B365.ro : Romanul care face turul lumii, pe jos, cu camera in mana: 11 tari parcurse in 8 luni
Tanarul roman care a pornit, in luna februarie, sa faca turul lumii pe jos, a ajuns luna trecuta in Bucuresti. A pornit din Anglia si, dupa opt luni de mers la pas, a traversat 11 tari. Durata de timp estimata pentru intregul tur e de sapte ani si spune ca exista doar doua cazuri in care nu l-ar incheia: daca moare sau daca se-ndragosteste.
Mihai Tufa a decis sa traverseze globul, la pas, la inceputul anului, in ianuarie. Era in Anglia la momentul respectiv, unde plecase sa lucreze cu doi ani inainte. Hotararea a luat-o dupa un moment urat din viata lui, intr-o perioada in care se gandea c-ar fi mai usor sa nu mai fie. S-a oprit atunci sa analizeze la ce s-ar reduce viata lui, daca ar transforma gandul in fapt, si ce lucru si-ar dori sa faca inainte sa moara. Raspunsul a venit repede: "In momentul ala am facut o alegere si asta m-a salvat. Turul a fost raspunsul si, din secunda aia, a mai durat o luna jumate pana am facut primii kilometri."
Din Anglia a pornit spre Franta, apoi Belgia, Olanda, Germania, Danemarca, Cehia, Austria, Slovacia, Ungaria si, acum, Romania. A intrat in tara prin Arad, a trecut prin Timisoara si a continuat pana la Pitesti. A facut peste 4700 de kilometri pana acum, toti pe jos.
Intr-o zi normala merge vreo 35-40 de km, pe care-i face in 7-8 ore. Uneori merge mai putin, alteori mai mult. Cel mai mult a mers intr-o zi, pana acum, 100 de km- in Cehia. I-a facut in 22 de ore si 50 de minute.
Si-a pus la punct traseul pentru toti cei sapte ani, inca de la inceput. A stabilit rutele cu Walking Routes de la Google Maps si spune ca nu s-a ratacit deloc pana acum. "Oricum, daca n-ai casa, n-ai cum sa te ratacesti", completeaza zambind.
Parintii n-au fost de-acord multa vreme. Au incercat sa-l convinga sa renunte chiar si cu o zi inainte sa porneasca, cand avea deja rucsacul pregatit. Dar, pe parcurs, s-au obisnuit cu ideea si-acum il sprijina. Ba chiar au participat si ei la turul lui la un moment dat. Au venit sa-l viziteze la Berlin si-au mers trei zile impreuna prin țara.
De cand a pornit, n-a cheltuit bani pe cazare: doar in Romania, de doua ori. Are cort si sac de dormit, isi mai gaseste cazare cu CouchSurfing si, de multe ori, oamenii din localitatile in care urmeaza sa ajunga, il contacteaza pe site si-l invita sa doarma la ei. S-a intamplat insa si sa nu aiba la cine sa innopteze. Spune c-a patit-o de multe ori. Odata, chiar cu un preot roman, stabilit in Anglia. Preotului i-a placut ideea cu turul si i-a spus ca-i rezolva unde sa stea, cand ajunge in oras. "Si am ajuns acolo, era si sfarsit de iarna, iar el nu mai raspundea la telefon. Apoi mi-a trimis un mesaj cu "scuze, dar nu se mai poate." Asa ca m-am uitat pe harta, am vazut ca-i un parc mai mare in oras si m-am dus acolo si am pus cortul", povesteste.
Momente in care sa vrea sa renunte... "Apar in fiecare zi", spune, "de la oboseala, de la stres, de la lipsa de bani. Dar s-a intamplat de atatea ori sa raman fara bani, incat mi-am dat seama ca e un aspect prea putin important. Pentru ca tot am ajuns pana aici."
A avut un buget de 1000 de lire cu care a pornit, dar bugetul s-a terminat in doua luni. De-atunci, cheltuieste cam 200 de euro pe luna. Au mai fost cazuri in care au contribuit oamenii cu donatii pentru initiativa lui, pe site, dar de putine ori si nu cu sume fabuloase.
