Textul pe care il puteti citi in continuare este preluat si adaptat dupa un articol excelent, intitulat Teoria Ferestrelor Sparte sau cum poate fi salvat orasul, aparut pe site-ul ct100.ro (fara autor).

xxx

In decembrie 1984, Bernhard Goetz, un new yorkez din Manhattan, calatorea cu metroul. La o statie a urcat Troy Canty, un tanar de culoare, alaturi de 3 prieteni. In vagon se aflau peste 20 de oameni.
- Da-mi 5 dolari, i-a spus la un moment dat Canty lui Goetz.
Calm, Goetz a scos din buzunar un pistol calibrul 38 si i-a impuscat pe rand pe toti cei 4 tineri.
- Tu pari inca viu. Uite inca un glont, i-a spus unuia dintre ei si a tras din nou. Nu stiu de ce am facut-o, a spus el imediat dupa.
Goetz a fost achitat cu usurinta de acuzatiile de atac si tentativa de omor, spune Malcom Gladwell, in lucrarea The Tipping Point. Pentru a intelege mai bine povestea, iata contextul ei: in anii 80, in New York se inregistrau anul peste 2.000 de crime si 600.000 de infractiuni grave. Toate cele 6.000 de garnituri de metrou, cu exceptia celei care circula in centru, erau acoperite cu graffiti in intregime, si pe interior, si pe exterior. Se inregistrau anual 20.000 de infractiuni numai pe liniile de metrou.
- Hartuirea calatorilor de catre cersetori si infractori marunti era atat de raspandita, incat numarul calatoriilor cu metroul scazuse pana la cel mai scazut nivel din istoria metroului, spune Gladwell. Era infernul lui Dante transpus in subteranele New York-ului.
Incepand din anii 90, criminalitatea in metropola a scazut la jumatate iar infractiunile s-au redus cu doua treimi. Se pot lua in calcul mai multe teorii, dar Gladwell spune ca un rol vital l-a jucat Teoria Ferestrelor Sparte. Aceasta a fost inventata de doi criminalisti, James Q. Wilson si George Kelling.
- Cei doi au spus ca delincventa este urmarea inevitabila a dezordinii. Daca se sparge o fereastra si nu o repara nimeni, oamenii care trec pe acolo vor trage concluzia ca nimanui nu-i pasa si ca nimeni nu este raspunzator. In curand, alte ferestre vor fi sparte, iar sentimentul de anarhie se va raspandi din cladirea aceea pe strada, transmitand semnalul ca orice este acceptabil. Intr-un oras, probleme relativ minore precum graffiti, dezordinea publica si cersitul agresiv, scriu ei, sunt toate echivalente unor ferestre sparte, invitatii la infractiuni mai grave, spune Gladwell.
Dar iata ce scriu cei doi criminalisti:
Daca intr-un cartier nu i se interzice unui cersetor sacaitor sa-i mai agreseze pe trecatori, gandeste probabil hotul, este si mai putin probabil ca locuitorii sa sune la politie pentru a identifica un potential talhar sau pentru a interveni cand se produce talharia. Aceasta este, spune autorul, o teorie epidemica a criminalitatii. Ea spune ca delincventa este contagioasa - asa cum este contagioasa o tendinta in moda, ca poate incepe cu o fereastra sparta si se poate raspandi in intreaga comunitate. Compania care opera metroul din New York l-a angajat pe Kelling sa puna in aplicare Teoria Ferestrelor Sparte. A angajat si un nou director, David Gunn, care avea sarcina sa reconstruiasca sistemul de metrou, macinat de sutele de defectiuni de pe linii, care faceau ca viteza de deplasare pe multe portiuni sa fie de 25 de kilometri pe ora. Gunn a insistat sa se ocupe mai intai de graffiti-urile de pe vagoane. Parea, spune Malcom Gladwell, la fel de lipsit de sens ca a spala puntea Titanicului cand acesta se apropia de ghetari. Gunn a instituit reguli foarte stricte. A instalat o statie de curatare a vagoanelor. Daca un vagon ajungea acolo cu graffiti, trebuia fie curatat, fie, daca nu se reusea, scos din circulatie. In Harlem, pustii veneau in fiecare seara la depou sa mazgaleasca vagoanele. Angajatii metroului ii lasau sa-si termine treaba si apoi le revopseau la randul lor.
- Daca vreti sa va petreceti 3 nopti vandalizand un tren, n-aveti decat. Dar nu va vedea niciodata lumina zilei, spunea Gunn. Operatiunea aceasta a durat din 1984 pana in 1990.
In 1990, compania care opereaza metroul angajeaza un nou sef de trafic, William Bratton, de asemenea adept al Teoriei Ferestrelor Sparte, care il avea ca mentor pe Kelling. Prima lui misiune, in conditiile in care in metrou, va reamintesc, se petreceau circa 20.000 de infractiuni pe zi? Sa rezolve problema celor care calatoresc fara bilet.
- El credea ca neplata contravalorii calatoriei, la fel ca graffiti, putea fi un semnal, o expresie subtila a dezordinii care invita oamenii la infractiuni mult mai periculoase, scrie Malcom Gladwell. 170.000 de persoane circulau zinic fara bilet. Politia credea ca nu merita efortul sa-i urmareasca si sa-i amendeze. Bratton a actionat in forta: cu politisti in civil, ii incatusa pe neplatitori si ii tinea pe peron, sa fie vazuti si de ceilalti. A transformat un autobuz in statie mobila de politie, ca sa nu mai piarda vremea pe drumuri. Cei retinuti erau perchezitionati. Unul din sapte iesise din inchisoare pe cautiune. Pentru politisti, sa ii prinda pe cei fara bilet nu mai era o corvoada, ci devenise un fel de cautare de comori. Intre 1990 si 1994, arestarile pentru delicte minore a crescut de 5 ori.
Dupa alegerea lui Rudolph Giuliani ca primar al New York-ului, Bratton este numit seful departamentului de politie al metropolei. Primul lucru pe care l-a facut: a aplicat Teoria Ferestrelor Sparte.
- El i-a instruit pe ofiterii de politie sa intervina in cazul delictelor care afectau calitatea vietii: asupra spalatorilor de parbrize care ii abordau pe soferi in intersectiile din New York, cerandu-le bani ca sa le spele parbrizul, de exemplu, si asupra tuturor celorlalte echivalente terestre ale fortarii turnichetelor (n.r. intrarile de la metrou) si ale desenelor graffiti, noteaza Malcom Gladwell. Daca faceai pipi pe strada, ajungeai in inchisoare, spune Bratton.
Revenim la criminalul de la inceputul articolului, la Goetz. Gestul avea probleme cu acceptarea autoritatii si considera ca sistemul nu functioneaza. Se plangea de mizeria de pe strada, de delincventa, de cersetori.
- Ceea ce conteaza sunt de fapt lucrurile marunte. Disputa de la metrou dintre Bernie Goetz si cei patru pusti are prea putine in comun, pana la urma, cu psihopatologia haotica a lui Goetz sau cu mediul sarac din care proveneau cei patru pusti care l-au acostat, dar are o legatura foarte importanta cu mesajul transmis de graffit-urile de pe ziduri si cu turnichetele defecte. Forta Contextului spune ca nu e nevoie sa rezolvi problemele majore pentru a scapa de delincventa. Poti stopa actele de delincventa spaland pur si simplu graffiti-urile de pe ziduri sau arestandu-i pe cei care intra la metrou fara sa plateasca, este concluzia lui Malcom Gladwell.
Ceea ce conteaza sunt de fapt lucrurile marunte - aceasta este ideea pe care o putem extrage din Teoria Ferestrelor Sparte

