Operatiunea Mincemeat a fost o inscenare celebra in cel de-Al Doilea Razboi Mondial, care i-a pacalit pe germani in privinta invaziei din Sicilia. Englezii au aruncat in mare un cadavru luat de la morga, pe care l-au imbracat in uniforma de ofiter britanic, cu o servieta cu documente false din care sa reiasa ca Aliatii urmau sa invadeze Grecia si Sardinia si ca nu au planuri privind Sicilia. Nemtii au gasit cadavrul si documentele si au muscat momeala. Redam in continuare articolul integral publicat in historia.ro: Cum i-au pacalit englezii pe germani in vara lui 1943.
In noaptea de 9-10 iulie a inceput una dintre cele mai importante operatiuni din timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Invazia Siciliei - sau Operatiunea Husky - avea sa duca la pierderea primului teritoriu european al Axei si a servit drept baza pentru viitoarea invazie a Italiei, precum si ca teren de pregatire pentru soldatii care, 11 luni mai tarziu, au ajuns pe plajele Normandiei.
Insa Operatiunea Husky isi datoreaza succesul unei alte operatiuni, mult mai putin cunoscute. Operatiunea Mincemeat (in traducere libera, carne tocata) a fost una dintre cele mai complexe operatiuni de inselaciune din timpul razboiului. A fost, de fapt, o foarte mare farsa facuta de Aliati inamicilor pentru a-i pacali cu privire la tinta invaziei de pe continent.
Pentru a asigura succesul invaziei din Sicilia, Aliatii stiau ca trebuie sa-i pacaleasca cumva pe nemti, astfel ca au pus la punct Operatiunea Barclay. Telul era de a oferi germanilor informatii false cu privire la tinta invaziei anglo-americane de pe continent pentru ca acestia sa-si concentreze atentia si resursele in alta directie. S-a recurs la miscarea unor divizii, la transmiterea unor mesaje radio false, la recrutarea unor interpreti greci, precum si la achizitionarea unor harti grecesti. Toate aceste miscari indicau ca Aliatii planuiesc o invazie prin Balcani. La acestea se adauga si Operatiunea Mincemeat, o extraordinara farsa a Aliatilor ce le-a oferit nemtilor ultima piesa din puzzle-ul ce le arata ca atacul va veni dinspre Balcani.
Pe scurt, Operatiunea Mincemeat presupunea lasarea in apele Mediteranei, in apropiere de coastele Spaniei, a unui cadavru - un presupus ofiter britanic mort in urma unui accident aviatic - impreuna cu o servieta cu documente false din care sa reiasa ca Aliatii urmau sa invadeze Grecia si Sardinia si ca nu au planuri privind Sicilia. Planul, pus foarte bine la punct, a avut succes. Germanii au cazut in capcana si si-au concentrat mare parte din resurse pentru apararea Greciei.
Odata castigata lupta pe frontul din Nordul Africii, aliatii puteau ataca fie prin Italia, fie prin Balcani, pentru a-i prinde pe germani intre armata sovietica in Est si fortele Aliate in Vest. Sicilia reprezenta un punct strategic foarte important caci controlul ei insemna redeschiderea Mediteranei pentru navele Aliate si achizitionarea unei baze pentru invazia pe continent. Germanii erau si ei constienti de importanta insulei si erau aproape convinsi ca aceasta va fi tinta invaziei Aliate. Chiar si Churchill declara ca oricine ar fi sigur ca Sicilia va fi tinta invaziei.
Cum au ajuns englezii la ideea operatiunii si rolul jucat de creatorul lui James Bond
Cu toate acestea, Aliatii trebuiau sa incerce cumva sa-i pacaleasca pe nemti. Concentrarea masiva de resurse pentru Operatiunea Husky avea sa fie detectata de inamici, avertizandu-i astfel ca urmeaza o ofensiva majora. Dar daca ii puteau pacali cu privire la tinta atacului, atunci germanii ar fi fost obligati sa-si disperseze fortele.
Cu cateva luni inainte de vara lui 1943, un ofiter RAF, Charles Cholmondeley, din cadrul MI6, a venit cu o sugestie. Sa arunce din avion cadavrul unui om atasat de o parasuta defecta, in Franta, impreuna cu radio. Ideea era ca germanii sa creada ca Aliatii nu stiu ca statia radio a fost capturata si sa se prefaca ca sunt agenti Aliati pentru a face rost de informatii. La randul lor, englezii urmau sa le ofere informatii false. Planul nu a fost insa acceptat, dar ideea a fost preluata ulterior de departamentul MI5 ce se ocupa de agentii dubli. Cholmondeley lucra la acest departament, precum si Ewen Montagu. Ei aveau sa fie cei care au pus la punct Operatiunea Mincemeat.
Potrivit istoricului Ben Macintyre, care a scris o carte despre aceasta operatiune, Cholmondeley s-ar fi inspirat dintr-un memo din 1939 scris de nimeni altul decat Ian Fleming, cel care, dupa razboi, avea sa se inspire din cariera sa de agent de informatii pentru a da nastere personajului James Bond. La randul sau, Fleming s-ar fi inspirat se pare dintr-un roman politist din anii '30.
