www.cancerlasan.wordpress.com da mai multe exemple de supravietuitori ai cancerului. Acest nou set de articole mi-a aparut in minte dupa ce am citit pe un forum postarea unei femei care aflase ca are cancer la san si era extrem de derutata si de pesimista asupra viitorului ei. Intrebarea era cel putin stupida "Ce ai face daca ai afla că ai cancer?" iar raspunsurile, destule dintre ele veneau de la oameni care nu avusesera sau nu aveau cancer, iar realitatea e ca daca n-ai mers pe la "Tropicul Cancerului" e cam greu sa te pui cu adevarat in ipostaza unei asemenea vesti.
Femeia din postare,pesimista, scria asa:
"Au spus unii ca daca ar fi bolnavi ar face tot ceea ce si-au dorit si nu au putut face pana acum. Asta am incercat sa fac si eu, dar nu e posibil, lipsurile sunt tot mai mari si incerc din rasputeri sa fac tot mai multe din ce mi-as fi dorit sa fac, dar fac ceea ce trebuie sa fac. Desi sunt mereu foarte obosita si cateodata abia ma pot scula din pat, lucrez 8 ore si dupa o zi de munca ma intorc epuizata si nu mai am chef de nimic. Mai rau e ca urasc tot ceea ce nu pot face, urasc batranii pentru ca stiu ca eu nu voi ajunge batrana, urasc oamenii fariciti pentru ca eu nu sunt fericita, uneori urasc totul pentru ca nu ma mai simt in stare sa fac nimic, urasc viata, urasc moartea, urasc boala, urasc tot ce ma inconjoara. Ce pot iubi?
Si parca anume, sunt unele lucruri care oricat incerc, nu merg si gata, depun tot efortul de care sunt in stare si nu iese nimic.
Acum sa nu credeti ca sunt o persoana fara suflet si rautatea ma face sa fiu asa. Nu cred. Numai ca nu mai gasesc resurse sa ma mai bucur de nimic. Mi-as dori sa stau pe o insula pustie, eu cu gandurile mele si sa ma gandesc in liniste la ceea ce ma asteapta, nu mai am rabdare, is mereu nervoasa si desi as vrea sa fiu inteleasa, nimeni nu-si da silinta sa-mi dea o mana de ajutor. Va doresc sa nu vise intample niciodata, sa nu stiti ce inseamna boala, va doresc tot binele din lume, desi iubesc viata ea nu mi-a oferit prea multe. '

Am citit multe dintre raspunsurile primite de ea si m-am gandit ce multi oameni curajosi sunt pe langa noi si nu le stim povestea, desi ar merita cu totii sa fie rasplatiti macar cu atat pentru lupta si credinta lor.Bine...eu stiu ca rasplata e insusi ragazul de viata primit in schimbul ei!!!
Poate v-ar face bine sa le cititi si voi, cei care sunteti trecatori pe pagina mea dar va confruntati cu aceeasi batalie.

"E cumplit ce povestesti.
Stiu ce simti si de aceea imi permit sa iti dau un sfat. Trebuie sa lupti pentru viata ta. Nu pentru fiul tau, nu pentru ceilalti ci pentru tine inainte de toate.
Ai primit a doua sansa. Aduna-te si mergi mai departe. Tine minte ca nu conteaza de cate ori cazi, ci cat de repede te ridici.
Anul trecut m-am luptat cu cancerul si eu. Am iesit invingatoare pentru ca sunt incapatanata si puternica.
Am fost si eu povara pentru cei din jur, am divortat, am plans, am suferit de singuratate. Viata merge inainte. Mi-am dat seama ca atitudinea de victima nu mi se potriveste. Trebuie sa iti doresti sa traiesti.
Tine minte ceva extrem de important. Lucrurile minunate vin atunci cand nu mai crezi in nimic bun.
Ridica ochii din pamant, priveste cerul, gaseste un motiv pentru care soarele trebuie sa rasara in fiecare zi si mergi mai departe zambind.
Noi suntem speciale. Am invins cancerul. Am platit pretul cumplit pentru fiecare noua zi, dar a meritat.
Iti doresc sanatate si putere, zambete si lucruri frumoase, prieteni minunati si zile senine. Nu esti singura. "

"Am avut cancer la san si la un an am facut si o histerectomie. Acum ma simt excelent, mi-am imbunatatit calitatea vietii si merg mai departe. Ce am facut cand am aflat ca am cancer? Am zambit si mi-am zis "Bravo, pana la varsta asta nu facusesi asa ceva, acum ai facut-o si pe asta!". Dupa care, incercand sa ii incurajez pe ai mei, am descoperit ca de fapt m-am incurajat pe mine. Ma bucur ca mai sunt si altii care gandesc asa. Trebuie sa lupti pana la capat. Eu asa am facut, si daca maine mi s-ar spune ca a revenit cancerul, as lupta la fel. '

"Este o poveste despre cum poti invinge ceea ce la inceput iti parea invincibil...si pentru noi a fost greu...Dar nu am renuntat...nici eu , nici el...am luptat continuu si tuturor celor care stau alaturi de o persoana care sufera de o astfel de boala as vrea sa le spun ca lupta impotriva cancerului este inainte de toate lupta impotriva temerilor, lupta pt speranta si pentru viata, este forta si energia transmisa de la om la om.... este lupta pentru a renaste...si ma bucur gandindu-ma ca intr-o zi voi dansa la nunta sa, voi tine in brate copiii lui si ma voi bucura de prezenta si dragostea sa toata viata mea...ma bucur ca am reusit sa fac ceva util in viata mea, ma bucur k energia mea i-a redat pofta de viata unei persoane care renuntase deja...cum de altfel ma bucur ca am scris primele pagini din povestea unei prietenii sincere care , dincolo de durere si tristete, mi-a umplut sufletul de speranta si implinire si care mi-a dat o lectie de viata la cei doar 21 de ani ai mei...iar daca ar trebui sa o iau de la capat , as face-o ...pentru ca merita!
IAR PENTRU TOTI CEI CARE CITESC MESAJUL MEU SPUN :´´ LUPTATI, SALVAREA CELUILALT STA INTR-O MARE MASURA IN ZAMBETUL SI PUTEREA VOASTRA!´´

