Asociatia pentru Studiul Fenomenelor Aerospatiale Neidentificate (ASFAN): Clarvazatorii militari si extraterestrii (Autor: Dan D. Farcas)
- continuare -

Agentia de Informatii a Armatei

Intr-un interviu, Ingo Swann istorisea un incident, petrecut in 1975 sau 1976. Era un mare test de care depindea finantarea urmatorului proiect. Asistau o serie de militari, inclusiv un general cu 2 sau 3 stele. Swann a fost solicitat sa faca o demonstratie, sub indrumarea doctorului in fizica Harold Puthoff. Obiectivul care li s-a dat a fost urmarirea unor submarine sovietice. Dar ceea ce observa Swann, prin clarviziune, era un submarin care a doborat un OZN, sau poate OZN-ul a tras in submarin. Ce putea face? Puthoff era palid cand a inteles situatia, l-a privit si i-a soptit:
- Christoase! E spectacolul tau. Fa ce crezi ca trebuie facut.
Asa ca Swann a desenat imaginea OZN-ului, asa cum il vazuse. Generalul, care statea langa el, l-a intrebat ce reprezinta schita, iar Swann i-a raspuns:
- Domnule, cred ca e destul de evident ce este.
Militarul a luat hartia, s-a ridicat si, urmat de toti ceilalti au parasit imediat incaperea. Puthoff si Swann s-au intors la hotel, dupa care, convinsi ca au ratat testul, s-au dus intr-un bar sa se imbete. Totusi, peste trei zile Puthoff a primit un telefon de la general, in care acesta a spus:
- OK! De cati bani aveti nevoie?
Incepand din 1977, cand Agentia de Informatii a armatei americane a preluat de la CIA proiectul de clarviziune, acesta a primit diverse nume: Grill Flame, Center Lane, Sun Streak sau Stargate. In acest mod, in anii care au urmat, s-a cotrobait, cu mai mult sau mai putin succes, prin locuri secrete, aparent bine pazite. De pilda, la un moment dat coordonatele pentru observare au fost indreptate asupra unor centre de supraveghere a satelitilor din URSS. Ulterior, prin actiuni complementare de spionaj, s-a dovedit ca informatiile obtinute prin clarviziune fusesera remarcabil de corecte. Primii care si-au insusit metoda CRV au devenit la randul lor instructori. Intr-un articol din 1992 Swann arata ca insusirile de clarviziune se manifesta spontan la anumiti indivizi, cu o acuratete a informatiilor obtinute intre 15% si 50%, dar mai des aproape de limita de jos. Dar in 1982 autorii metodei stiau deja ca, prin tehnici specifice de antrenament aceste valori pot ajunge la o acuratete de 65-95%. Incepand din 1978, un asa numit DETASAMENT G (sau Grill Flame) din armata SUA a primit misiunea sa foloseasca in mod curent clarviziunea pentru obtinerea de informatii. Swann nu numai ca a introdus noi metode de gandire privind cercetarile asupra constiintei, dar a creat probabil cea mai larg utilizata metoda de instruire privind dezvoltarea abilitatilor de clarviziune. In paralel, a realizat mii de sesiuni de vedere la distanta, cu scopuri de cercetare, instruire sau operationale. Abilitatile parapsihice ale majoritatii celor cu calitati de medium, desi remarcabile la un moment dat, se erodeaza destul de rapid. Ingo Swann a fost si in acest caz o exceptie, rezistand timp de 19 ani in cercetarile de varf ale domeniului. Totusi, in interviurile date la sfarsitul carierei, el recunostea ca stresul indelungat al muncii de laborator si necesitatea de a apara si demonstra in permanenta validitatea facultatilor psi, au costul lor. Intr-o expunere tinuta in martie 1994 la Natiunile Unite si intitulata OAMENII DE STIINTA AU GASIT BAZA CELOR CEL PUTIN SAPTESPREZECE SIMTURI SI PERCEPTII ALE OMULUI, el afirma ca facultatile psi si experientele extraordinare nu sunt toate abordabile de stiinta, fiind implicate probleme sociale, filosofice, politice si religioase, care nu pot fi reduse la o cercetare obiectiva si rationala. Ingo Swann s-a ocupat, pana in 1983, de pregatirea celor din DETASAMENTUL G, pe baza acestei tehnologii a clarviziunii. Dar in acel an 1983, se pare ca obiectivul dorit de militari fusese atins. Atunci maiorul Ed Dames, care a preluat proiectul, a ales dintre cei antrenati de Swann o echipa care, sub numele de CENTER LANE, putea continua activitatile si fara mentorul lor. Ingo Swann nu a primit deloc bine aceasta despartire. El se va retrage complet din program in 1989, declarand ca, din pacate, au fost acceptate si persoane lipsite de aptitudini, intre care ar fi fost chiar Ed Dames. Acesta, un fost student al sau pe care ar fi preferat sa nu-l aiba, ar fi fost impus din ratiuni politice.

