Magazin: OZN-urile interesate de armamentul nuclear (Autor: DAN D. FARCAS)

De aproape 40 de ani, investigatorul Robert Hastings a contactat si interogat numeroase persoane care au activat in U.S. Air Force, privind implicarea lor in incidente OZN legate de armamentul nuclear. Aceste persoane, de la colonei in retragere la fosti piloti, sau responsabili cu lansari de rachete balistice, relateaza despre intalniri extraordinare, cu evidente implicatii privind securitatea nationala si chiar cu implicatii planetare, tinand cont de consecintele catastrofale care ar putea rezulta dintr-un razboi nuclear global. Desi multe persoane nu au cunostinta despre acest fapt, conexiunea OZN - Arme nucleare este, la ora actuala, foarte bine documentata. Fisiere ale U.S. Air Force, FBI si CIA, desecretizate ca urmare a unor cereri, in virtutea legii libertatii de informare, contureaza un model convingator de activitate OZN desfasurata continuu deasupra locatiilor cu arme nucleare americane, inca din decembrie 1948.
Aceste cazuri nu apartin doar unei istorii trecute, sa zicem erei Razboiului Rece. Mai multe rapoarte sugereaza ca incidente multiple, in curs de desfasurare, s-au petrecut si recent, in octombrie 2012, in zona silozurilor cu rachete balistice intercontinentale operate de baza militara Air Force Malmstrom din Montana. In mod semnificativ, activitatea OZN depaseste adesea simpla supraveghere, interferand cu sistemele de comanda a armelor strategice. Sunt semnalate misterioase cazuri de functionare defectuoasa in silozurile cu rachete nucleare, chiar atunci cand au fost vazute OZN-uri plutind deasupra instalatiilor. Asa cum prezentam in episodul trecut, documente desecretizate ale Ministerului sovietic al apararii confirma ca astfel de incidente au avut loc si in fosta URSS.

Surse de interes

Pana la ora actuala, Hastings a intervievat peste 130 de veterani militari care au fost implicati in variate incidente OZN la silozuri cu rachete nucleare, depozite de arme sau poligoane de testare. Marturiile lor par sa dovedeasca faptul ca programul nuclear american este o sursa permanenta de interes pentru o inteligenta care poseda tehnologii mult mai avansate decat ale noastre.
Pe 27 septembrie 2010, Hastings a fost gazda unei conferinte de presa, tinuta la National Press Club din Washington D.C. Cu aceasta ocazie, sapte veterani din U.S. Air Force au prezentat cazuri de incursiuni OZN in locatiile gazduind arme nucleare, pe perioada Razboiului Rece. Inregistrarea integrala facuta cu aceasta ocazie de CNN poate fi gasita pe internet. Martorii spuneau ca socotesc de datoria lor sa vorbeasca despre realitatea activitatii OZN la bazele cu arme nucleare, indemnand guvernul american sa dezvaluie cele intamplate, atat americanilor cat si intregii omeniri.
Hastings a prezentat dovezile obtinute in acest sens, in conferinte publice, tinute, incepand inca din 1981, in peste 500 de colegii si universitati, pe tot teritoriul Statelor Unite. El subliniaza, ori de cate ori are ocazia, ca: "Eu nu condamn nicio agentie guvernamentala pentru politica sa de secretomanie in privinta OZN-urilor, dar cred ca ar trebui ca publicului sa-i fie prezentate faptele".
Hastings crede ca OZN-urile sunt pilotate de vizitatori veniti dintr-un alt loc din Univers. Acestia, dintr-un motiv oarecare, au interesul ca noi sa supravietuim timp indelungat. Ei perturba ocazional functionarea instalatiilor noastre nucleare tocmai pentru a transmite astfel, guvernelor american respectiv sovietic/rus, un mesaj care spune ca posesia si potentiala utilizare pe scara larga a acestui armament ameninta viitorul omenirii si integritatea ecosistemului de pe planeta noastra. Pe scurt, Washingtonul si Moscova sunt avertizate ca "se joaca cu focul".
Hastings spune ca ar fi simplist si inexact sa sugeram ca acest scenariu este singura explicatie pentru cresterea spectaculoasa a numarului de observatii OZN in epoca moderna. Dar el crede ca incidentele bine documentate legate de armele nucleare sunt un aspect obligatoriu de luat in considerare pentru intelegerea misterului cu care ne confruntam.
Invitat, pe 18 noiembrie 2012, la o emisiune radio cu acoperire nationala, Hastings a cerut, la microfon, sa fie contactat si de alti veterani care au avut astfel de experiente. A primit doua apeluri. Ulterior Hastings a verificat si a confirmat ca respectivii fusesera intr-adevar stationati in bazele militare indicate, in anii amintiti, asigurand paza armelor nucleare.
Sergentul Richard E. Walker, fost politist militar in U.S. Air Force Security, a declarat ca intr-o noapte de octombrie 1975 era de paza la baza militara aeriana K.I. Sawyer din Michigan, in apropierea pistei, cand, impreuna cu camarazii sai, au vazut un OZN deasupra bazei, zburand de la sud spre nord. La inceput parea un avion care vine la aterizare cu luminile aprinse, dar era suspect ca luminile pistei ramaneau stinse. Ei au intrebat imediat prin radio de ce nu se aprind aceste lumini. Au urmat schimburi aprinse de mesaje. Obiectul a continuat sa se apropie incet, plutind deasupra pistei si a zonei de depozitare a armelor nucleare, devenind tot mai luminos. La un moment dat s-a divizat in cinci obiecte separate, care au tasnit in cinci directii diferite, cu o viteza incredibila.

