Rodica Ruse a publicat pe pagina sa de faceook un eseu scris de Jiddu Krishnamurti (un filozof si predicator spiritual indian, care, incepand din anii 1920 a activat mai ales in Statele Unite, in Marea Britanie si in India natala). Eseul despre barfa are titlul: DE CE NE PLACE SA-I BARFIM PE CEILALTI? DE CE DORIM SA NE AMESTECAM IN VIATA LOR? Puteti citi in continuare textul acestui eseu.

xxx

Oare ii putem cunoaste pe ceilalti daca nu ne cunoastem pe noi insine? Putem oare sa-i judecam pe ceilalti daca nu cunoastem propriul nostru mod de a gandi, de a actiona, de a ne comporta? Dorinta de a afla ce gandesc, ce simt si ce barfesc ceilalti oameni este, in realitate, o forma de evadare, o fuga de noi insine. Exista si dorinta de a ne amesteca in viata celorlalti. Nu ne este viata si asa destul de grea, de complicata, de dureroasa, fara a ne mai preocupa si ce fac ceilalti? De ce ne ocupam de acest lucru? Numai o minte superficiala barfeste - o minte iscoditoare gresit orientata.
Practic, fiecare il barfeste pe celalalt. Toata lumea o face. De ce avem aceasta dorinta de a ne amesteca in treburile celorlalti? De ce vrem sa stim ce fac, ce spun ceilalti oameni? Intai si intai, ii barfim pe ceilalti deoarece nu suntem destul de interesati de modul nostru de a gandi si de a ne comporta. Vrem sa stim ce fac ceilalti si poate, delicat spus, vrem sa-i imitam. Cand barfim o facem pentru a-i condamna pe ceilalti. Dar, ca sa ma exprim eufemistic, o facem, poate, si pentru a-i imita. Cand vrem sa-i imitam pe ceilalti este un semn ca suntem superficiali. Numai o minte marginita isi cauta stimularea in afara. Cu alte cuvinte, barfa ne ofera anumite senzatii in care ne complacem. Intotdeauna exista dorinta de a cauta o distractie, ceva senzational. O analiza mai profunda ne-ar trimite inapoi la noi insine, dezvaluind imensa noastra superficialite, vidul nostru interior. Data viitoare cand vei barfi pe cineva, observa-te cu atentie. Vei descoperi niste lucruri ingrozitoate in tine. Nu te amagi spunandu-ti ca este vorba numai de curiozitatea fata de ceilalti. Nu e curiozitate. Este neastampar, este agitatie, nevoie de diversiune, vid interior si lipsa de interes real si profund fata de oameni. Pasul urmator: cum poate fi curmata aceasta pofta de barfa? Cum fac sa inceteze acest obicei foarte urat? Barfa inceteaza de la sine cand esti constient ca barfesti. Problema lui cum nu se pune decat daca esti singur in acest experiment. Cu prima ocazie cand te surprinzi barfind, vei constata cat de brusc te opresti dandu-ti seama de ceea ce vorbesti fara a te controla. Nu este necesara interventia vointei pentru a pune capat barfitului. Nu este nevoie sa condamni sau sa justifici barfitul. Este necesar doar sa fii constient de ceea ce spui si de implicatiile acestui lucru. Fii numai constient de el si vei vedea cat de repede te vei abtine, pentru ca iti dezvaluie propriul tau mod de a fi, propriul model de gandire. Citim zilnic ziarele - o barfa generalizata care ne mijloceste o evadare din noi insine, din uratenia si micimea noastra morala. Credem ca interesul superficial pentru evenimentele din lume ne face sa devenim mai intelepti, mai capabili, mai apti de a ne gospodari viata. Suntem atat de saraci inlauntrul nostru, incat barfa actioneaza ca un fel de distractie, o evaziune din noi insine. Incercam sa ne umplem vidul nostru interior cu informatie, cu flecareala, cu intalniri in grup, cu nenumarate alte moduri de evadare. Punem accentul pe ele si nu pe incercarea de a intelege ceea ce este. Intelegerea a ceea ce este necesita atentie. Dar cei mai multi dintre noi prefera sa evadeze; e mai placut, mai confortabil, mai agreabil. De asemenea, ne vine foarte greu sa ne acceptam asa cum suntem. Este una din problemele careia trebuie sa-i facem fata. Cand imi dau seama ca sunt gol pe dinauntru, ca sufar, nu stiu ce sa fac, cum sa ma apar ...si atunci recurg la tot felul de mijloace evationiste. Pus fata in fata cu tine, ce faci? Mai intai, ar trebui sa nu te renegi, nici sa incerci sa te justifici, ci, pur si simplu, sa ramai asa cum esti. Este un lucru extrem de greu, deoarece mintea cauta explicatii, cauta sa condamne, sa se identifice. A accepta ceea ce este, e lucrul cel mai greu. O poti face numai cand nu evadezi. Condamnarea si justificarea sunt forme de evadare. Prin urmare, cand intelegi fenomenul barfei in totalitate, cand iti dai seama de absurditatea sa, de cruzimea si implicatiile sale, atunci ramai ceea ce esti in realitate. Dar noi ne apropiem intotdeauna de realitate, fie pentru a o distruge, fie pentru a o transforma in altceva. Daca nu facem nici una, nici alta, ci ne apropiem doar cu intentia de a intelege pe deplin, atunci vom descoperi ca lucrul care ne-a pricinuit teama nu mai exista. Atunci apare posibilitatea de a transforma ceea ce este.