MedicHub: Neurochirurgul care s-a intors acasa, dupa 8 ani petrecuti in Anglia
Dr. Horatiu Ioani este un tanar neurochirurg care a renuntat la slujba si viata din strainatate. El s-a intors in Romania pentru a pune bazele sectiei de neurochirurgie de la Spitalul Clinic Colentina din Bucuresti. S-a implinit un an (interviul a fost publicat in 3.XI.2017 - N.R. estiri.ro/einformatii.ro), de cand dr. Ioani locuieste impreuna cu familia in capitala, an in care a pus bazele retelei Neuro Centrum, platforma medicala de second opinion in domeniul neuro-oncologiei. Ardelean scolit la Universitatea de Medicina si Farmacie Iuliu Hatieganu din Cluj, cu 8 ani de experienta in Anglia, dr. Ioani este singurul roman detinator al titlul de Fellow al Colegiului Regal Britanic de Chirurgie, care si profeseaza in tara. Povestim cu dumnealui despre cum, realistic, se poate produce schimbarea in sistemul medical romanesc.
- Alte tari pot, noi de ce nu putem? Aceasta ar fi intrebarea-raspuns, spune dr. Ioani.

- MedicHub: In Anglia simteai ca inveti si cresti foarte rapid, ca medic. In 2010 ai realizat in jur de 265 de operatii, numar foarte mare pentru un neurochirurg rezident. Cum este inapoi in Romania?
- Dr. Horatiu Ioani: Simt ca ma dezvolt in continuare, ca fac lucruri din ce in ce mai complexe. Aici este o plaja de patologie foarte larga pe care o abordez, dar nu putem compara mere cu pere. Adica, atunci cand lucrezi in Anglia, chiar si ca rezident, ajungi sa operezi niste cazuri care au trecut prin tot sistemul, lucrezi in echipe etc. Romania in comparatie cu Anglia si pozitia de medic specialist in comparatie cu cea de rezident sunt foarte diferite. Aici nu prea exista sistemele de triaj pe care le aveam in Anglia, aici nu exista circuite clinice. Aici, efectiv, vin pacienti de pe strada. In Anglia nu s-ar fi intamplat asa ceva niciodata. Acesta este primul aspect. Al doilea, in Anglia lucram in echipe multidisciplinare. Or aici, echipa multidisciplinara ti-o cam faci tu. Cand consideri ca ai un caz care are nevoie de o expertiza extra, vorbesti cu prieteni, relatii, cunostinte din lumea medicala. Nu este o procedura standardizata a spitalului. Aici, pacientul merge la 3-4 clinici si medici ca sa i se confirme diagnosticul. Pe de-o parte, aceasta practica denota ca pacientul nu are incredere in clinica unde merge. Deci, sunt foarte multi factori care intervin in diferenta dintre Romania si Anglia. In principiu, tine de cultura medicala din Anglia, unde te duci la spitalul la care esti arondat si ai incredere in ceea ce se intampla acolo. Si cultura din Romania, unde pacientii, de multe ori, nu au incredere in sistem si se plimba pe la mai multi medici pana cand ori ii confirma mai multi doctori acelasi diagnostic, ori ii confirma ceea ce vrea sa auda.

- Povesteste-ne cum functioneaza in Anglia aceste echipe multidisciplinare si cat de comuna este colaborare intre medici?
- Echipa multidisciplinara este la ordinea zilei acolo. Nu exista zi in care sa nu ai una, doua astfel de intalniri. Echipa difera in functie de afectiunea pacientului. Daca este vorba de o hernie de disc care are nevoie de operatie, atunci echipa este constituita dintr-un neurochirurg si un anaestezist sau dintr-un ortoped, anestezist si kinetoterapeut, deci o echipa mica. Daca vorbim de o tumora de baza de craniu, atunci intervine neurochirurgia, ORL, chirurgia buco-maxilo-faciala, terapia intensiva, oncologia, cu oncologie clasica si radioterapie. Plus, toti anestezistii sunt specializati. In Romania, in momentul de fata, ajungem sa improvizam astfel de practici din necesitate. Practic, asta am incercat sa fac de cand m-am intors in tara, sa dezvolt un concept, Neuro Centrum, prin care, pentru pacientii cu tumori la nivelul capului sau coloanei, sa creez echipe multidisciplinare dupa modelul din Anglia. Pentru ca este foarte evident ca un pacient care este tratat multidisciplinar are sanse mult, mult mai mari de recuperare. Medicul din Romania are toate bunele intentii, dar nu este tot timpul la curent cu ceea ce se dezvolta in alte arii medicale. De exemplu, un neurochirurg nu este tot timpul la curent cu ce se intampla in oncologie. In primul rand, acest plan trebuie facut inainte ca cineva sa inceapa sa trateze pacientul.