Dupa Ingo Swann

In 1985, la Washington, clarvazatorii au facut o demonstratie, descriind casa de vacanta a lui Gorbaciov, dupa care, primind imagini ale unor submarine sovietice au determinat exact coordonatele in care acestea se aflau la momentul respectiv. Fortele Navale au acceptat ca pozitive rezultatele si au declansat un proiect de monitorizare a submarinelor sovietice, numit Aquarius. Metoda a fost folosita in decursul anilor, e drept cu prudenta, pentru localizarea unor instalatii militare inamice, a rampelor de lansare a rachetelor, a submarinelor, iar in razboiul din golf a depozitelor de arme chimice irakiene. Generalul Ed. Thompson, care a patronat un timp aceasta operatie, afirma ulterior:
- Ne-am convins ca vederea la mari distante era un fenomen real, nu o inselatorie chiar daca nimeni nu stia cum sa-l explice.
Intre 1986 si primavara 1995, echipa de clarvazatori a primit, de la organisme militare, peste 200 de sarcini operative concrete, in vederea obtinerii unor informatii care nu erau accesibile prin alte surse. Printre proiectele si operatiile abordate, in decursul timpului, mai pot fi mentionate cele avand drept tinta pe Moammar Gadhafi din Libia, sau pe generalul Manuel Noriega din Panama. S-a spus ca ar fi existat si un proiect, numit THORN, destinat explorarii fenomenului OZN. Programele de FENOMENE MENTALE ANORMALE, desfasurate la SRI din 1973 pana in 1989 au fost continuate la Science Applications International Corporation (SAIC) intre 1992 si 1994. Dupa plecarea lui Swann, tehnicile sale au fost modificate. S-au introdus doua noi metode, una bazata pe scriere automata, cealalta utilizand si carti de tarot, metode pentru care nu existau teste anterioare de laborator. Rezultatele acestora au fost mult mai putin fiabile. Se pare ca au fost si probleme de management, dar si o reducere drastica a personalului, inclusiv ca urmare a disparitiei amenintarii din partea adversarului traditional. In aceste conditii, proiectul Stargate, de clarviziune militara, a fost oficial inchis in 1995, in urma a doua studii independente. Prima, efectuata de Dr. Jessica Utts de la Universitatea din California, spunea:
- Este clar ca o cunoastere in afara cailor obisnuite este posibila si a fost demonstrata. Aceasta concluzie nu se bazeaza pe o credinta ci pe criterii stiintifice indeobste acceptate.
Celalat studiu, realizat de Dr. Ray Hyman de la Universitatea din Oregon, era de alta parere, spunand:
- Nu cred ca descoperirile parapsihologiei contemporane, inclusiv cele facute de programele SRI/SAIC justifica sa afirmam ca a fost dovedita existenta unor fenomene mentale iesite din comun.
Oricum, guvernantii au considerat ca finantarea programului nu se mai justifica. Mai multi dintre fostii clarvazatori militari si-au deschis companii private, prin care continua utilizarea tehnicilor deprinse. Exista de asemenea un interes crescand din partea marelui public, dornic sa foloseasca sau sa-si insuseasca asemenea tehnici.