Febra musculara nu mai face de mult, cu rucsacul era mai greu la inceput. Spune ca momentul in care simte ca-l striveste aparea tare repede in timpul zilei. Acum apare mai spre noapte. A avut si mici probleme de sanatate: i s-a umflat un tendon, cu vreo trei zile inainte de Bremen, racit e tot timpul si, bineinteles, are mereu basici in talpa.
Nu se plictiseste pe drum, in timp ce merge. Face fotografii- de fapt, fotografiile au fost motivul pentru care a decis sa faca turul pe jos. Si asculta muzica. A si publicat pe pagina de facebook a site-uluiplaylistul cu melodiile pe care face turul lumii. Multe dintre ele le-a descoperit de la oamenii pe care i-a cunoscut pana acum in drumul lui.
Timpul in care sta intr-un oras variaza foarte mult: in Danemarca, de exemplu, a stat o luna jumatate doar in Aalborg. In altele, doar o seara. Totul tine de ce vrea pe moment. Nu-i nimic constant, nu-i nimic analizat dinainte. "De fapt", spune, "singurul lucru constant e faptul ca-s pe drum. Dar n-am niciun fel de stabilitate".
Cu toate astea, nu-i e dor de un loc al lui. I se mai face dor insa sa stea intr-un singur loc si sa nu mai vada nimic... "Uneori se aduna prea mult, uneori e prea mult nou."
Incearca si sa stranga bani pentru trei fundatii, pe drumul lui. Una din Anglia, "British Heart Foundation", una internationala, "WaterAid" si una din Romania, "Fundatia Principesa Margareta a Romaniei." Spune ca cel mai mult s-a strans pentru cea din Romania pana acum si cele mai multe donatii au venit de la romani: "Probabil si pentru ca ce fac eu e mai cunoscut aici", explica.
Trusa de facut turul lumii e de fapt un rucsac mare, verde. Include un cort, un sac de dormit, o saltea, o perna, cateva haine, un laptop, aparatul foto, un incarcator solar, care sta mereu pe rucsac si bocancii din picioare. Plus un spray cu piper si niste petarde. N-a prea avut nevoie de cele din urma, desi s-a speriat intr-o seara, cand, intr-o padure din Cehia, a inceput sa auda niste fosnete- un porc mistret se tinea dupa el. Nu-i e frica insa sa mearga, singur, la pas, prin campuri, paduri si poteci. Spune ca se simte mai in siguranta in camp liber decat pe strada.
Au mai fost dati in care au participat si alti oameni la turul lui. In Anglia, l-a intrebat un prieten daca poate sa vina cu el vreo doua zile. I-a raspuns "Nu stiu, poti?" A putut, spune ca s-a tinut bine. Si in Romania au venit doi prieteni cu el prin tara, primul din Petrosani pana in Polovragi, drum care a durat trei zile si inca un prieten din Ramnicu Valcea pana la Pitesti (doua zile).
Va lua o pauza de la tur, pe timpul iernii, iar apoi porneste spre Est, in Republica Moldova, Ucraina, Rusia si apoi spre Asia, in Kazahstan.
In circa trei ani ajunge in America, in Alaska, si, de-acolo, tot inainte prin lume pana in punctul de pornire, Anglia. Din calculele lui, cam in sase-sapte ani ar incheia turul. Va avea 34 de ani. Dar ce-o sa faca dupa, nu stie. Si nici nu-l intereseaza.
Spune ca, acum, motivul pentru care continua a devenit mult mai important decat cel pentru care a pornit:
"Am vazut atatea lucruri pana acum, am intalnit atatia oameni. E ciudat cum spun unii, cand gasesc un loc frumos: eu aici vreau sa mor. Nu-i inteleg, eu am gasit doar locuri de care sa zic ca aici vreau sa traiesc."