- Neuro Centrum, platforma medicala infiintata de dvs., cum functioneaza?
- De exemplu, un pacient din Baia Mare ne poate contacta prin numarul de telefon pe care il avem pe site si ne trimite imagistica si o scrisoare medicala de la doctorul care l-a diagnosticat acolo. Sau medicul curant al pacientului ne trimite un istoric al pacientului. Dupa care noi contactam doctorii care consideram ca au expertiza in aria respectiva si adunam echipa. Si impreuna decidem care este cel mai bun plan de tratament. De exemplu, daca sunt prezente multe metastaze, discutam daca ar fi mai bine sa ii facem o biopsie. Daca nu stim unde este localizata tumora primara in corpul pacientului, putem face un plan ca sa o descoperim si sa o tratam pe aceea. Dunt foarte multe scenarii. Dupa ce echipa se pune de acord - aceasta consultare poate dura 3-4 zile - trimitem un raport pacientului si medicului curant in care ii spunem: Pe baza a ceea ce am vazut, pe baza protocoalelor internationale, consideram ca succesiunea optima de proceduri este urmatoarea.

- De cand functioneaza Neuro Centrum?
- Genul acesta de abordare am folosit-o de cand am venit in Romania, acum un an, dar nu ii ziceam Neuro Centrum atunci. Pur si simplu, incercam eu singur sa dau telefoane si sa apelez la alti specialisti medicali. Efectiv, Neuro Centrum exista de cateva luni, din mai, si avem cam 2-3 pacienti pe saptamana ale caror cazuri le discutam in varii formate. Numarul pacientilor creste, la fel si numarul de medici colaboratori, am varii colegi care mi-au spus ca ar vrea si ei sa faca parte din aceasta retea.

- De ce ar mai fi nevoie intr-un spital public ca sa ajungem sa cream si sa lucram in cadrul unor echipe interdisciplinare?
- Intr-un spital, ca sa tratezi multidisciplinar genul de pacient care trece prin Neuro Centrum, ai avea nevoie de toate specialitatile sub acelasi acoperis. Si toate specialitatile sa lucreze la un anumit standard. Apoi, sa aiba disponibilitatea de a discuta si a se consulta in acest fel. Si ca sa ai disponibilitatea trebuie sa intelegi ce faci, trebuie sa fi vazut cum se desfasoara o astfel de practica inainte pentru ca uneori nu sunt chiar intuitive. Pentru mine, aceste practici sunt intuitive din prisma faptului ca, timp de 8 ani, eu asta am facut in fiecare zi intr-o forma sau alta, ca era trauma, ca era vascular, ca era oncologie. Si mie mi se pare logic, dar discutand cu colegi care nu au iesit din tara, imi dau seama ca pentru un medic nascut, crescut, scolit in Romania nu este atat de logic. Apoi, ar trebui dezvoltata telemedicina. Si acesta cred ca ar fi raspunsul pentru multe probleme din Romania. Sper exemplu, in Anglia, un pacient din ceea ce ar fi echivalentul unui orasel de pe langa Bucuresti era vazut intai acolo. Apoi,totul imi parvenea mie prin sistem de telemedicina, un portal de date securizat prin care eu vedeam evaluarea pacientului, imagistica etc. Aceste date erau trimise tuturor care urmau sa interactioneze, pe viitor, cu acel pacient. Deci, un membru al echipei, medicul curant, vedea pacientul si il examina personal (...) Evident, cand pacientul venea sa inceapa radioterapia sau sa se opereze, el era reevaluat si de mine, personal. Dar totul se facea intr-o perioada foarte scurta de timp pentru ca datele erau transmise foarte repede intre membri echipei. Or in momentul de fata, in Romania, majoritatea pacientilor trebuie sa mearga fizic ca sa ii vada medicii. In Anglia, la o astfel de intalnire cu echipa interdisciplinara, vedeam 30-40 de pacienti.

- Ce nota de la 1 la 10 ati acorda sistemului medical din Romania?
- Sistemul medical romanesc este foarte complex si fiecare arie are nota ei. Medicii, ca si intentii, cred ca toti sunt de nota 9-10. Logistica, un 2-3. Ca si echipamente pe care le avem in tara, 8-9. Deci, noi avem medici, avem echipamente, dar nimeni nu stie de capul lui.