Pe urmele extraterestrilor

Experimentele de extracorporalitate au avut uneori si tinte nepamantene. Pe langa experimentul din 1973, care l-a trimis pe Swann in preajma planetei Jupiter, in jurul caruia a vazut un inel, fapt descoperit de astronomi abia in 1979, unii participanti la experiment s-au intrebat daca metoda clarviziunii n-ar putea oferi niste raspunsuri privind enigmaticul fenomen OZN si ipotetica prezenta extraterestra (ET) pe Pamant. In autobiografia sa: Penetration: The Question of Extraterrestrial and Human Telepathy, Swann declara ca, pe tot parcursul programelor oficiale de clarviziune, a existat un interes constant privitor la fenomenul OZN. Intre altele, el insusi pretindea ca a vizitat, prin clarviziune, fata nevazuta a Lunii, vazand acolo baze extraterestre. Swann a ramas totusi prudent. Intr-un articol din 1992, el scria ca acuratetea clarviziunii depinde de posibilitatea de a confirma, fie si partial, daca ceea ce spune mediumul coincide cu realitatea. Or, asa ceva nu e posibil in cazul fenomenului OZN, prin urmare aici riscam sa ne pierdem in speculatii. Apoi, clarvazatorul care se concentreaza asupra unei tinte, recunoaste acolo lucruri pe care le-a mai vazut, sau cu care este cat de cat familiar. Daca va vedea ceva ce n-a mai vazut niciodata, nu va sti cum sa-l decodifice. In astfel de cazuri, un al doilea mecanism de interpretare analitica va incerca identificarea obiectelor cu ceva cunoscut, cu care seamana cat de cat; cu unele va reusi, celelalte vor fi rejectate. Pe scurt, va fi automat modificat sau rejectat tot ce nu se potriveste experientei pe care o avem in realitatea noastra. Este posibil ca Swann sa se fi gandit aici si la cazul descris de Darwin, cand vasul Beagle a acostat langa o insula din Tara de Foc; bastinasii s-au interesat de barca cu care venisera expeditionarii, deoarece aceasta aducea intrucatva cu pirogile lor, in schimb nu au acordat nicio atentie corabiei ancorata in larg, de parca nici nu ar fi vazut-o, intrucat aceasta nu semana cu nimic din ceea ce aveau ei in minte, din experienta lor. Swann scria in continuare ca, prin acest mecanism, atunci cand intalnim un fenomen neobisnuit (cum este OZN/ET), noi vom lua de buna aceasta intelegere secundara, deci interpretarea bazata pe experienta noastra. Acest neajuns este mereu prezent in cazul clarvazatorilor confruntati cu situatii inedite. Probabil ar trebui sa li se ceara sa deseneze ceea ce vad; dar nu e sigur ca ceea ce ei percep drept un obiect material chiar asta si este. Ar putea fi, de pilda, niste procese. Solutia ar fi sa se culeaga, pe aceasta cale, cat mai multa informatie bruta si sa nu se faca speculatii, inainte ca cele colectate sa devina auto-consistente si inainte de a avea o imagine mai clara asupra a ceea ce se intampla.