Montagu si Cholmondeley au transformat ideea lui Cholmondeley intr-un plan functional, inlocuind radioul cu documente. S-a renuntat la ideea de a planta documentele pe un cadavru cu o parasuta defecta deoarece germanii stiau ca aliatii nu ar fi trimis niciodata documente secrete pe o ruta ce traversa teritoriul inamic. Insa victima unui accident aviatic pe mare parea mult mai credibila. Se putea astfel explica de ce omul era mort de cateva zile si cum de transporta documente secrete. Cadavrul avea sa fie lasat in apropiere de coasta Spaniei, tara oficial neutra, dar care colabora cu Abwehrul. Englezii erau siguri ca autoritatile spaniole vor verifica orice cadavru gasit si ca le vor permite germanilor sa examineze obiectele gasite.
Ideea de a planta documente false pentru a fi gasite de inamic nu era noua. Englezii au folosit tactica si in Primul Razboi Mondial. De asemenea, ea fusese folosita cu succes cu un an inainte, in Nordul Africii. Inainte de batalia de la Alam Halfa, un cadavru a fost plasat intr-o masina aparent trimisa in recunoastere, explodata pe terenul minat aflat in apropierea unei divizii germane. Germanii au gasit alaturi de cadavru o harta pe care erau reprezentate terenurile minate inexistente ale englezilor. Ei au cazut in capcana si Rommel si-a trimis tancurile pe o alta ruta, pentru a evita minele britanice, ajungand insa intr- zona in care nisipul era atat de moale incat tancurile au ramas blocate.
Cum pregatesti un cadavru si o identitate, sau The man who never was
Englezii au apelat la serviciile unui foarte cunoscut patolog, Sir Bernard Spilsbury, pentru a vedea de ce tip de cadavru au nevoie: un om care sa para ca a murit pe mare din cauza hipotermiei sau inecului si care a plutit apoi pentru cateva zile. S-a pus apoi problema gasirii unui cadavru potrivit, in secret si preferabil fara a da explicatii, spre exemplu, familiei decedatului. In cele din urma s-a facut rost de un cadavru de la o morga din Londra: cadavrul unui barbat de 34 de ani, originar din Tara Galilor, pe nume Glyndwr Michael. Acesta murise in urma unei intoxicari cu otrava de sobolani. In cazul sau, cauza reala a mortii nu putea fi detectata ulterior.
A urmat apoi crearea unei identitati pentru cel mort. Din Glyndwr Michael el a devenit William Martin, ofiter de Marina, nascut in 1907. I s-a acordat gradul de Maior, ceea ce insemna ca ar fi putut fi insarcinat cu livrarea unor documente secrete, insa nu atat de important incat sa fie cunoscut de nemti.
I s-a creat si o logodnica pe nume Pam; exista si o fotografie cu ea, pusa in portofelul lui Martin. Au mai fost adaugate doua scrisori de dragoste, o chitanta datata 19 aprilie 1943, de la un cunoscut magazin de bijuterii londonez, pentru un inel de logodna. Potrivit chitantei, pe inel fusesera gravate urmatoarele: to Pam from WM 14.4.43. S-au fabricat si o scrisoare aparent trimisa de tatal decedatului, o scrisoare de la avocatul familiei si una de la un functionar de la banca prin care i se cerea lui Martin achitarea unei datorii. Martin a mai primit si o cruce, un medalion cu Sf. Christopher, un creion, un set de chei, un bilet folosit de autobuz, bilete la teatru, o nota de plata de la un hotel, precum si o chitanta de la un magazin pentru cumpararea unei camasi (aici englezii au facut o greseala: potrivit chitantei, plata se facuse cash, iar ofiterii nu plateau niciodata cash la respectivul magazin; din fericire, germanii nu si-au dat seama de eroare). Potrivit datelor de pe bilete si de pe nota de la hotel, Martin parasise Londra pe 24 aprilie, iar daca corpul lui avea sa fie gasit pe 30 aprilie, s-ar fi ajuns la concluzia ca el plecase din Anglia cu cateva zile inainte si sa prabusise cu avionul in Mediterana.
In acelasi timp in care era creata identitatea falsa a celui care avea sa-i pacaleasca pe nemti au fost produse si documentele. S-a insistat asupra faptului ca documentele trebuie sa provina din cele mai inalte cercuri ale conducerii militare britanice pentru a nu exista suspiciunea ca autorii sunt prost informatii. Principalul document a fost o scrisoare personala de la Archie Nye” (Sir Archibald Nye, al doilea om in conducerea Statului Major Imperial) catre My dear Alex” (Generalul Sir Harold Alexander), comandantul grupului de armata 18 din Algeria si Tunisia. Pentru a nu parea ciudat, in scrisoare nu se vorbea doar despre problema frontului european. Spre exemplu, Nye” scria despre acordarea (nedorita de partea britanica) a medaliilor Purple Heart de catre americani soldatilor britanici care luptau impreuna cu ei, precum si despre desemnarea unui nou comandant al unitatii cunoscute sub numele de Guards Brigade. In privinta planurilor Aliate in Mediterana, scrisoarea se referea la Operatiunea Husky ca fiind invazia Greciei prin Egipt si Libia a unei armate conduse de Generalul Henry Maitland Wilson. De asemenea, era mentionat un al doilea atac, Operatiunea Brimstone, care avea ca tinta aparenta Sicilia. Asta insemna ca armata condusa lui Alexander din Tunisia avea sa invadeze de fapt Sardinia. Nye adauga:
- Avem o sansa destul de buna sa-i facem pe germani sa creada ca ne indreptam spre Sicilia.
