Vladimir Pasti, profesor la Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative din Bucuresti si director INSOMAR, face o analiza a raporturirlor dintre principalele trei partide ale Romaniei: PNL, PD-L si PSD.
Pasti apreciaza ca spectaculoasa cotitura in campania electorala a PNL: dupa ce noua alianta PSD-PNL l-a infrant pe Traian Basescu, daramandu-i si guvernele, si initiativele, liberalii pun tunurile pe Mircea Geoana/PSD si propun refacerea A.D.A., sub conducerea cuplului Crin Antonescu-Klaus Johannis.
Vladimir Pasti le taie elanul visatorilor din PNL, in frunte cu fermecatorul Crin Antonescu si demonstreaza cu argumente logice imbatabile de ce este imposibila refacerea A.D.A. (Pentru cei care au uitat, A.D.A. era abrevierea defunctei aliante dintre PNL si PD, pe valurile careia a ajuns Traian Basescu presedinte in decembrie 2004).
Daca Crin Antonescu nu s-ar fi imbatat cu euforia succesului facil, si l-ar fi intrebat pe Tariceanu, nu ar mai fi irosit gloantele in vant. Batranul lup liberal cu multe cicatrici in lupta cu vaporeanul Basescu stie mai multe decat tanarul Crin. Iata argumentele reci ale analistului Vladimir Pasti despre imposibila inviere din morti a A.D.A.
Lectia pe care au primit-o liberalii, ca urmare a initiativei de a-l propune pe primarul Sibiului premier, a fost ca, indiferent cat de inteligent manevreaza, in relatia cu PSD nu pot decat sa joace un rol secundar. E un partid prea mare, prea bine organizat si prea experimentat pentru ca sa nu preia, cu autoritate, conducerea aliantei cu un PNL mai mic, mai slab in teritoriu si destul de divizat.
Cand au observat ca toate eforturile lor s-au contabilizat in campania prezidentiala in favoarea lui Mircea Geoana, liberalii au facut stanga-imprejur si si-au adus aminte de A.D.A.. Filosofia liberalilor este simpla. Ei stiu ca nu vor avea un presedinte. Mai stiu ca viitoarea guvernare va depinde mai mult de aliantele parlamentare decat de presedinte. Si, oricat vocifereaza impotriva sondajelor de opinie, au ajuns sa creada ca Traian Basescu va pierde in turul al doilea in favoarea lui Mircea Geoana, mai ales daca ei continua alianta cu PSD. Asa ca noua "strategie" a lui Crin Antonescu are o speranta si o tinta. Speranta este refacerea A.D.A. in jurul lui Crin Antonescu.
Daca se intampla o minune in PD-L, electoratul A.D.A. din 2004 l-ar putea duce pe Crin Antonescu in turul 2 si, apoi, la presedintie. De aceea dezbaterea de la Cluj s-a purtat intre candidati la conducerea A.D.A. si nu intre competitori pentru Presedintia Romaniei. Daca minunea nu se intampla, atunci Crin Antonescu tot mai poate spera sa preia conducerea unei aliante PNL-PD-L, in care PD-L este slabit si derutat de pierderea liderului Traian Basescu.
Chiar daca Mircea Geoana ajunge presedinte, cu un PSD izolat si trecut in opozitie, nu va putea face altceva decat sa confirme o guvernare A.D.A. si, apoi, sa taie panglici si sa depuna coroane de flori in momentele aniversare, ignorat de guvernanti si urat de pesedistii eliminati de la putere.
Pare rational, dar nu este decat o utopie. Caci A.D.A., unita doar de adversitatea fata de PSD in 2004, a devenit imposibila in 2009. A.D.A. nu s-a descompus imediat ce a ajuns la putere, pentru ca ambitiile lui Traian Basescu nu s-au potrivit cu orgoliile lui Tariceanu. A.D.A. s-a rupt intre liberali si democrati, pentru ca celebra lupta impotriva PSD a fost doar un joc de imagine si nu o realitate. Romania de ieri - cea a anti-comunismului, a luptei impotriva lui Iliescu-Nastase si impotriva baronilor locali - a unit dreapta. Romania europeana, de azi, o dezbina ireconciliabil.
Adevarata confruntare din 2005-2009 nu s-a purtat intre Tariceanu si Basescu, ci intre mica burghezie a administratiei publice si a liber-profesionistilor liberali, impotriva marelui capital national sustinut de PD-L.
PNL si PD-L, chiar fara sa o stie, reprezinta doua elite politico-economice ireconciliabile, care se pot uni in fata unui adversar comun, dar se vor incaiera intre ele in caz de victorie asupra acestuia.
In aceasta confruntare, PSD este, deopotriva, spectator si beneficiar. El poate pierde, in scurtele momente de unitate a dreptei, dar va castiga din nou, imediat dupa aceea. Daca, desigur, va intelege ca adevaratele probleme ale tarii si electoratului sunt cele legate nu de cum se imparte puterea intre mai mica sau mai marea burghezie, ci cum se impart energia, alimentele, veniturile bugetare, investitiile, profitul si salariile etc. intre capitalisti si non-capitalistii pe care este banuit ca ii reprezinta politic.