"Medicina naturista este o posibilitate demna de luat in calcul pentru a tine cancerul in remisie. Deasemenea si regimul naturist. Cu mentiunea ca trebuie tinuta legatura cu medicul, permanent.
Eu am facut acupunctura pentru a controla complicatiile postoperatorii. Medicul meu imi spunea, ca din punctul de vedere al orientalilor, cancerul este boala omului care se lupta sa tina lucrurile sub control. Acum, privind in urma, imi dau seama ca are perfecta dreptate.
In primul rand eu mi-am facut ordine in viata. Am pastrat doar oamenii de calitate in jurul meu, zambesc mai mult, ma bucur de toate lucrurile marunte, traiesc fiecare zi cu bucurie.
Nu sunt wonder woman. Am si eu momentele mele de slabiciune, de depresie, de tristete. Sunt si acestea ale mele si mi le asum incercand sa nu-i fac pe cei din jur sa plateasca pentru o vina care nu e a lor.
Din pacate, nimeni nu face consiliere cu bolnavii de cancer, nu exista grupuri de sprijin. Esti tu si demonii tai. Atat."

"Ce poti face cand esti bolnav de cancer e sa te bucuri de fiecare moment ramas pentru ca oricum nu mai poti schimba cartile pe care le-ai primit ci doar cum alegi sa joci partida. Paradoxal trebuie sa intampini moartea cu zambetul pe buze pentru ca ai si mai mult de pierdut daca faci altfel. Te razbuni pe soarta zambind..."

"and afli rezultatul si pana atunci nu ai suferit de alta boala esti in stare de soc, apoi te gandesti sa se termine viata... apoi cand ajungi la fundeni incepe calvarul si lupta adevarata pentru supravietuire.eu am cancer din 1999 la picior, sarcom ewing. aveam atunci 34 de ani o casa frumoasa un sot super, asa ca am avut suficiente motive sa lupt. apoi am avut un dr. super destept dediu mircea si tot anul 1999 am facut citostatice, raze, am fost fara par findca a cazut si aveam 48 de kg.sant o supravietuitoare si am zis ca nimic nu ma mai poate dobori, asa ca in primavara lui 2003 am discutat cu sotul meu si am adoptat o fetita de 1 an si stupoare, cand eram super fericiti, m-am trezit in luna septembrie cu sanul drept unflat si ce credeti? diagnostc cancer mamar si incepe iar calvarul. operatia de extirpare mamara, caci am ramas si fara un san, apoi din nou chimioterapie la fundeni, unde toti cand ma vedeau cu fetita dupa mine se uitau lung, ca si cand ar fi spus : pe asta o cauta moartea si ea a luat un copil.dar, precum observati, au trecut anii... eu acum sant tot fara un san, dar cu o fetita care merge la scoala in aceasta toamna si ma simt foarte bine.am in jurul meu oamenii buni care ma iubesc si ma inteleg, asa ca imi traiesc viata chiar daca mai am cateodata un cosmar despre aceasta boala, pe care deocamdata am invins-o."

"Am 62 de ani, in urma cu doi ani, la un control de rutina am descoperit ca am cancer ovarian ,m-am operat, am facut chimioterapie, dar nici-o clipa nu m-am gandit ca nu ma voi vindeca. In toata acesta perioada am dus o viata normala , nu mai aveam niciun fir de par , nu aveam sprancene , nu mi-a pasat , am mers la petreceri , am mers in excursii ,chiar imi placea chelia mea.Cei apropiati m-au ajutat sa ma simt un om intreg. Va urez sanatate ."

"Mi-era teama sa ma gandesc ce as putea face in acea situatie... pana cand...intr-adevar am aflat ca am CANCER intr-o faza foarte avansata , incat ,trebuia sa ma operez. Totul s-a petrecut foarte repede , diagnosticul, operatia...totul. Nu vroiam sa ma operez, dar medicul nu-mi garanta ca mai traiesc prea mult...asa ca m-a convins faptul că fetita mea de 7 ani are nevoie de mine.Am supravietuit. Nu pot spune decat ca : aveam nevoie de multa intelegere, afectiune, dragoste , a celor pe care ii iubesc. Nu prea am avut parte, a fost f. dificil ...si este. Foarte usor e sa renunti la viata, mai greu este sa-ti doresti sa traiesti !"

"Nu va lasati doborati, dupa ce aflati vestea, plangeti, jeliti-va... dar ridicati-va repede din tarana si recapatati-va increderea in Dumnezeu si in voi insiva.
Dumnezeu va ajuta daca va ajutati si voi. Psihicul, credinta si hrana va pot ajuta sa depasiti momentul. Si cei de langa voi. Dar daca cei de langa voi sunt incapabili sa priceapa sau nu doresc sa va ajute, nu disperati, nu va lasati, credeti in voi. Informati-va despre ce va face bine si, mai ales despre ce va face rau...
Nu uitati, faceti ca mine: din cand in cand vorbiti cu Dumnezeu ! El va aude oriunde ati fi ...
Doamne’ ajuta !"