Scriitorul Daniel Octavian Bejan alias Moshemordechai.ro: Dincolo de perdeaua de fum
Tot mai frecvent, in ultima vreme, aud opinii care sustin ca, iata, justitia a inceput sa functioneze, ca justitia isi face treaba, s.a.m.d. Argumentul pe care se altoieste aceasta impresia este vrednicia de care ar da dovada DNA cam de un an incoace. Impodobirea cu catuse a unor nume grele pare sa fie suficient pentru a naste impresia ca justitia se urneste. Inselatoare impresie.
Mai intai pentru ca justitia nu e DNA, parchetul condus de catre doamna Kovesi e doar o zgomotoasa piesa din mult mai complicatul angrenaj al justitiei. Se ignora, apoi, ca marile dosare instrumentate acum, cu zel, de catre DNA, sunt dosare vechi, despre care s-a tot vorbit, s-a tot scris, vreme de ani de zile, dosare pe care nimeni din parchete nu le-a scuturat de praf ani de zile nu era politiceste prudent. O justitie care ancheteaza dosare de coruptie cand e voie, n-aveti decat sa credeti ce vreti, nu e o justitie care isi face treaba.
Un alt lucru care ar trebui, mai degraba, sa ingrijoreze decat sa bucure, este acela ca, in toate aceste dosare, covarsitoarea majoritate a probelor vine din interceptati si tot felul de alte lucrari ale serviciilor, nu dintr-o cercetare temeinica realizata de niste procurori seriosi. Sau din denunturi/marturii ale unor personaje care au propriile probleme penale si se arata dispuse la orice, in schimbul unei intelegeri cu intransigenta justitie.
Dosarul Bercea - Mircea Basescu e o perfecta ilustrare a modului in care functioneaza cu adevarat masinaria judiciara. Scandaloasa afacere a zacut, netulburata de parchete, vreme de ani buni. A fost nevoie de bomba dezvaluirilor de la Antena 3 pentru ca ceva sa se miste. Dosarul a fost impachetat rapid, la DNA, foarte rapid, fara necesarele adanci cercetari, si trimis la instanta, unde zace si acum. In timpul asta Mircea Basescu a fost eliberat din arest, afara e cald si ne pregatim de primavara.
Marile dosare, despre care tot vorbim, sunt executii la comanda, dosare livrate din afara, traduse si insotite de ordinul de zi, si puse in executare fara cracnire (dosarul Microsoft e un alt bun exemplu). Mai notam si interesanta sincronizare - pana in alegeri focul pe PSD, dupa alegeri, usurel si in partea cealalta.
Ce se intampla in instante? Cum se judeca acolo, pentru ca abia acolo incepem sa discutam despre justitie? Cate din dosarele care fac acum rating pe televiziuni sunt insotite de un probatoriu adecvat pentru a rezista in instanta si cate se vor incheia cu condamnari? Toate acestea reprezinta, deja, o alta discutie, de care foarte putini mai par interesanti.
Sa fim intelesi: cu totii ne dorim ca justitia sa functioneze corect! Dar nu e nici intelept, nici prudent sa ne vindem singuri iluzii. Toata galagia, toata mizeria care se revarsa acum, pe cat de dezgustatoare, nu inseamna obligatoriu ca duduie statul de drept. Dimpotriva. Argumentele sunt mai sus. Un lucru ar trebui, totusi, sa ne dea motive de serioasa ingrijorare: puterea teribila adunata de care dispune doamna Kovesi. Serviciile, DIICOT, sunt fara sefi. Doamna Kovesi, stapana dosarelor, pare in ochii multora o darza si intransigenta luptatoare impotriva coruptiei. Azi, doamna Kovesi e de neatins. Orice ar face, orice abuz, orice exces. Pentru ca, la nivelul superficial al perceptiei, orice ar atinge-o pe domnia sa, ar atinge lupta impotriva coruptiei, ar fi o razbunare a mafiei. Puterea de care dispune acum Codruta Kovesi e nemasurata, ii permite absolut orice exces, orice abuz. Si, nu va mintiti singuri, oricine poate comite excese, aparat de o putere fara margini, le va si comite.
Statul de drept are la temelie institutii puternice si legi, nu oameni puternici, de neatins.