xxx

Autorul articolului extrapoleaza in continuare Teoria ferestrelor Sparte la situatia orasului Constanta. In textul urmator, am inlocuit numele orasului Constanta, preferand termenul generic de oras din Romania.

Ganditi-va acum la oricare oras din Romania, la toate lucrurile marunte care va deranjeaza, care, potrivit teoriei epidemice a criminalitatii, sunt contagioase. In orice oras din Romania intalnesti la aproape fiecare intersectie unul sau mai multi cersetori care se plimba printre masini, iti bat in geam si iti cer insistent bani. Vara locul lor este dublat de spalatorii de parbrize, care iti arunca niste zoaie pe geam, ti-l aduc la o stare aproximativ egala cu cea initiala si iti cer bani pentru asta. Daca parchezi in centrul orasului, o sleahta de tigani iti spala masina, fara sa le fi cerut acest lucru, si devin agresivi daca nu le dai bani. Cersetorii sunt la ei acasa nu numai in intersectii, ci cam peste tot unde exista un bun vad comercial. I-am vazut, nu foarte agresivi, si in piete sau mall-uri. Sunt orase in care nu poti sa mergi pe strada, din cauza masinilor parcate neregulamentar, la care de multe ori politia inchide ochii pentru ca, nu-i asa, nu sunt indeajuns de multe locuri de parcare. In orice oras din Romania trotuarele sunt pline de excremente de caine, pe care proprietarii uita sa il stranga. Chistoacele sunt aruncate la intamplare, de multe ori gunoiul este azvarlit de pe fereastra, in fata blocurilor, tiganii (si nu numai) circula fara bilet in autobuze. Toate aceste mici incalcari ale legii raman de cele mai multe ori nesanctionate. Politistii au treburi mai importante decat sa adune cersetorii de pe strazi, controlorii se tem sa verifice biletele tiganilor, pentru rahatul lasat pe strazi de caini nu am auzit pana acum sa fi fost amendat niciun proprietar etc. Daca ducem mai departe Teoria Ferestrelor Sparte si ne uitam la arhitectura oraselor din Romania, vom trage probabil concluzia ca nu mai avem nicio sansa. Cladiri urate, inghesuite, murdare. Cladiri emblematice lasate in paragina de peste un deceniu - semn ca autoritatile sunt fie neputincioase, fie au un interes sa le tina asa, inducand in locuitori un sentiment de lipsa de speranta si de lehamite.

Infrastructura modeleaza comportamente

Este, imi permit sa spun, o extindere a Teoriei Ferestrelor Sparte. Strazi civilizate si curate, parcuri frumoase, cladiri atragatoare - toate acestea vor schimba, poate incet, prea incet, dar sigur, ceva in bine in comportamentul oamenilor. Astept ziua in care autoritatile locale nu vor fi preocupate in special cum sa asigure concerte pentru elevi si studenti sau vaucere pentru pensionari, ci se vor gandi la modul cum pot rezolva problemele mari ale orasului, incepand cu cele mici. Astept ziua in care politistii vor sanctiona micile delincvente si nu vor mai da neputinciosi din umeri, justificandu-si neputinta ba prin prejudiciul mic, ba prin afirmatia ca faptele au fost comise de minori ce nu pot fi trasi la raspundere, ba prin cine stie ce alte scuze. Rezolvarea problemelor aparent marunte ale orasului nu seamana cu spalarea puntii Titanicului atunci cand acesta se apropie de gheturi, ci este probabil singura modalitate de a-l salva.

Sursa: ct100.ro