Pasionat de calatorii, fost skior de performanta, Andrei Hutanu este de profesie jurnalist la Radio Romania Cluj.
L-am cunoscut la Zalau, la Scoala de boli rare 2015, editia a IV-a, unde mi-a povestit despre pasiunea sa pentru ski si pentru calatoriile pe care le face peste hotare, pe timpul iernii.
Astfel a luat nastere prima revista de ski si snowboarding din Romania, SkiPass Magazine. Acum proiectul se dezvolta online. Aceeasi echipa, aceleasi povesti cu "personal touch", intr-un spatiu mult mai generos: cel virtual.
skipassmagazine.ro se adreseaza tuturor celor care iubesc schiul, sporturile de iarna, sau pur si simplu calatoriile.
Redam din jurnalul de calatorie al lui Andrei Hutanu (skipassmagazine.ro).

Din nou la Zell am See/Kaprun

Sunt in acelasi apres-ski in care am terminat ultima poveste de la Kitzsteinhorn si desenez, ca si atunci, forme cu degetul pe geamul aburit. ParaSol, la 2450 de metri altitudine. Aceleasi cantece de leganat halba de bere. Bucle in timp, imi spun si zambesc amuzat: asta a fost gluma de ieri din Zell am See, cand cameramanii faceau time laps. Oricum, retraiesc senzatia de molesealaplacuta care ma cuprinde coborand de la obrajii in flacari spre tibiile dureroase. A fost greu azi. Si, intr-un fel foarte important, a fost frustrant. De cand am aflat ca voi merge la Zell am See/ Kaprun abia am asteptat reintalnirea cu cea mai frumoasa partie pe care am coborat eu vreodata: Black Mamba. Insa, pe o ninsoare care te impiedica sa vezi la mai mult de doi metri in fata si pe zapada proaspata pana deasupra claparului, a fost greu sa gasim drumul chiar si pe 11 albastru care duce spre startul negrei dorite…. Am fost atat de lenti, incat am renuntat la ideea de a cobori pe partia cu nume de sarpe. Chiar nu avea sens. Asa ca am urcat pe partiile de sus, cele cu teleschi. Macar sunt drepte si nu trebuie sa cauti prin ceata continuarea.

