formula-as.ro / Ancu Dinca: Nu exista boli incurabile
(Continuare)
O fabrica - dar in China
Ancu Dinca are multe de spus, mai multe decat ar incapea in doua pagini de revista. Despre boli "invinse" - nu pot sa nu remarc ca ii place cuvantul si il foloseste des, ca si cum ar fi vorba de un inamic cu care se afla necontenit in razboi. Despre oameni salvati de la moarte ori scutiti de suferinte greu de indurat, cazuri monitorizate atent, luni si ani. Pastreaza clasate minutios buletine medicale, fotografii, valori sistematizate in grafice. Isi cuantifica succesele, caci acestea sunt dovezile sale. Nu asteapta sa fie crezut, se simte dator sa demonstreze. Intampinat vreme indelungata cu neincredere, si-a dat seama ca trebuie sa fie propriul sau ambasador si sa-si pledeze elocvent cauza. Nu cu fraze rasunatoare, ci cu argumente si cifre.
Asa cum se intampla indeobste la noi, recunoasterea i-a venit din afara. La Centrul de medicina naturala Ancu Dinca, de fapt o casuta ascunsa in spatele unui bloc de zece etaje, se afla adunate intr-o vitrina, in biroul inventatorului, medaliile de aur si argint ce i s-au decernat la saloanele de inventica de la Geneva si Bruxelles, Moscova si Sevastopol, Budapesta si Paris, alaturi de doua decoratii primite din partea guvernului Belgiei. A fost apoi invitat la nenumarate simpozioane si conferinte. A pastrat amintiri emotionante. La Sevastopol, o sala intreaga l-a aplaudat in picioare, timp de cinci minute. La Irkutsk, unde a stat zece zile si a dat interviuri la radio si la televiziune, fiul unui roman ramas dupa razboi in Siberia a strabatut 120 de kilometri doar ca sa-l cunoasca si sa-i stranga mana. A fost o intalnire calda, la minus 40 de grade.
La un moment dat, au inceput sa soseasca ofertele. Din Italia, din Franta, din Germania, din China: "Mi-au propus sa merg la ei, sa fac cercetare si in final sa producem". Conditiile erau tentante, totusi nu s-a putut decide: "Imi place foarte mult sa ma duc si sa vad prin alte parti, dar nicaieri nu ma simt mai bine ca la mine in tara". Intre timp, tot mai multe cabinete medicale se arata interesate de utilizarea dispozitivelor lui, in scopuri terapeutice: "In prezent, exista putine judete unde nu am inca asemenea colaborari". Cel mai mult il incurajeaza insa atentia pe care i-o acorda oamenii de stiinta. Cu doi ani in urma, un grup de cercetatori de la Universitatea de medicina si de la Institutul de biologie din Bucuresti au testat actiunea dispozitivelor pe cateva sute de culturi de celule, pentru a exclude eventualitatea unui efect placebo. Rezultatele au facut obiectul unei comunicari, prezentate la Congresul international de imunologie desfasurat la Glasgow, in Scotia. Actualmente, se afla in curs un studiu mai amplu, la care participa Universitatea Politehnica si Universitatea de Arhitectura si Urbanism din Bucuresti, Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara din Cluj, Institutul National pentru Protectia Mediului si Institutul National de Geologie: "Pornind de la scoarta terestra pana la aerul pe care il respiram, ne preocupa tot ce poate fi nociv pentru organismul uman, atat datorita conditiilor naturale, cat si interventiei omului".
A nadajduit mereu sa-si vada inventia introdusa in productie de serie la noi in tara. Nu s-a intamplat asa, ceea ce-l face sa se intrebe daca nu cumva a gresit, atunci cand a refuzat propunerile venite din strainatate: "Oare maine-poimaine imi mai intinde cineva o mana sau nu?". Acum i se intinde din nou o mana din China. Se pare ca, pana la urma, fabrica se va construi acolo, tratativele sunt avansate si i se cere dreptul de comercializare exclusiva in Indochina si Africa. Probabil ca va accepta. "Cu criza asta, n-ar fi fost bine sa avem o capacitate de productie si sa exportam de aici? De ce sa castige totdeauna altii?". Inca o intrebare fara raspuns, ca atatea altele in Romania.