MAGAZIN: Se asteapta ceva de la noi? (Autor: DAN D. FARCAS)
In articolele anterioare, am incercat sa prezint ipoteza ca deasupra noastra, se manifesta, din vremuri imemoriale, puteri care ne supravegheaza evolutia. Exista nenumarate marturii: religioase, folclorice, mitologice, ufologice, paranormale etc., care pot fi explicate in acest fel si care nu pot fi atribuite iluziilor sau halucinatiilor, deoarece repeta, de prea multe ori, aceleasi scenarii, cu aceleasi detalii. In conformitate cu ipoteza pe care am propus-o, aceste puteri sunt, cel mai probabil, acele hipercivilizatii ale caror atribute stau, cu putine exceptii, dincolo de intelegerea noastra si ale caror manifestari magice au fost percepute, in timp, intr-o mare varietate de chei, specifice fiecarei epoci si culturi. Acceptand ca am fi monitorizati de asemenea puteri superioare, ne vom intreba in mod firesc: urmaresc ele vreun scop? Asteapta cumva ceva de la noi? Care ar trebui sa fie atitudinea noastra fata de aceasta putere? Raspunsurile oferite de diversi autori sunt variate: ca niste extraterestri ne-au creat deoarece aveau nevoie de sclavi in minerit sau pentru a produce bioenergie sau pentru a selecta sufletele celor cu un anumit tip de ADN si asa mai departe. Unii au spus chiar ca oamenii n-ar fi mai mult decat cobai in niste experimente genetice sau sociale, la scara cosmica.

Monitorizare la nivel superior

Anumite credinte religioase avanseaza ideea ca fiecare fiinta umana se naste pentru a indeplini o misiune. Se asteapta cumva de la noi un rezultat, un produs, o recolta? Exista oare niste fructe care trebuie sa se coaca? Daca da, care sunt acelea? Sunt oare doar mici obiective individuale, cum ar fi dezvoltarea personala ori exersarea unui devotament nemarginit fata de divinitate? Anumite traditii considera Pamantul si materialitatea existentei noastre drept o scoala, invataturile primite fiind acumulate, in cele din urma, intr-o constiinta universala. Sau exista mai degraba un scop colectiv, cum ar fi fericirea generala, si transformarea Pamantului intr-un Paradis al Vietii? Sau poate e altceva? Jean Sider credea ca nu vom fi niciodata in stare sa discernem adevaratele motive ale constiintelor care ne monitorizeaza, spunand:
- E ca si cum albinele ar incerca sa determine natura apicultorului si sa inteleaga sensul activitatilor sale in jurul stupului.
Incercand un raspuns, in spiritul ipotezei propuse, apelez la bunavointa cititorului sa-mi permita sa fac chiar mai multe speculatii decat pana acum. Cred ca o sugestie importanta, cu privire la posibilele obiective pe care le-ar putea astepta o constiinta cosmica de la fiintele umane, vine din politica de a nu ne dezvalui cunostintele pe care le poseda. In traditiile si miturile multor popoare exista unele aluzii surprinzatoare la o astfel de politica. Sta scris ca Adam si Eva au fost pedepsiti pentru ca au mancat rod din pomul cunoasterii. Cartea lui Enoh arata ca mai multi ingeri, condusi de Azazyel, au dezvaluit fiintelor umane taine pe care ei nu trebuia sa le cunoasca, privind: arme, bijuterii, vrajitorii, leacuri, astronomie, ghicit, minerit, cai de a da moartea, scriere, avort, etc.
- Din fericire - scrie in acea Carte - tainele cele mari au ramas nedezvaluite. Ingerii in cauza au fost pedepsiti cu asprime, fiind inlantuiti pe vecie - conform aceleiasi carti - in vagauni pline de jar.
Dar aceeasi ciudata interdictie si pedeapsa se regaseste si in mitul lui Prometeu, care a fost inlantuit si torturat pentru ca a transmis oamenilor taina focului. Sunt cumva aceste istorioare ecoul hiperbolizat si fabulos al unor intamplari reale de odinioara? Care ar putea fi explicatia unei asemenea interdictii? Se pare ca exista mai multe motive. Primul este prudenta. Unii oameni, care aparent au suferit o rapire, povesteau ca vizitatorii le-ar fi spus ca ei se tem de agresivitatea si xenofobia noastra, care fac ca toata stiinta si tehnologia ajunsa in mainile oamenilor sa devina arme de exterminare. Actiunile oamenilor sunt puse in miscare, inainte de toate, de forme umanizate ale unor instincte animalice, intre care: setea de posesie, de putere, de sex, de placerea de a umili adversarii si asa mai departe. Daca omenirea, avand aceste naravuri, ar obtine controlul asupra stiintei si tehnologiei pe care le au hipercivilizatiile, ea ar deveni un imens pericol pentru toate civilizatiile pasnice din Univers. Interdictia de a comunica cunostinte oamenilor ar mai putea avea si o a doua explicatie. Asa cum spuneam si intr-un alt context, daca la un moment dat am putea obtine dovezi incontestabile ale prezentei unei hipercivilizatii in preajma noastra, daca aceste dovezi ar putea fi verificate oricand, de orice sceptic, ar fi un soc cultural care ar distruge toate structurile noastre sociale, religioase, economice, politice, militare si culturale. Credinciosii vor fi fortati sa accepte ca exista si alte cai spre divinitate si alte ierarhii ale inteligentelor din Univers decat in dogmele cartilor sfinte ale religiei lor. Stiinta va trebui sa recunoasca faptul ca multe dintre conceptele si teoriile, pe care se sprijina ea acum, nu mai au valoare. Daca s-ar sti ca in apropierea noastra exista tehnologii infinit mai performante, economia s-ar prabusi, pietele bursiere s-ar inchide, multe intreprinderi s-ar opri, cu efecte globale imposibil de evaluat. Armata s-ar afla in fata unei probleme grave, deoarece intr-o confruntare militara cu o civilizatie atat de avansata n-ar avea nicio sansa, iar posibilitatea unei interventii extraterestre ar paraliza razboaiele pamantesti. Multi oameni ar uita, in aceasta situatie, de apartenenta nationala, considerandu-se cetateni ai Pamantului sau chiar ai Cosmosului. Ar fi o lovitura pentru nationalism, state nationale, politicieni. Dar ar creste si clientela spitalelor psihiatrice, pentru ca multi oameni, care erau, in trecut, siguri si multumiti de pozitia lor in societate, ar deveni complet debusolati. Cred insa ca, pe langa motivele de mai sus, nedivulgarea cunostintelor ar mai putea avea si o alta explicatie. Anumiti martori au afirmat ca, fiind rapiti, entitatile nepamantene le-ar fi spus ca asteapta de la noi o lucrare pe care numai noi o putem realiza, fara ajutor din afara. Deci o hipercivilizatie ar putea astepta din partea noastra, cu rabdare, ceva ce nu s-ar mai materializa daca ea ar interveni.