- Consideri ca managementul si cadrul legislativ sunt principalele probleme ale sistemului medical romanesc?
- Da, dar in sensul de management de la nivel central. Uite, telemedicina, spre exemplu. Acesta cred ca a fost cel mai mare soc al meu cand m-am intors in Romania. Faptul ca, inca, pacientul trebuie sa mearga cu dosarul in mana, fizic, de la un medic la altul. Evident ca vor fi tot felul de functionarasi de la varii ministere care vor spune ca nu se poate. Alte tari pot, noi de ce nu putem?, aceasta ar fi intrebarea-raspuns. E utopic ca in ziua de azi un pacient sa trebuiasca sa se plimbe fizic cu dosarul. Apoi, sa ne referim la felul in care sunt documentate procedurile. Clasica gluma legata de scrisul ilizibil al medicilor este o mare ineptie. Pai, scrie pe calculator, fa un document Word. Sa nu intelegi ce a scris alt coleg despre un pacient este o mare problema de management al cazului, poate creste mortalitatea. Nu-i un aspect cu care sa te joci sau despre care sa faci glume.

- Te-ai intors in Romania ca sa contribui la schimbarea sistemului medical. Care este planul tau de atac?
- Vreau sa dezvolt Neuro Centrum, sa devina standard ca un plan de tratament sa fie conceput in 3-4 zile, nu in 4 luni. Vreau sa dezvolt neuro-oncologia in Romania. Si chirurgia spinala, dar neurochirurgia are nevoie de mai multe resurse logistice. Si sa schimb mentalitatea ca, pentru a te trata de o tumora cerebrala, trebuie sa mergi in Viena, in Londra etc. Daca reusesc acest lucru, atunci creez un model. Apoi, probabil ii va fi mai usor unui medic care doreste sa schimbe domeniul chirurgiei genunchiului sau chirurgia hepato-biliara.

- Ca sa reusesti acest lucru, simti ca trebuie sa lucrezi in sistemul public de sanatate?
- Da, dar nu sunt batut in cuie in sistemul de stat. Acum, sistemul de stat ma ajuta sa identific mai repede problemele pentru ca aici este si un flux mare de pacienti. Sistemul de stat da, cumva, ora exacta in sistemul medical din Romania. Sunt foarte putin optimist ca schimbarea va veni din interiorul sistemului de stat. Prima data vreau sa dezvolt Neuro Centrum ca un business si dupa ce am un proof of concept si demonstrez ca este mult mai benefic pentru pacient sa fie tratat cu ajutorul unei echipe interdisciplinare, atunci il putem transfera intr-un model de stat. Asa cum spuneam, cei care sunt acum in varii functii nu au vazut cum se lucreaza in afara. Asa ca, ei poate au cele mai bune intentii, dar nu pot mai mult.

- Ar putea fi o solutie intoarcerea medicilor romani in tara? Ce poate face Ministerul Sanatatii ca aceasta intoarcere sa fie mai atractiva?
- Sa nu bage bete-n roate. Eu m-am intors pentru ca tot timpul am fost un spirit mai revolutionar. In momentul de fata, intoarcerea in sistemul medical romanesc nu este foarte atractiva pentru marea masa de medici. Trebuie sa vina cativa, prin mai multe specialitati, si sa fie lasati sa faca lucrurile altfel. Sa fie sprijiniti, chiar.

- Cum este vazut in Anglia statutul de Fellow in Colegiul Regal Britanic de Chirurgie (FRCS - Fellow of The Royal College of Surgeons), pe care tu il detii? Dar in Romania?
- In Romania este ignorat complet (se amuza). In Anglia este cel mai inalt nivel pe care il poate detine un neurochirurg. Peste FRCS (Fellow of The Royal College of Surgeons) nu mai este alt examen de dat. Dupa ce devii fellow in Colegiul Regal, se considera ca deja ai cunostintele necesare pentru orice proiect vrei sa faci in spital. Eu, daca ma duc acum intr-un spital din Anglia, discutia cu mine nu va fi una clinica pentru ca FRCS atesta ca am toata expertiza necesara, ci va fi o discutie administrativa, business plan. Cum optimizam anumite circuite, cum aducem pacienti, cum crestem satisfactia pacientilor etc.

(Sursa: medichub.ro)