Skip Atwater

Un personaj important care s-a alaturat, in 1978, proiectului STARGATE, de clarviziune militara a fost locotenentul F. Holmes Skip Atwater, care activase din 1968 ca ofiter de informatii al armatei. Colaborand cu Stanford Research Institute (SRI), unde activau Swann, Puthoff si ceilalti care pusesera la punct tehnicile de clarviziune, el a primit sarcina sa orienteze primii sase candidati la insusirea acestor tehnici, lucrand apoi ca ofiter instructor. Ulterior, in iunie 1988, Atwater a fost recrutat de Robert Monroe ca director de cercetare la Institutul Monroe, devenind in 2006, pentru 2 ani, chiar presedintele institutului. Atwater descrie cum decurgea o sedinta de vedere la distanta. Doua persoane: clarvazatorul si un indrumator, primeau, intr-o incinta bine izolata, intr-un plic sigilat, tinta, care putea fi o imagine sau coordonate geografice generate aleator. Niciunul dintre cei doi nu stia ce anume se afla in plic, motiv pentru care metoda a fost numita dublu-orb. Mediumul trebuia sa faca schite privind tinta sau sa sa noteze despre ea o scurta descriere verbala. Astfel de sedinte aveau fie un rol operativ, fie unul de antrenament. La inceput, tintele de antrenament erau lacuri, insule, munti, poduri etc. O tinta predilecta devenise Muzeul de Istorie Naturala din San Francisco. Unii devenisera atat de iscusiti incat puteau identifica anumite vitrine. Dar in paralel, ei erau trimisi, operativ, sa descrie si o anumita camera dintr-o ambasada straina, ori un anumit loc dintr-o uzina de armament. Atwater afirma ca lui i-a venit pentru prima data ideea de a folosi drept tinta, pe parcursul acestor sedinte, OZN-uri sau extraterestri. In aceste cazuri, clarvazatorii nu stiau de fapt ce anume urmaresc si aceste tinte nu au fost nici cerute nici aprobate de conducerea militara. Dar Atwater, ca ofiter instructor, avea autoritatea sa decida tinta de antrenament. Desigur, din punctul de vedere al oamenilor de stiinta, un obiectiv ca OZN/ET diminua seriozitatea experimentelor de clarviziune, intrucat corectitudinea celor raportate nu putea fi nicicum controlata. Pe de alta parte, au existat si persoane care au spus ca lipsa de constrangeri in timp si spatiu a tehnicilor de clarviziune fac din acestea instrumentul ideal pentru a explora taramul extraterestru si OZN-urile. Din pacate, unii dintre practicantii tehnicilor au devenit excesiv de zelosi in aceasta directie, uitand ca niciodata nu poti avea totala incredere in datele obtinute astfel. In 1982, Puthoff i-a inmanat lui Atwater documentele primite in 1973 de la Pat Price, privind cele patru presupuse baze extraterestre pe care el le-ar fi identificat prin clarvizune: sub muntele Perdido din Pirinei, in muntele Inyangani din Zimbabwe, Africa, sub muntele Hayes din Alaska si sub muntele Ziel din teritoriul nordic al Australiei. Intre multe altele, pe langa indicatii privind specializarea celor patru baze, in raportul lui Price scria ca scopul principal al extraterestrilor de aici ar fi fost asigurarea implanturilor B.T.L., transportul noilor recruti si functia generala de monitorizare. Atwater recunoaste ca nici azi nu s-a aflat ce puteau fi aceste implanturi B.T.L. Price a mai afirmat ca locuitorii bazelor semanau cu oamenii, cu exceptia inimii, plamanilor, sangelui si ochilor. Locatiile bazelor erau deosebit de bine camuflate, aveau activitati complementare si posedau tehnologii foarte avansate. Price a mai adaugat ca extraterestrii foloseau transferul gandurilor, pentru a ne controla motor. Discutand cu Puthoff, Atwater i-a spus:
- Dar daca e ceva adevarat?
Puthoff si-a amintit ca un prieten al sau cunoaste pe seful statiei CIA din Australia de Nord. L-au sunat, intrebandu-l daca se intampla ceva deosebit pe acolo. Omul le-a raspuns:
- Misiunea mea e una moarta, nu se intampla nimic aici, in afara acelor OZN-uri care tot zboara in jurul muntelui Ziel.
Atunci Atwater a dat unor clarvazatori militari drept tinta locatiile celor 4 baze, evident fara sa le spuna absolut nimic despre constatarile lui Price. Spre surpriza sa, acestia au descris aceleasi detalii pe care le mentionase si Price.

(va urma)

Sursa: asfanufo.ro