Greseli repetate?

Mi se pare ca explicatia cea mai rationala este ca cei care asteapta nu vor sa faca greseala pe care am facut-o noi, cu jumatate de mileniu in urma, cand conchistadorii si alti descoperitori gloriosi ai unor noi pamanturi au impartasit (chiar si cu forta) civilizatiilor mai fragile ale incasilor, aztecilor si ale altora, tot ce aveam noi mai bun la ora aceea: crestinismul, stiinta si tehnologiile europene, iar mai tarziu rationalismul cartezian. Cu toate ca demersul era pavat cu bune intentii, in fapt le-am impus astfel hipnotismul nostru cultural, facandu-i psihic orbi la unele aspecte ale realitatii, in acelasi mod in care eram si noi, desi ei vazusera lumea, pana atunci, intr-un mod diferit. Acest zel european a dus la disparitia unor cai alternative umane de percepere a realitatii, ingustand astfel setul de instrumente ale cunoasterii pentru intreaga omenire. Abia recent am devenit constienti de norocul pe care l-am avut prin faptul ca alte civilizatii, cum ar fi cea chino-japoneza sau cea indiana, au fost deja suficient de mature si de puternice pentru a rezista acestui elan unificator si ofera astazi, gandirii, artei, medicinei etc. europene, deschideri la care, singure, probabil ca nu ar fi ajuns niciodata. Ne putem gandi la yoga, la acupunctura, la gravurile lui Hokusai, dar si la nenumarate alte elemente care au imbogatit felul in care omenirea percepe acum realitatea. Abia azi incepem sa intelegem ca am distrus, in schimb, iremediabil, alte izvoare de cultura si cunoastere mai fragile, cum erau poate cele ale incasilor sau ale aztecilor. Drept urmare, astazi incercam sa protejam si sa valorificam intreaga diversitate a patrimoniului cultural al omenirii, apartinand tuturor popoarelor, inclusiv firavele viziuni ale gandirii primitive, atatea cate au mai ramas pe Pamant.
Am putea presupune ca â€" pentru a nu comite o astfel de greseala - ipoteticele hipercivilizatii nu ne vor dezvalui, nici macar prin aluzii vagi, viziunea lor asupra Universului sau stiinta si tehnologiile pe care le poseda, tocmai pentru a nu influenta originalitatea solutiilor pe care le vom gasi noi insine, pentru a permite maturizarea specificitatii noastre, pana la un nivel la care comunitatea de hipercivilizatii sa se poata bucura de ea. Intre timp, reprezentantii acestor civilizatii ar putea astepta ideile, punctele de vedere, creatiile noastre originale, si poate chiar sa le recolteze si depoziteze, cel mai probabil in acea supermemorie pe care o numim Akasha.
Daca ele ne-ar da chiar si o singura dovada absolut sigura a prezentei lor, ea ar coplesi si ar anula intreaga noastra evolutie, iar fructul dorit â€" viziunea originala â€" nu s-ar mai coace niciodata. In acest fel nu numai ca ar fi risipita o rabdare de sute de mii de ani, dar ar fi ratata si nasterea unei posibile hipercivilizatii viitoare care sa aiba propria sa originalitate in modul de a intelege si aborda realitatea.

(Va urma)