HISTORIA: Cine sunt aromanii? (Autor: Marius Diaconescu)
- Continuare -
Nu sunt faimos, dar sunt aroman
Diferenta gradului de integrare a aromanilor emigrati inainte si respectiv dupa 1925 a determinat optiuni identitare diferite. Indiscutabil, toti sunt cetateni romani loiali statului roman. Insa criza identitara apare cand se discuta originile lor, problema pusa in discutie publica abia dupa libertatea de exprimare castigata in Revolutia din decembrie 1989. Exista doua curente majore privind optiunea identitara a aromanilor din Romania. Urmasii aromanilor imigrati in secolul al XIX-lea si la inceputul celui urmator se considera de origine romaneasca si sustin ca aromana este un dialect al limbii romane, iar aromanii si romanii sunt acelasi popor. Majoritatea sunt intelectuali, urmasi de intelectuali sau negustori stabiliti in Romania inainte de 1925. Lor li se adauga o parte a aromanilor colonizati dupa 1925, care s-au integrat individual in societatea romaneasca, s-au afirmat in special pe plan cultural si s-au desprins de comunitatile compacte din Dobrogea sau din jurul Bucurestiului. Cantitativ, ei sunt mai putini, insa au o pondere mult mai mare in viata culturala si politica din Romania. De obicei sunt grupati in jurul Societatii culturale macedoromanesau alte asociatii culturale in care clameaza originea lor romaneasca. Al doilea grup de aromani considera ca sunt cetateni romani, dar au o alta origine decat romanii nord-dunareni si ca aromana este distincta de limba romana. Daca cei mai multi inca nu au o optiune identitara, pentru ca o definesc doar altceva decat romanii, o parte a acestor aromani si-au insusit chiar teorii aberante, vehiculate si in Balcani, ca ei ar fi urmasii romanizati ai macedonenilor lui Filip si ai lui Alexandru Macedon. Ei reclama un statut de minoritate etnica si au devenit vocali abia dupa 1990. Cantitativ, ei sunt mai numerosi ca primul grup, insa sunt mult mai dezorganizati. Orgoliile marunte si aspiratiile politice ale unor lideri i-au divizat in diverse societati culturale. In ciuda tentativelor de unificare a lor in federatii ale asociatiilor aromanilor si de asociere cu organizatii ale aromanilor din strainatate cu optiuni identitare similare, ei nu reusesc sa organizeze actiuni vizibile si perceptibile. Singura exceptie este organizarea anuala a unor manifestari culturale publice dedicate Zilei aromanilor in 23 mai. Intelectualii cu formatie umanista din mijlocul lor, putini la numar, deoarece ei sunt mai atrasi de studiile economice decat de cele umaniste, se straduie, impreuna cu alti intelectuali aromani din diaspora, sa defineasca o limba aromana, cu un sistem de scriere propriu, in care au adoptat solutii intentionat diferite de limba romana pentru diacritice. Desi sunt cetateni loiali ai Romaniei, alteritatea fata de romani este probabil o manifestare a frustarilor si nemultumirilor acumulate de cateva generatii incepand cu momentul imigrarii lor in Romania. Desi in Romania nu au fost supusi asimilarii de catre stat, acesti aromani vad statul roman ca principalul vinovat pentru situatia de azi a aromanilor din Balcani. Recent a fost realizat un film artistic despre aromani - Nu sunt faimos, dar sunt aroman - in care sunt cateva scene care probeaza afirmatia de mai sus:in mentalul colectiv al aromanilor, cel putin al celor din Romania, statul roman este in varful ierarhiei celor vinovati de criza identitara a aromanilor.

Totusi, cine sunt aromanii?

