Senatorul Viorel Chiriac a sustinut o declaratie politica, intitulata: Paradoxuri (2). Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
In aceeasi tara, despre care am mai vorbit, reformele au fost de-a lungul veacurilor un deziderat, o aspiratie, un modus vivendi. Ele erau, dupa cum o cereau vremurile, fie religie, fie ideologie, fie interesul sau bunul plac al stapanilor, fie hobby national. Fara reforme, care sa schimbe fundamental traiul intrat pe fagasuri batatorite, fara reforme, care sa schimbe din strafunduri realitati impamantenite, traditii si mentalitati adanc inradacinate nu s-a putut si nu se poate concepe istoria.
Oricum toate reformele au fost extrem de necesare si benefice! Unele au lasat urme adanci, altele urme fine, in sfarsit unele parca nici n-au existat, fiind reformate de catre alte reforme, daca ne este permisa o astfel de exprimare.
De pilda reforma in domeniul viticulturii, a fost implementata stramosilor daci cu mai bine de doua mii de ani, de catre Burebista, si desi a inceput cu stangul, prin arderea viilor, din esec in esec urmasii lui au ajuns in prezent al 12-lea producator mondial de vinuri. Desi a inceput in ura si dispret fata de bautura, reforma s-a inchetat in iubire si infratire cu vinul, berea si rachiul.
Reformele lui Vlad Dracul au avut de la inceput un rol de asanare morala, iar implementarea lor a fost extrem de dureroasa, nu intotdeauna fatisa, ci mai mult pe la spatele unora dintre beneficiari. Cu toate ca aceste reforme urmareau initial sa curete de talhari codrii, s-au incheiat dupa mai multe veacuri, prin curatarea din radacini a padurilor, de catre hoti si exportarea lor in tari straine.
In domeniul medical, desi au debutat cu inerente ambiguitati ( a se vedea cazul doctorilor fara arginti versus celor cu multi arginti), reformele s-au succedat in vartejuri ametitoare, atat de ametitoare incat bulversarea generala s-a amplificat si s-a adancit de o asemenea maniera, incat mai bine de 40.000 de doctori au plecat, in final, pe meleaguri straine, ca sa-si limpezeasca gandurile.
In schimb, in domeniul drepturilor omului, cel care a dat de-a lungul timpului mari batai de cap guvernantilor, desi initial nici nu s-a vrut sa se vorbeasca despre reforme, treptat-treptat, catinel-catinel acestea au fost implementate cu ajutor dezinteresat din afara, mai cu vorba buna, mai sub amenintatea sanctiunilor. In ultimii ani avantul reformelor din domeniul drepturilor omului a devenit de nestavilit, aproape de necontrolat, fiind chiar invidiat de tari cu traditie democratica.
Cu aportul competent, responsabil si transparent al tehnocratiei, reformele actuale din domeniul drepturilor omului, au condus la un salt evolutiv incredibil al acestora. Din materiale, concrete si practice au devenit teoretice, un fel de abstractii sau fictiuni, iar din sarmane si necajite au devenit un adevarat lux.
Sa mai spuna cineva ca se traieste rau.