentionat ca este prima data cand cineva i-a relatat ca i s-ar fi spus sa nu vorbeasca niciodata despre acest eveniment si ca a trebuit sa semneze o NDA. Pana in acest moment, toata lumea zicea ca li s-a permis sa vorbeasca despre tot. Voorhis a mai adaugat ca de la capitanul sau a pornit un zvon conform caruia misterioasele obiecte n-ar fi fost decat bucati de gheata formate spontan in atmosfera. El si prietenii sai stateau acolo, fumand, si il aprobau:
- Da, desigur.
Kiviat a amintit ca o anumita fractiune a celor din Pentagon considera ca acest subiect este demonic si ar trebui evitat. Ceva similar s-a petrecut, mai demult, si cu programul militar de vizionare la distanta. Beaty a mai prezentat un clip audio de la un alt martor, Omar, care fusese la bordul lui Nimitz si care spunea ca a avut si el o observatie OZN, pe timp de noapte, dupa ce un om cazuse peste bord. Si au mai fost acolo 30-50 de alti martori. Toti acesti militari au opinii asupra tehnologiei observate, dar recunosc ca niciunul dintre ei nu are explicatii. Si ei doresc sa afle adevarul, indiferent care ar fi acesta. Inregistrarile au fost luate de la ei. Undeva, cineva le are. Ei vor acum sa stie de ce au fost confiscate datele si ce sunt obiectele necunoscute. Kevin Day a mai spus ca recent, la cateva luni dupa ce intreaga poveste a devenit publica, a primit un e-mail de la unul dintre agentii Senatului, care-l invita sa vina la Washington. Aparent, aveau nevoie de el. Se pare ca se incearca sa fie adunati cat mai multi martori care sa impartaseasca oficialitatilor ceea ce au experimentat.

(Sursa: magazin.ro)