Istoricul calarasean Constantin Tudor a publicat pe pagina sa de Facebook, un text emotionant intitulat: LOCURILE AU AMINTIRI. Puteti citi in continuare acest text, in care autorul vorbeste despre un proiect minunat al unui serial in spatiul virtual, dedicat orasului sau de suflet, asezare in care si-a petrecut 55 de ani din viata si de care sunt legate importante realizari din prodigioasa sa cariera de profesor, istoric si om politic. Este vorba despre un serial intitulat O istorie a Calarasiului in imagini fotografice de ieri si de azi, care va putea fi urmarit pe blogul Pagini de istorie locala, unde Constantin Tudor va publica saptamanal cate doua episoade.

Un proiect in serial in spatiul virtual

Traiesc in Calarasi de peste o jumatate de veac. In anul 1962, cand familia mea se stabileste aici, orasul de pe Borcea isi pastra nealterat aspectul interbelic. Fosta strada Stirbei, locul nostru de promenada, arata intocmai ca in cartile postale care circula astazi in spatiul virtual. Vitrinele fostului Cazinou Leuca, de langa Sfatul popular orasenesc, devenita, intre timp, Cofetaria Violeta, ne incercau simturile gustative multora dintre noi, prajiturile avand preturile prea mari fata de maruntisul din buzunarele noastre. Aici, langa cladirea fostului Hotel Arcadia, din Libraria de carte a lui Nea Nicu Rogozea, un pic-up Supraphon, cu difuzorul deasupra usii, ii desfata pe plimbaretii de pe Corso cu melodiile lui Constantin Draghici, Aida Moga sau Luigi Ionescu. In cladirea Teatrului comunal din parc, devenita intre timp Cinematograful Victoria am vazut nenumarate filme cu actorii mei preferati de la acea vreme: Jean Marais, Gerard Barray sau Alain Delon. Fiind un cinefil inrait de mic, nu pot uita cum vizionam la Cinema Flacara un fim bun de peste trei ori, furisandu-ma sub bara la iesire, sub privirile ingaduitoare ale lui Nea Vila. Din lunga serie de filme vizionate aici amintesc doar pe cele cu Winetou si lacrimogenul In genunchi ma intorc la tine, cu un Gianny Morandi aflat la prima tinerete. Am asistat pentru prima data la un spectacol de teatru autentic in cladirea fostului Cerc al subofiterilor, devenita, intre timp, Casa Armatei. Aici am avut sansa sa-i vad la lucru pe Ilie Mita, Alexe Oprescu, Sofia Susan si mai tanarul, pe atunci, George Grigorescu, cum in gradina Casei de cultura de vis a vis de Sfatul popular raional(actuala Prefectura) am urmarit mai multe spectacole ale formatiei Triumf si ale solistului Giuseppe Stefan. Tot atunci, la inceputul anilor '60, am vorbit pentru prima data la un telefon interurban de la Centrala de telefoane aflata tot pe Centru, langa Libraria Noastra, a lui Nea Stroie. Primele meciuri televizate le-am vazut la un televizor Tesla, care duminica functiona non-stop la Clubul din Port, amenajat in fosta Gara construita aici la sfarsitul secolului al XIX-lea. Daca faceai economii din putinii bani de buzunar si vroiai sa iti cumparai ceva de la Magazinul Doi iepurasi, trebuia sa te lasi ametit de aroma de cafea adevarata de la Magazinul din colt, unde o rasnita veche scotea un zgomot care se auzea pana in strada, semn ca sacii cu cafea parfumata inca erau plini. Si cum amintirile ma napadesc si nu vreau sa abuzez de rabdarea prietenilor mei de pe FB, va mai spun doar atat: Dupa ce luam o inghetata pe bat din colt de la piata, dadeam o fuga pana la Stop, unde sorbeam in viteza o braga de la cei doi greci, care-si numarau necontenit mataniile si ajungeam obosit acasa, aruncandu-ma urgent in pijamale, fara sa tin seama de dojana mamei ca ma culc iarasi nemancat. A doua zi dimineata, de la difuzorul din perete ma scula vocea inconfundabila a lui Gabriel Crutescu:
- Aici Centrul de radioficare Calarasi!
