ANGELINSPIR: Semnificatia profunda a Craciunului
Sarbatoarea Craciunului vine la numai 3 zile dupa solstitiul de iarna, moment in care soarele se oculteaza cel mai mult, lasand loc noptii celei mai lungi. Aceasta perioada ne invita la introspectie. Este momentul sa ne orientam catre lumina din interior, pentru a ne redescoperi pe noi insine, luminand astfel acele aspecte ale noastre pe care le constientizam mai putin. Deloc intamplator, nasterea lui Ioan Botezatorul se sarbatoreste la 2 zile dupa solstitiul de vara, in 24 iunie. Acesta este momentul de maxima expansiune a luminii, de culminatie a Soarelui in drumul sau anual. Sunt doua momente complementare, Craciunul si Nasterea Botezatorului, cele doua extreme pe care ziua si noaptea, lumina si intunericul le ating in jocul lor etern. Pentru ca una sa creasca, cealalta trebuie sa scada. Despre lumina si intuneric ne vorbeste Evanghelia lui Ioan, cea mai simbolica si totodata cea mai plina de intelesuri scriere despre viata Mantuitorului.

Lumina lumineaza in intunerec, si intunerecul n-a biruit-o (Ioan, 1, 5)

Aici evenimentul nasterii are amploarea unui act cosmic de coborare a lui Dumnezeu in manifestare.
- La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu (Ioan, 1, 1)
- Cuvantul s-a facut trup, si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal (Ioan, 1, 14)
Putem privi acum nasterea lui Christos ca reprezentand, la cel mai profund nivel, intruparea Logosului Divin, proces tainic prin care Tatal isi revarsa iubirea nemarginita asupra tuturor copiilor sai. El vine in intampinarea noastra luand chip de om. Dar pentru a-l primi cu adevarat in inimile noastre, trebuie sa ne purificam in prealabil de necredinta, de indoiala, de ganduri rele si de dorinte inferioare, de tot ceea ce ne opreste sa primim minunatele daruri pe care Dumnezeu ni le ofera in fiecare clipa. Din aceasta perspectiva, soarta oamenilor se aseamana cu cea a semintelor din parabola semanatorului (Matei, 3, 13-23). Un taran seamana boabe de grau care cad in diferite locuri: pe drum, pe un teren stancos, printre maracini si, unele, pe un teren fertil. Semintele sunt de fapt invatatura despre Adevar a Domnului, iar diversele locuri unde acestea au cazut ii reprezinta pe receptorii acestei invataturi. Astfel, semintele care au cazut pe drum ilustreaza analogic situatia acelor oameni al caror suflet nu s-a trezit deloc si care traiesc numai prin intermediul si pentru satisfacerea simturilor. Ele nu vor da roade, fiind in final ciugulite de pasari. La fel, oamenii care aud Cuvantul despre Imparatia Cerurilor si nu-l inteleg, vor sfarsi prin a fi inghititi de o existenta banala, ignorandu-si adevarata natura divina pana la sfarsitul vietii. Semintele care au cazut pe terenul pietros nu vor trai, ci se vor usca din cauza pamantului putin care nu poate nici hrani si nici sustine radacinile lor firave. Aceasta situatie corespunde oamenilor care au o oarecare deschidere fata de adevarurile spirituale, pe care le urmeaza, insa doar pana la primul obstacol. Mai departe, maracinii care sufoca semintele de grau corespund gandurilor negative, dorintelor inferioare, ambitiilor meschine, teoriilor seci si temerilor care ne impiedica sa ne trezim definitiv sufletul, sufocand in noi aspiratia catre Dumnezeu si facand din nou Cuvantul neroditor. In final, singurii oameni in care invatatura despre Imparatia divina rodeste sunt aceia care aud Cuvantul si-l inteleg. Ei sunt asemenea pamantului fertil in care seminta rodeste. Au inimile pure, credinta, umilinta si staruinta in cele bune, fiind deja pregatiti sa-l primeasca pe Iisus in inimile lor. Sa fim si noi aidoma lor, pentru a-L intampina cum se cuvine pe Pruncul ce ni-L aduce pe Dumnezeu.

(Sursa: angelinspir.ro)