optimistul.com: Calarasiul prin ochii mei (5)
Cum incercarea mea de a trece ca un eventual turist prin toate locurile pline de istorie ale orasului, sau prin locurile prin care Calarasiul se poate mandri, tot fiind pe centru, nu puteam sa nu zic ceva de cladirea Scolii Elementare de Comert, azi Liceul Economic, care a fost construita in anul 1929 de arhitectul Sima Vasilescu din Bucuresti. Sau de hala Pietei Centrale construita intre 1933-1939 dupa planurile arhitectului George Cristinel, cel care a proiectat si Crucea de pe Caraiman, sau coborand in jos pe la Navrom, de Portul Calarasi, al carui capitan a fost pentru o scurta perioada celebrul Jean Bart (Eugeniu P. Botez) autorul romanului Europolis. Cine nu trece in zilele noastre prin port pentru a vedea cotele Borcei, bratul care se desparte de cursul principal al Dunarii in amonte de Calarasi? Sau cine n-a vazut Dunarea facand parcursul ei contra curentului intr-o barca cu motor admirand peisaje de o frumusete rara care taie respiratie dupa respiratie? Fiindca fluviul a creat in drumul lui catre Marea Neagra, aproape de Calarasi, o mini delta, un sistem ecologic in care egretele, cormoranii, pelicanii, dar si alte specii de pasari/animale se adapostesc si se simt ca acasa in frunzisurile existente. Ce locuitor al orasului nu a auzit de Dunarea Veche cu ale ei canale sapate in timp de natura, de ostrovul Pisica sau de cetatea Pacuiul lui Soare, aici existand o rezervatie arheologica. Sunt si cateva case ale arheologilor care au sapat acum ceva ani in zona scotand la lumina diverse obiecte de uz casnic, monede, bijuterii, plus zeci de morminte medievale. Cetatea de la Pacuiul lui Soare a fost o baza navala bizantina din jurul anului 1000. Ea a fost construita intre 972 si 976, de catre trupele imparatului Ioan I, poreclit Tzimiskes. Dar sa ne intoarcem in Parcul Central din Calarasi, despre care se spunea pe la 1933 in interimatul unui alt primar cu semnatura pe istoria orasului, Aurel Teodorescu, ca este un parc minunat de frumos pe malul Borcei , care a scos din barbarie orientala si din gunoaie infecte cea mai pitoreasca zona a orasului. Astazi, Parcul Central, Plaja Mare (situata peste Borcea vizavi de oras), Parcul Dumbrava, Gradina Zoologica, formeaza cea mai interesanta zona a Calarasiului din punct de vedere al petrecerii timpului liber. Povestea urmatoare, amintirea unei veri trecute, se spune c-ar fi doar randurile unui calarasean indragostit de locurile in care s-a nascut. Si doar atat. Eram pe malul apei apartinand unei plaje. Rasfirand apa intr-o doara cu degetul mare de la picior si avand unghia pe baza de radio-locator modern, jucandu-ma cu nisipul ud, am dat peste o sticla de lapte. Din aceea veche, ca la muzeu. In sticla mai toata infipta in nisip, o hartie pe care erau ordonate literele la rand in propozitii ce mi-au oferit pe moment emotiile verii unice. Gasitorului. Poate unora le place sa moara de satisfactie traind viata pe un camp cu flori in diverse culori. Poate unii vad un loc frumos undeva la munte intr-o poienita, acolo unde verdele sa le fie mirajul incantarii de sine. Raiul pe pamant, pentru unii, ar fi undeva intr-un loc cu apa limpede albastru, inconjurati de palmieri si insule exotice. Pentru mine, raiul pe pamant este chiar langa casa, pe Plaja Mare, traind sub soarele de Baragan bucuria de a bea berea rece privind fericirea oamenilor veniti sa se destinda la un bronz multitudine de raze tropaind placerea. Sa ma balacesc sfaraind pielea pe mine, inotand odata cu apa si al ei curent, ca apoi, sa ma intind pe pled cu ochii inchisi, pentru ca el, ala galben simpatic sa ma tabare mangaindu-mi corpul dornic de caldura lui. Sa atarn in timp descoperind cu talpile locuri ascunse de nisipul jucaus ce fuge nebun care incotro, aceasta este placerea mea nevinovata, de zeci de ani pastrata. Locuinta mea de vara e pe plaja, aici as vrea sa mor! Bastinas omul, calarasean de-al nostru, pe unde pe aici pe plaja i-or putrezi oscioarele? Si haios, fie-i nisipul usor! Poate as fi luat-o cu mine pe hartie cu tot cu sticla in aducere aminte. As fi pus-o undeva uitata de vreme printr-o debara fara importanta. Dar nu, am decis s-o ingrop in nisip adanc, pentru ca o alta generatie viitoare sa se bucure de ea si de cuvintele sensibile ale unui spirit ramas pe aici din dragoste de locuri. Pentru ca Plaja Mare nu va muri niciodata! In 2016, un locuitor oarecare al orasului spune pe acest blog despre Calarasi ca fiind localitatea care-i va ramane mereu la suflet, asemuind-o fara sa vrea cu imaginea lui din copilarie. Cu perceptia aceea in care isi iubea orasul inconstient doar placandu-i sa se plimbe si sa se joace pe strazile lui, ca apoi, odata ajuns la maturitate, sa descopere orasul putin imperfect cu anii, dar caruia nu-i va vedea niciodata defectele. Deoarece Calarasiul este orasul visurilor, bucuriei, tristetii, dezamagirii, sperantei, muzei, creativitatii si, in final, al vietii lui. Fotografiile pe care le-ai privit sunt facute de alti locuitori oarecare ai orasului. Au vrut sa-ti arate tie Gasitorule/Descoperitorule ce sa cauti cand vii la noi in vizita. Sunt mandru ca m-am nascut in Calarasi. Cu respect, Optimistul.mMultumesc pentru sprijinul documentaristic lui Florin Radulescu de la Muzeul Municipiului Calarasi. Merita o bere rece, rece!

Sursa: optimistul.com