Ca elev de gimnaziu si liceu am avut sansa sa invat in doua cladiri emblematice ale Calarasiului: Scoala generala nr. 2, care functiona in localul fostului Liceu comercial din Piata Centrala si fostul Liceu teoretic nr. 2, actualul Liceu Mihai Eminescu. Banchetul de dupa Bacalaureat a fost organizat in Cantina Liceului agricol care functiona pe atunci in fosta Cazarma a Regimentului 5 Calarasi, in incinta caruia se afla si Monumentul ce a fost reamplasat mai tarziu pe str. Bucuresti. Parfumul Calarasiului de alta data mi-a indrumat pasii spre Facultatea de istorie si spre cercetarea documentelor trecutului, cercetare facilitata de calitatea mea de arhivist si apoi director la Arhivele Nationale - filiala Calarasi. Asa se face ca din anul 1976 incep sa public primele materiale cu caracter istoric despre orasul Calarasi in ziarul Tribuna Ialomitei, ce aparea la Slobozia. In 1978, la solicitarea fostului primar Vasile Martin, am publicat, impreuna cu prof. Dinu Gheorghe, o micromonografie a Spitalului din Calarasi, cu prilejul aniversarii a 150 de ani de existenta. Mai tarziu, in anul 1984, am publicat la Editura Sport turism din Bucuresti, o lucrare monografica despre orasul meu de suflet, intitulata Calarasi - Mic indreptar turistic, in care apar pentru prima data imagini ale unor cladiri din Calarasiul de altadata. Voi recidiva in anul 2008, cand in anexa celei de a doua editii a Istoriei orasului Calarasi, am publicat nu mai putin de 56 de imagini fotografice ale unor cladiri simbol pentru Calarasiul de ieri si de azi. Si, poate ca asa a vrut destinul cu mine, activitatea mea profesionala s-a desfasurat tot in cladiri care poarta cu ele o parte din Istoria Calarasiului: fostul sediu de pe str. Grivita al Filialei Calarasi a Arhivelor Statului, infiintata aici in anul 1952(astazi acolo functioneaza Parchetul municipal); fostul local al Liceului de fete Sf. Gheorghe de pe str. Plevna nr. 243(unde eu, in calitate de director, am amenajat noul sediu al Filialei judetene a Arhivelor Nationale, reinfiintata in anul 1981); fosta Casarma a pompierilor, reabilitata la propunerea mea si transformata in sediu al Arhivelor Nationale in anul 1988; Casa Ana si Marinache Popescu, sediu al Comitetului judetean de cultura(Inspectoratul pentru cultura de dupa 1990 si actuala Directie judeteana penrtu cultura si patrimoniul national); Palatul Prefecturii judetene, a carui reabilitare am initiat-o in 2004 prin atragerea unui fond de 2 milioane dolari de la Banca Mondiala, suma din care, din pacate, s-a reabilitat doar aripa in care functioneaza astazi Institutia Prefectului; Localul fostului Liceu industrial de fete, inaugurat in anul 1941 si unde astazi functioneaza Inspectoratul scolar judetean.
Pot spune, fara sa gresesc, ca in cei peste 55 de ani de cand vietuiesc in Calarasi, orasul s-a schimbat pe nesimtite. A mai ramas ceva din frumusetea lui de altadata, gratie catorva cladiri de patrimoniu care au scapat furiei comuniste. Poate tocmai de aceea in ultimii ani asistam la o explozie de imagini ale Calarasiului de altadata postate in spatiul virtual de diversi colectionari sau simpli posesori temporari de fotografii digitale. In jurul multora dintre aceste postari s-au aprins discutii care mai de care mai interesante privitoare la amplasament, functionalitate, stiluri arhitecturale, etc., etc. Uneori spiritele chiar s-au incins, fiecare preopinent sustinandu-si, argumentat sau nu, propriul punct de vedere. Este de salutat faptul ca oameni de meserie, ma refer aici la istorici si muzeografi locali, au inceput sa publice materiale documentate, insotite de imagini de epoca, care au clarificat multe din problemele generate de postarea unor simple imagini ale Calarasiului de ieri si de azi. Am constatat insa ca cei mai multi dintre abonatii postarilor virtuale prefera mai degraba simplele imagini, evitand textele documentate si argumentate stiintific, uneori prea stufoase si mai greu de inteles. Si nu sunt de condamnat. Cu totii incercam astazi ca in timpul destinat spatiului virtual sa cuprindem o gama cat mai larga de informatii si din cat mai multe domenii sau sa socializam cu cat mai multi prieteni. Iata pentru care motive am luat initiaiva realizarii acestui proiect, prin care imi propun o alta abordare a Istoriei Calarasiului de ieri si de azi, apeland la ajutorul sugestiv al celor peste 500 de imagini digitalizate, pe care le-am colectionat si sistematizat pentru prietenii mei din spatiul virtual. Fiecare imagine va fi insotita de scurte adnotari istorice si de mici comentarii legate de contextul politic, social, economic sau cultural referitor la imobilul sau evenimentul surprins de imaginile pe care imi propun sa vi le supun atentiei. Proiectul meu se doreste a fi o modesta contributie la adancirea si sedimentarea informatiilor despre Istoria Calarasiului, acum, in anul Centenarului Marii Uniri din 1918. Serialul nostru, intitulat O istorie a Calarasiului in imagini fotografice de ieri si de azi, va putea fi urmarit pe blogul Pagini de istorie locala, unde voi publica cate doua episoade saptamanal.