Un lucru e cert:politica statului roman fata de aromani a fost falimentara, fiind inca din start sortita esecului. Programul coerent de finantare a invatamantului romanesc din Balcani nu a fost dublat de o programa scolara eficienta, care sa promoveze dialectul aroman si multiculturalismul, pentru o mai usoara integrare a absolventilor in societatatile statelor in care locuiau. Inconstient, statul roman si-a pregatit la scolile romanesti din Balcani viitorii imigranti in Romania. Diplomele scolilor romanesti nu erau recunoscute de statele balcanice, pe buna dreptate, deoarece absolventii nu stiau sa scrie in limba oficiala a statelor respective. Singura solutie pentru aromanii mai rasariti din punct de vedere intelectual a fost emigrarea in Romania, ceea ce a adus, este drept, plusvaloare culturii romanesti. Desi Pacea de la Bucuresti ar fi trebuit sa genereze un sistem romanesc educational si bisericesc coerent in Balcani, ineficienta diplomatilor romani a permis incalcarea promisiunilor de catre statele balcanice. Dupa Primul Razboi Mondial, statul roman nu a mai urmarit cu aceeasi fervoare politica romaneasca din Balcani, diplomatia romaneasca tradand interesele aromanilor balcanici in numele intereselor majore ale noului stat unificat. Dezinteresul statului roman in perioada interbelica a facilitat succesul politicilor de asimilare si a pregatit renuntarea la orice sprijin dupa instaurarea regimului comunist. Practic, banii cheltuiti de statul roman incepand cu Al.I. Cuza s-au dus pe apa Sambetei. Singurul castig indirect a constat in plusvaloarea adusa culturii romanesti de imigrantii aromani. Dupa 1989, statul roman nu si-a redefinit prioritatile culturale in Balcani si a continuat politica de neamestec in treburile interne din perioada comunista, desi exista scoli grecesti si bulgaresti in Romania. Lipsa unei strategii ferme din partea Romaniei pentru sustinerea culturala a aromanilor din Balcani a contribuit la criza identitara a acelor aromani, care aveau anumite asteptari de la Bucuresti. Criza identitara a aromanilor din Romania, specifica urmasilor imigrantilor din perioada interbelica, este rezultatul esecului asimilarii aromanilor si reflecta frustarile acumulate de primele generatii de dupa imigrare. In acelasi timp, este efectul paradoxului istoriografiei romanesti. Atata timp cat in scoala se invata ca romanii sunt urmasii dacilor si romanilor si ca s-au format ca popor exclusiv in nordul Dunarii, nu poti sa astepti de la aromani sa se considere acelasi popor cu romanii, avand constiinta originii in sudul Dunarii. Desi studiile stiintifice lingvistice si istorice au depasit granita Dunarii in definirea ariei de etnogeneza a poporului roman, manualele si programele scolare sunt inca tributare teoriei exclusiviste a originii nord-dunarene a romanilor, ceea ce ii exclude pe aromani. Un aroman din Macedonia, un om foarte citit si foarte preocupat de istoria si destinul aromanilor din Balcani, mi-a pus o intrebare foarte grea:
- Oamenii de stiinta greci spun ca suntem greci, oamenii de stiinta romani spun ca suntem romani, altii ca suntem macedoneni, noi pe cine sa credem, pentru ca toti sunt oameni de stiinta?.
Raspunsul aveam sa il aflu peste cateva zile, cu ocazia unei calatorii de studii la Moscopole, in Albania, impreuna cu un grup de studenti. Chiar in prima zi de periegheza, printre gramezi de pietre si tufisuri, pe o carare, ne-am intalnit cu un om la vreo 50 de ani. Exceptand personalul de la hotelul din deal, care era format exclusiv din albanezi, era primul om intalnit de noi in Moscopole. Luandu-mi inima in dinti, l-am salutat:
- Ziua buna!
Mi-a raspuns la fel:
- Ziua buna!
Si eu si studentii mei am fost uluiti. Am tabarat pe el cu intrebari. Noi in romana, el in aromana. Ne-am inteles fara traducator, foarte rar folosea cuvinte grecesti pe care nu le intelegeam. Locuia in Shipska, un sat invecinat din munte, in care au mai ramas cateva zeci de familii de batrani, deoarece majoritatea aromanilor au plecat la munca in Grecia. Ne-a povestit ca marea lor durere este ca nepotii lor, care cresc si invata in Grecia, nu mai invata aromana si se tem ca limba strabunilor o sa se piarda. Peste cateva zile am vizitat Shipska, un sat de munte cu case din secolul al XVIII-lea, cu o biserica foarte frumoasa, cu ulite stramte si oameni primitori. Am mai vorbit si cu alti aromani din Moscopole in acele zile, insa nicio discutie nu a atins fiorul acelei prime intalniri cu omul din Shipska. Aceleasi emotii le-au trait si studentii mei, cu care am rememorat adesea acea intalnire. Aceasta intalnire a confirmat studiile de lingvistica pe care le-am citit. Au demonstrat-o Weigand, Rosetti, Capidan, Papahagi si altii:aromana este un dialect al limbii romane. Iar ca istoric nu pot decat sa confirm ca poporul roman este urmasul romanitatii orientale, ca ne defineste in primul rand limba latina, din care s-a format limba romana si ca aria de formare a poporului roman se intinde mult in sudul Dunarii. Migratiile slave si apoi stapanirea otomana au determinat dislocari de populatie, care au evoluat din punct de vedere lingvistic diferit, ceea ce explica influentele slave sau grecesti in aromana. Aromanii sunt fratii romanilor nord-dunareni, care au aceeasi mama - limba latina. Aromanii si romanii, impreuna cu megleno-romanii, istro-romanii, vlahii din Serbia, Bosnia si Croatia medievale, vlahii din Polonia medievala si din Boemia, formeaza acea civilizatie de pastori, cunoscuti sub numele de vlahi. Ne-au fost comune legea sau obiceiul vlahilor, branza de burduf, sistemul de dari si taxe, obiceiurile si folclorul, dar mai ales limba latina, datorita careia am capatat numele de vlahi. Asimilarile voluntare sau planificate au dus la reducerea spatiului locuit de vlahi la Romania de azi si la cateva insule de romanitate din Balcani. Indiferent de identitatea pe care si-o asuma aromanii si alti vlahi din Balcani, originea comuna cu romanii nord-dunareni este incontestabila. Desigur, trebuie sa respectam dreptul fiecaruia la definirea propriei identitati. Raportul Consiliului European despre aromani si Recomandarea nr. 1333 din 1997 stabilesc doar cadrul pentru salvarea identitatii culturale a aromanilor. Pentru a salva din punct de vedere cultural, inclusiv lingvistic, aromanii, trebuie mult mai mult decat declaratii belicoase in presa in functie de optiunea identitara. Salvarea lor si definirea propriei identitati sunt la indemana aromanilor, care trebuie doar sa caute numitorul comun al tuturor asociatiilor care ii reprezinta.

- Sfarsit -

(Sursa: historia.ro)