Rapoarte controversate

Intr-un mod surprinzator, nu a existat nicio mentiune oficiala privind cele petrecute in acea noapte. Cei care au fost de serviciu nu puteau sa creada in ceea ce tocmai vazusera si se intrebau de ce nu a fost declansata alerta de securitate. Au apucat sa discute in grup cele intamplate abia in autobuz, dupa ce au fost inlocuiti in posturile lor. Toti credeau ca trebuia sa fi fost un soi de test al unui nou aparat de zbor. Desi asteptau sa fie interogati de seful lor, asupra evenimentelor petrecute in timpul schimbului, asa cum se intampla de obicei cand depuneau armele in rastel, acum acesta a ramas in biroul sau. Nici comandantul unitatii nu a spus nimic in ziua urmatoare si nu s-au dat niciun fel de explicatii pentru cele observate.
Hastings considera acest fapt interesant din doua motive; intai, deoarece din documente desecretizate se stia deja de incidente similare, petrecute in octombrie 1975, in zone de depozitare a armelor nucleare de la bazele Air Force Loring din Maine si Wurtsmith din Michigan, dar era pentru prima data ca exista o marturie si pentru baza K.I. Sawyer.
In al doilea rand, descrierea facuta de Walker, cu un OZN mai mare, care se sparge in cinci obiecte mai mici, este identica celor raportate de colonelul in retragere Charles Halt, fostul comandant adjunct al bazei aeriene Bentwaters, in legatura cu faimoasele incidente OZN din padurea Rendlesham, in decembrie 1980. Atunci obiectul luminos, observat de Halt si o grupa de politisti de securitate, s-a descompus tot in cinci obiecte mai mici. In acelasi timp, Halt a auzit, pe radioul sau portabil, ca unul dintre aceste obiecte s-a deplasat in zbor catre zona de depozitare a armamentului nuclear, pe care l-a "examinat" indreptand asupra lui fascicule ca de laser.
O alta persoana care a intervenit in emisiunea de radio a fost sergentul tehnic in retragere Anthony W. Keel. Acesta relata ca intr-o seara de septembrie 1991, pe la ora 22.45, pe cand era seful unui grup de interventie la alerte, in aria de zbor Oscar de la baza Air Force Ellsworth din Dakota de Sud, a fost trimis sa rezolve alarme multiple venind dintr-o zona a bazei. A sosit acolo cu inca un camarad, au verificat posibilele cauze si au resetat alarmele. Dar inainte chiar de a ajunge la fata locului, le-a fost semnalata si o alta alarma, dintr-o zona invecinata, pe care o puteau vedea, de la distanta, cu ochiul liber. Deasupra acelei zone pulsa o lumina albastra. Avea aproximativ dimensiunile unui elicopter mare, era semicirculara, oblica si nu facea nici cel mai mic zgomot. Pe masura ce se apropiau de ea, lumina parea ca se departeaza, dar noaptea distanta era dificil de estimat. Probabil fusesera cel mai aproape la 400-800 de metri de ea. Apoi lumina a trecut dincolo de o movila si a disparut. Si in acest loc au efectuat procedurile de resetare a alarmelor. La terminarea schimbului au fost supusi unui interogatoriu, din partea controlorilor pentru siguranta zborurilor si li s-a spus sa nu depuna niciun raport scris privind cele intamplate.
Martorul isi amintea si de un alt incident, cel mai probabil din decembrie 1996. La ora 23.00, participa la un exercitiu, impreuna cu un subordonat. Erau pe o panta abrupta, la circa o mila de zona de depozitare a armamentului nuclear, cand au vazut spre varful dealului o lumina saltand in timp ce mergea dinspre vest spre est. In primul moment au crezut ca este comandantul de grupa care vine in control. Peste zece minute, lumina era tot acolo, miscandu-se de aceasta data de la est la vest. Atunci au inceput amandoi sa urmareasca miscarile luminii. A mers de mai multe ori, saltand, ba intr-o directie, ba in cea opusa. Ultima data a depasit creasta dealului si s-a vazut clar ca lumina se afla de fapt pe cer, mult mai departe decat au crezut prima data, cam in zona depozitului de armament, nu departe de pista de zbor. Atunci si-au spus ca trebuia sa fi fost un elicopter, dar in acest caz, de ce nu erau aprinse luminile de pe pista de aterizare? Lumina s-a departat apoi spre est si pa-rea sa se inalte tot mai sus. S-a oprit la vreo 2-3 mile de baza, dupa care a facut miscari bruste intr-o directie sau alta, intr-un mod imposibil pentru un elicopter. Cerand informatii prin radio, celor doi li s-a spus ca in toata zona nu zboara nicio aeronava. La scurt timp dupa aceea, lumina a tasnit si, intr-o clipa, a disparut.