MAGAZIN: Obiecte uitate de extraterestri? (Autor: DAN D. FARCAS)
In 1973, in inima Transilvaniei, in apropierea orasului Aiud, muncitorii care extrageau nisip dintr-o cariera, nu departe de raul Mures, au gasit 3 obiecte, impachetate ca intr-o coaja, sub un strat gros de 10 metri de nisip pietrificat. Pentru o investigare adecvata, cele 3 obiecte au fost trimise la Muzeul de Istorie din Cluj-Napoca. Indepartand cu grija straturile de nisip pietrificate din jur, specialistii au gasit un fragment din osul unui picior, precum si un dinte, ambele de la un mastodont tanar. Al treilea element era un obiect metalic, evident tehnic, de aproximativ 20 de centimetri lungime, 12,5 cm latime si vreo 7 centimetri grosime. Avea doua gauri cilindrice, de diametre diferite, astfel incat orificiul ingust patrundea perpendicular spre baza gaurii mai mari. Mai mult decat atat, gaura mai mare avea in partea sa inferioara o camera ca pentru asamblarea intr-un cap de ax rotunjit. Pe suprafata sa inferioara si pe laturile sale, obiectul arata urme de utilizare repetata. Toate aceste detalii, combinate, sugerau ca piesa a fost odata parte dintr-un ansamblu mai mare. Mastodontii, rude ale elefantilor, au aparut acum 34 de milioane de ani si au disparut in urma cu 11.000 de ani. Unele estimari au apreciat ca varsta oaselor gasite era de aproximativ un milion de ani.

Un aliaj complex

Analize metalografice repetate, facute pe obiectul ciudat, au ridicat proble-me suplimentare. Buletinul emis de Centrul de Cercetare ICPMMN (din Magurele, langa Bucuresti) a aratat ca piesa metalica era un aliaj complex, format din 12 elemente diferite: aluminiu (88%), cupru (6,2%), siliciu (2,84%), zinc (1,81%), plumb (0,41%) staniu (cositor) (0,33%), zirconiu (0,2%), cadmiu (0,11%) si cantitati mici de nichel, cobalt, bismut si argint. O caracteristica foarte neobisnuita a fost existenta unui strat anormal de gros de oxid de aluminiu pe intreaga suprafata a obiectului. Este cunoscut faptul ca acest metal oxideaza foarte greu in profunzime; de obicei, primul strat subtire de oxid, de la suprafata, limiteaza patrunderea fenomenelor de oxidare in corpul metalic. Dar aluminiul a fost descoperit, in laborator, in 1825, de catre Hans Christian Orsted, iar fabricatia industriala a fost inceputa aproximativ in 1883. Era practic imposibil sa se fi produs un strat de oxid atat de gros in doar un secol. De altfel, un specialist din Bucuresti care a participat la repetarea analizei metalografice, scria:
- Este culmea, dar pare un aluminiu cu structura imbatranita, elementele aliate redobandindu-si in parte structurile proprii!.
Niciunul dintre cei care au vazut artefactul (arheologi, profesori universitari, ingineri) nu a fost in masura sa identifice obiectul sau sa gaseasca o asemanare cu vreun produs uman. Exceptia a fost un specialist in domeniul ingineriei aviatiei, care a sugerat ca obiectul ar putea fi o talpa de aterizare a unui avion de mici dimensiuni. Informatiile de mai sus au fost preluate din cartea lui Florin Gheorghita Enigme in Galaxie, publicata in 1983. O echipa, care a inclus membrii ASFAN Gheorghe Cohal (la ora actuala director executiv al asociatiei) si Ion Nutu, a vazut obiectul in depozitele Muzeului National de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca in mai 2007. Directoarea de atunci a muzeului, Viorica Crisan, impreuna cu Zoia Maxim, au oferit toate clarificarile necesare, inclusiv copii din ziare si comentarii de pe Internet. Florin Gheorghita, vizitat la Iasi in acelasi an 2007, a precizat ca, in anii 1970, un esantion destul de mare din calcai a fost luat si trimis in Elvetia pentru analiza, iar rezultatele ar trebui sa existe in muzeul din Cluj-Napoca. Din pacate, din cauze multiple, intre care faptul ca muzeul se afla in renovare, nu s-au putut prezenta nici actele originale, nici buletinele de analiza efectuate in anii 70. La cererea echipei de cercetare, calcaiul de aluminiu a fost adus la Bucuresti pentru noi analize la Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica si Inginerie Nucleara, Departamentul arheometalurgie, in Magurele, in apropiere de Bucuresti. Rezultatele au fost urmatoarele: aluminiu - 80,5%, staniu - 6,5%, cupru - 6%, siliciu - 4%, zinc - 2%, plumb - 0,5%, stibiu - 0,5%. In plus, au fost evidentiate urme de argint, nichel, mangan si fier. O a doua analiza non-distructiva a obiectului de la Aiud a fost realizata in Laboratorul de Metalografie al Facultatii de Fizica. Acesta a aratat 97,6% aluminiu, 2,4% staniu si mai putin de 1% alte elemente. Ambele analize au uimit expertii, in primul rand din cauza diferentelor inexplicabile, iar apoi pentru ca erau convinsi ca aceasta este o imposibilitate metalurgica! Aluminiul nu se aliaza cu staniul! Inginerii de la Alro Slatina, una dintre cele mai mari companii de aluminiu din Romania si din Europa, examinand aceste rapoarte de analiza, nu au putut identifica vreun aliaj de aluminiu similar, produs oriunde in lume. Unii experti au estimat, prin evaluarea stratului de oxid de aluminiu de peste un milimetru grosime, ca obiectul descoperit in apropiere de Aiud ar putea avea fantastica varsta de 250.000 de ani! George Cohal a investigat si un alt obiect ciudat. Pe parcursul anilor 1970, intr-un sat din muntii judetului Buzau, un om pe nume A.V. cauta, in apele limpezi ale unui parau, niste pietre speciale pentru acvariul unui prieten. El a vazut ceva care, desi avea forma rotunda a unei pietricele de rau, s-a dovedit a fi un fel de fagure umplut cu lut. Toate acestea sugerau ca obiectul statuse in albia paraului o lunga perioada de timp. Dupa spalarea lui, A.V. a vazut ca era format din tevisoare patrate, alaturate, cu latimea de 1 mm, formand o structura nenaturala stranie. In 1999, A.V. dat acest obiect lui Gheorghe Cohal, la care se gaseste si azi. La prima vedere, obiectul este ceramic, foarte friabil si fragil. De asemenea, arata ca un silicat (peretii conductelor par sa fie alcatuiti din particule fine de nisip, presate impreuna intr-o matrita).