O a doua scrisoare din servieta era adresata de Amiralul Louis Mountbatten Amiralului Sir Andrew Cunningham, comandantul Flotei din Mediterana. In aceasta scrisoare a fost introdusa o gluma despre sardine, in ideea ca germanii vor vedea aici o referinta la planuita invazie din Sardinia.
Pentru a se asigura ca servieta va ramane langa cadavru in apa, ea trebuia cumva legata. Si pentru ca ar fi fost ciudat ca servieta sa-i fie legata de mana in timpul zborului, aceasta a fost pana la urma legata de cureaua paltonului.
Germanii musca momeala
In dimineata de 30 aprilie, la 9.30, cadavrul a fost gasit de un pescar local si dus la Huelva. Informatia a ajuns repede si la agentul Abwehr din oras, Adolf Clauss. Trei zile mai tarziu, atasatul britanic din Spania a raportat descoperirea cadavrului, acesta fiind predat vice-consulului britanic pentru a fi inmormantat. Vice-consulul a cerut si o autopsie, iar medicul legist a stabilit ca omul era inca viu cand a ajuns in apa si a murit inecat. Englezii au pus ulterior numele lui Martin pe lista de victime ce a aparut in The Times pe 4 iunie, in caz ca germanii se gandeau sa verifice. Coincidenta a facut ca pe aceeasi lista sa apara atunci numele altor doi ofiteri morti in accidente aviatice, facand astfel povestea lui Martin mult mai credibila.
Ulterior, au fost trimise la Atasatul britanic din Spania mesaje privind hartiile pe care le transporta Martin. S-a dat ordin ca documentele respective sa fie gasite cat mai repede si, daca se aflau in mainile spaniolilor, sa fie recuperate imediat, fara a da insa impresia ca este vorba de ceva atat de important. Servieta cu hartiile ajunsese in mainile Marinei Spaniole, care a predat-o Statului Major. De acolo, ele au disparut pentru scurta vreme.
Maiorul Karl-Erich Kuhlenthal, cel mai important agent Abwehr din Spania, s-a implicat personal in localizarea servietei. Informatiile privind misterioasa servieta au ajuns pana la sediul central al Abwehr, in Germania, iar Wilhelm Canaris, seful organizatiei, l-a rugat pe Kuhlenthal sa intervina personal si sa-i convinga pe spanioli sa-i dea documentele. In cele din urma, un ofiter spaniol a dat de ele si le-a dat nemtilor. Desfacand plicurile cu grija, pentru ca ulterior englezii sa nu-si dea seama ca ele au fost deschise, nemtii au copiat documentele si le-au trimis la Berlin.
Pe 13 mai, documentele reintrau in posesia britanicilor, cu o asigurare din partea spaniolilor ca nu lipsea nimic. Specialistii britanici au analizat plicurile si au putut confirma ca acestea fusesera deschise. Imediat dupa aceea i s-a transmis un mesaj lui Churchill, aflat atunci in S.U.A.: Mincemeat Swallowed Whole. Nemtii cazusera in capcana.
Convinsi de veridicitatea documentelor, germanii au trimis soldati in Grecia, Sardinia si Corsica pentru a-si intari capacitatea defensiva acolo. Pentru comanda armatei din Grecia a fost adus renumitul general Erwin Rommel, cel care le facuse destul de multe probleme Aliatilor pe frontul din Africa de Nord. Trei divizii de tancuri au fost mutate in Grecia, una din Franta, alta de pe Frontul de Est (reducand astfel forta de atac impotriva rusilor la Kursk). Totusi, germanii nu si-au retras toti soldatii din Sicilia, dar capacitatea lor de aparare a fost substantial redusa.
Surpriza a venit pe in noaptea de 9-10 iulie, cand Aliatii au invadat insula. In ciuda celor mai recente manevre ale Aliatilor, nemtii ramasesera convinsi ca atacul principal va veni prin Sardinia sau Grecia si nu au adus intariri pe frontul din Sicilia decat atunci cand era prea tarziu.
Succesul Operatiunii Mincemeat i-a facut pe germani sa nu mai aiba incredere in documentele valoroase pe care le-au gasit ulterior, chiar si atunci cand descoperirea nu era o manevra a Aliatilor. Sper exemplu, la doua zile de la debarcarea din Normandia, germanii au descoperit documente secrete (valide!) privind viitoarele tinte militare din regiune, insa Hitler -convins ca nu era vorba decat de o alta farsa a Aliatilor - a ignorat informatiile.
Sursa: historia.ro