EXCLUSIV. Dr. Andreia Vasilescu, psihiatru la SUUB: Ranitii sufera o trauma psihica teribila, caracterizata prin cosmaruri, rememorari, frica de tot ceea ce este in jur/mariustuca.ro /Autoare: Magda Marincovici

Doctorul Andreia Vasilescu, medic primar psihiatru, doctor in stiinte medicale la Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti, faceo radiografie a parintelui care are un copil ranit in tragica noapte. Potrivit specialistului, acest parinte trece prin multiple stari: de negare si de respingere a posibilitatii ca se poate intampla ceva rau, de interes pentru tot ceea ce ar putea face spre binele copilului. De asemenea, dr. Vasilescu spune ca la acesti parinti a observat mecanisme psihologice de tip superstitie. Dr.Vasilescu face si o radiografie a ranitului in cumplitul incendiu. Aceasta evidentiaza nu numai traumele fizice, dar si traume psihice teribile.

- Stiu ca psihologii si psihiatrii din Spitalul Universitar de Urgenta Bucurest (SUUB) si-au oferit sprijinul parintilor victimelor internate aici. Cum au primit acestia mana de ajutor intinsa?
- Noi, psihologii si psihiatrii din Spitalul Universitar de Urgența Bucuresti, ne-am oferit sprijinul acestor parinti. O parte dintre ei au venit sa ne impartaseasca durerea, temerile si unii chiar au simtit nevoia sa fie sustinuti medicamentos minimal pentru lucruri simple: sa doarma, sa se odihneasca macar o noapte pentru ca a doua zi sa fie capabili sa fie din nou la spital si sa tina legatura cu medicii care se ocupa de copii.

- Doamna doctor, va propun sa faceti o radiografie a parintelui care are un copil ranit in incendiul din clubul colectiv, asa cum i-ati vazut si evaluat dumneavoastra?
- Daca as face o radiografie a parintelui unui copil ranit in tragica noapte de la clubul colectiv as spune ca este o persoana care nu se mai ocupa de ea si se plaseaza undeva pe ultimul plan. El nu se gandeste nici o clipa: oare, eu, parinte, voi putea sa fac fata acestei situatii?! La inceput, adesea, acest parinte este intr-o faza de negare. Isi repeta ca nu se va intampla ceva rau. De asemenea, am sesizat mecanisme psihologice de aparare de tip superstitie. El isi propune sa nu gandeasca negativ, tocmai pentru ca s-ar putea ca asa sa atraga ceva negativ asupra copilului lui. Acest parinte este insa si intr-o faza de actiune, in care este interesat de tot ceea ce poate face pentru a fi de ajutor copilului lui. Noi ne-am dori ca toate cazurile sa mearga spre bine, desi, cu totii stim, unii sunt in situatii grave. Problemele adevarate apar atunci cand se intampla ceva tragic. Atunci sustinerea trebuie sa fie mai intensa, comunicarea vestilor trebuie facuta gradat, dupa o perioada, fie si scurta, de pregatire, pentru evitarea efectului de siderare. In mod ideal, suportul psihologic ar trebui continuat in astfel de cazuri o perioada suficienta dupa pierdere. Acum, parintii sunt in faza de lupta, de actiune.

- Referitor la raniti, la victime ce ne puteti spune?
- Ceea ce ei au vazut si au trait acolo este intr-adevar apocalipsa. Suferinta fizica si psihica a unora dintre ei este profunda. Imaginile de acolo sunt socante: flacari, fum, oameni arsi, poate chiar prieteni. Este o trauma psihica teribila. In aceasta tragedie, intr-un timp extrem de scurt, concentrat, au murit multi tineri, altii au suferit arsuri ingrozitoare. In acest context, riscul de a aparea sindromul post traumatic este mare. Or, noi tocmai aceasta incercam: sa facem o selectare a cazurilor care prezinta riscul de a dezvolta acest sindrom. Pentru ca el poate fi tratat. Sindromul post traumatic are o faza acuta, ce apare in primele zile de la tragedie. Daca acesta persista peste trei zile de la trauma deja se pune un diagnostic de tulburare acuta de stres, in care domina starile de anxietate, o frica psihica puternica, simtita fata de tot ceea ce este in jur, dar si rememorari si flashback-uri.

- Ce este tulburarea acuta de stres?
- Tulburarea acuta de stres se manifesta in prima luna dupa momentul tragediei. Dar simptome de acest gen pot sa apara si dupa o luna pana la cateva luni de la aceasta trauma. In acest caz vorbim despre stresul post traumatic propriu-zis, cu simptome care dau navala peste pacient. Acestuia ii revin imagini cutremuratoare, retraieste starile acelea cumplite. Pot fi si scene in vis, sa aiba cosmaruri traumatice. Dar pot fi si in timpul zile, in stare de trezie, ca rememorari, retraini ale evenimentului-trauma.

- Ati vorbit de rememorari. Aceste persoane se vor confrunta cu asemenea reveniri in memorie a unor scene din teribila noapte, sa spunem, cand vor vedea un foc mai mare sau vor simti o caldura mai intensa, un fum innecacios?
- Aceste rememorari pot fi sau nu declansate de un stimul. Ele pot sa apara fara motiv si sa invadeze constiinta. De alte ori, scena rememorata este declansata de stimuli asociati cu trauma: un loc asemanator celui unde a avut loc incendiul, un cuvant pe care l-a auzit in acele momente tragice.

- Toti pacientii fac acest sindrom post traumatic?
- Nu. Dar riscul este cu atat mai mare cu cat trauma a fost mai puternica, a fost colectiva, s-au pierdut in trauma prieteni, persoane aproapiate. Depinde, evident, si de personalitatea fiecaruia, de vulnerabilitatea la stres, de prezenta sau nu a suportului familial.