Cercetari amanuntite

Sub un microscop, in structura de fagure, pot fi vazute microsfere albe, negre, aurii, rosii, verzi, albastre si galbene. In anul 1999, impreuna cu Harald Alexandrescu, coordonatorul Observatorului Astronomic Amiral Vasile Urseanu si pe atunci director executiv al ASFAN, Cohal a vizitat birourile Facultatii de Geologie, Muzeul Grigore Antipa si Institutul pentru Metale Rare; dar nimeni nu a putut sa le spuna ce ar putea fi acel obiect si la ce putea servi inainte de 1970. Unii au sugerat ulterior ca ar putea fi un convertor catalitic, dar era improbabil, intrucat primul convertor catalitic a fost fabricat in 1973 si nu avea cum sa ajunga intr-un parau retras din Muntii Buzaului. In plus, microsferele obiectului nu semanau cu cele ale unui convertor catalitic. Dar, in legatura cu acest obiect, expus si pe site-ul ASFAN, exista si o alta poveste, putin zis stranie. In august 2004, astronautul roman Dumitru Prunariu era ambasador extraordinar si plenipotentiar al Romaniei in Federatia Rusa. In aceasta calitate, el a avut ocazia sa o cunoasca la Moscova pe celebrul medium Djuna Davitasvili (1949-2015). Aceasta i-a povestit astronautului ca, in urma cu cativa ani, intr-o noapte, a primit informatia energetica asupra prabusirii unui OZN in Peru si si-a trimis corpul astral sa studieze locul impactului. A doua zi, cand s-a trezit, in patul ei de acasa, ea tinea in mana un fragment al navei prabusite. Djuna chiar a aratat acest fragment lui Prunariu, care l-a luat in mana.
- Era de dimensiunea unui ou alungit, o structura usoara, aparent un fagure ceramic cu o retea de canale paralele de sectiune perfect patrata, erodat la capete si pe muchii.
Ulterior la o intalnire cu Ion Hobana, George Cohal si cu mine, Prunariu a avut in mana si obiectul descoperit in Muntii Buzaului. El a subliniat ca obiectul era aproape identic cu cel pe care i-l aratase Djuna in Rusia, in 2004.

Sursa: revistamagazin.ro