Kitzsteinhorn

Pe de alta parte am redescoperit o valenta a schiului pe care o pierdusem de o vreme. Ma hranesc de fiecare data cand schiez cu acel indescriptibil fior, cu senzatția inegalabila de plutire. Ma umplu de adrenalina coborand in viteza partiile abrupte. Uitasem, insa, cum te simti cand cuceresti o bucata de munte. Acel sentiment de dominare pe care-l cauta copiii cand ies, chiar si pentru zece metri, de pe partia amenajata. Senzatia de multumire pe care o aveam dupa ce reuseam o coborare pe Valea Balii sau pe Valea Doamnei (aceeasi senzatie o aveam si cand ajungeam in Saua Doamnei, dar mai ales in Saua Caprei dupa un urcus istovitor). Nu, nu am cucerit niciun varf, nicio sa, niciun versant virgin de pe Kitzsteinhorn. In schimb, simpla parcurgere a partiei intr-un ritm multumitor, in zapada proaspata de 30 de centimetri si cu vizibilitate apropiata de zero, reprezinta o victorie. O victorie pe care o savurez acum cu Radu la o bere nefiltrata. A fost greu. A fost destul. Doar Adi a mai ramas sa mai faca doua ture, dar el are niste ani (multi) mai putin si are patratele pe abdomen.
De fapt si pe vreme buna Kitzsteinhorn se adreseaza cautatorilor de senzatii. Pe de-o parte, schiul pe ghetar este o experienta in sine. Nu vii aici neaparat pentru calitatea partiilor (desi nu poti formula reprosuri in aceasta privinta). Peisajul care iti taie rasuflarea, o privire catre cel mai inalt varf al Austriei, GrossGlockner (3.798m), partiile aflate exclusiv in gol alpin, plus faptul ca esti tot timpul constient ca schiezi in zona pragului celor 3.000 de metri sunt suficiente motive pentru ca toți cei care vin la Zell am See/Kaprun sa schieze, cel putin o zi, pe ghetar. Pentru schiul de partie, vorbim despre 41 de kilometri de zapada batuta, de la 3.029 la 1.978 de metri altitudine. Daca ajungi aici dimineata, cu primele gondole, si apuci sa schiezi pe urma lasata de masina de batut zapada pe partiile aproape goale, experienta este de nedescris… Si mai este, bineinteles, Black Mamba. S-a deschis in sezonul 2013-2014, am avut parte de ea in decembrie 2013 si trei zile doar acolo am schiat. Nu este un zid inspaimantator precum Harakiri de pe Zillertal, este sinuoasa si periculoasa precum sarpele al carui nume il poarta. Black Mamba este o succesiune de ziduri relativ scurte, cu iclinatii de pana la 63%, legate intre ele de portiuni mai putin abrubpte, dar cu inclinatii laterale surprinzatoare si cu multe parti ascunse. La viteza mare e senzationala!
Daca, insa, cautati senzatiile tari in afara partiei, atunci ati nimerit bine cu adevarat. Kitsteinhorn, muntele pe care se schia in 1904, cand aici functiona o baza a vanatorilor de munte austrieci, si care, in 1965 devenea primul ghetar-domeniu de schi din Austria, se adreseaza acum, preponderent, noii generatii. Freeride XXL cuprinde rute de freeride marcate. Acestea, impreuna cu un sistem extins de informatii, fac din Kitsteinhorn una dintre cele mai populare destinatii de freeriding din Alpi. Exista o Freeride Info Base”, la Alpincenter, practic un panou de informare pentru freerideri, precum si puncte de informare la intrarea pe fiecare dintre rute, care ofera informatii de siguranta, inclusiv riscul de avalansa, starea vremii si a zapezii si tot ce ai nevoie pentru a-ti putea asuma riscuri calculate cat mai mici.
De asemenea, pentru freestyleri, trei dintre cele cinci snowpark-uri din zona se gasesc pe Kitsteinhorn, inclusiv imensa super-pipe, cea mai mare din Austria. Poti face aici orice iti imaginezi in materie de trick-uri. Dar pe vreme ceva mai buna decat cea de care am avut parte acum.
Cu o zi inainte am schiat pe soare, sub un incredibil cer albastru, la Zell am See, pe Schmittenhohe. Schi de partie.

Schmittenhohe


Coborari lungi, de la 2.000 de metri altitudine, la 750 de metri, 77 de kilometri de partii, cele mai multe negre si rosii, deservite de 26 de cabine, gondole, telescaune sau teleschiuri, unele dintre ele proiectate de departamentul de design Porsche, zapada suficienta asigurata de tunuri de zapada atunci cand cea naturala nu ajunge, suprafete rapide cu profil interesant, schimbari de directie, ruperi de panta, tot ce ai nevoie pentru a-ti asigura placerea absoluta. O chestie tare e clipul video personal la ski pe care il poti face la Hochmaisbahn si pe care il poti descarca apoi ca sa ai cu ce sa te lauzi (in cazul in care ai cu ce sa te lauzi, bineinteles!). Tot aici a fost amenajata si o fun slope”, o partie cu mici sarituri, hopuri si altele, destinata copiilor si adolescentilor. Un alt lucru interesant este ca aici functioneaza prima gondola din Austria pusa in miscare de energia solara. Si vor urma si altele… De altfel, cei din Zell am See/ Kaprun sunt campioni la ecologie, toate schi-lifturile de aici functionand cu energie electrica provenita din hidrocentrale. Nu sunt uitati nici freeriderii, nici freestylerii: multe pante potrivite pentru freeride usor accesibile, dar si un snowpark excelent, Rome park, cu half-pipe, tevi, box-uri, kicker-e si tot ce trebuie pentru distractie maxima.
Noi am fost in prima parte a zilei in zona insorita, la SonnKogel. Partii scurte si aglomerate. Rosii, altfel frumoase.