Analiza Inpolitics : Victor Ponta, intre Scylla si Caribda (Autor : Bogdan Tiberiu Iacob)
Oricit ar parea de paradoxal, ultimele zile au toate sansele sa fie cele mai grele din cariera de presedinte pesedist a lui Victor Ponta, prins, ca niciodata, intre Scylla si Caribda. Cu atat mai mult este stupida ideea ca partidul sau s-ar afla, asa cum sustine presa portocalie, la originea protestelor de strada care au cuprins Romania. Sa explicam, concret, de ce afirmam asta.
Cind o tara e cuprinsa, ca de febra, de o revolta anti-Putere, cea mai fericita este, natural, opozitia. Din acest punct de vedere, trebuie sa fii complet ignorant pentru a blama opozitia ca se alatura protestelor de strada: legea de baza a succesului in politica este ca atunci cind vezi o multime care marsaluieste sa reusesti sa te strecori in fruntea ei.
Si totusi, mitingurile anti-Putere creeaza o uriasa problema conducerii PSD, si in special lui Victor Ponta, care cauta cu disperare, in aceste momente, cea mai buna modalitate de actiune pentru urmatoarea perioada.
Din acest punct de vedere, Ponta se desparte de Crin Antonescu si de PNL, care nu au nimic de pierdut, ci doar de cistigat de pe urma miscarilor de strada.
De ce asta?
Simplu: Ponta stie ca electoratul PSD este cel mai ostil miscarilor de strada, protestelor, mai ales celor violente. Este electoratul care a mers pe solutia Iliescu in 1990 pentru ca a promis linistea, calmul, ordinea si disciplina. Este electoratul care a dezaprobat Golaniada si a aplaudat minerii adusi sa restabileasca linistea.
Una peste alta, alegatorul PSD traditional este cel mai putin dispus sa contribuie ori sa asiste la debarcarea unui regim prin forta.
Pentru Victor Ponta personal, implicarea in asemenea actiuni nu ar fi o problema, in conditiile in care el a fost unul dintre golani, in 1990, si a recunoscut explicit ca a emigrat din tara din cauza regimului fesenist. Pentru liderul de partid Ponta, insa, este.
Peste doua zile, PNL vrea ca opozitia sa organizeze un mare miting, prin care sa se solidarizeze cu cei care cer in strada demisia presedintelui, a premierului, alegeri anticipate etc.
Cum sa se ralieze cu inima usoara Ponta unor asemenea miscari, stiind ca in spatele sau e armata muta a celor fascinati de "linistea" iliesciana a anilor 90?
Cum sa ridice piatra - macar la figurat, daca nu la propriu - contra pacatosilor din guvern, atit timp cit vorbele de mai jos il ard in ceafa ?
"Este de acum clar ca ne aflam in fata unei initative organizate de a rasturna prin forta, prin violenta dezlantuita, conducerea aleasa in mod democratic la 20 mai. Ne adresam tuturor cetatenilor Capitalei, in numele democratiei cistigate prin alegeri libere, sa respinga cu toata hotarirea actele iresponsabile de violenta si sa sprijine organele de ordine in restabilirea situatiei de calm si de legalitate. Chemam toate fortele constiente si responsabile sa se adune in jurul cladirii guvernului si a televiziunii pentru a curma incercarile de forta ale acestor grupuri extremiste, pentru a apara democratia atit de greu cucerita" (Ion Iliescu - iunie 1990)
Ce ar avea, azi, de spus, Ion Iliescu despre un protest al opozitiei care sa conduca la scurtarea mandatului democratic al puterii sub presiunea strazii?
Deocamdata, internarea la Elias i-a oferit un ragaz de tacere, dar nu pentru mult timp.
Ion Iliescu, si alti grei ai PSD care erau in activitate la momentul 1990 sunt pusi in fata situatiei-limita de a se dezice de propriile lor principii si idei. Iar Iliescu a dovedit de prea multe ori ca e reticent cind e vorba de asemenea rasuciri.
El, care l-a debarcat din functia de ambasador la Paris pe eminentul Alexandru Paleologu doar pentru ca batrinul literat salutase de la distanta protestele golanilor. (Nu-i vorba ca la fel de incurcata trebuie sa fie si odrasla conului Alecu, aflata azi de cealalta parte a pulanului, ca sa ne exprimam un pic licentios).
Victor Ponta are de ales intre a da un semnal de rupere ideologica a USL, prin neparticiparea la mitingul liberalilor, si ridicarea in capul conducerii partidului a propriilor alegatori.
Ezitarile lui sunt vizibile, mai toata presa a remarcat o atitudine mult mai ponderata a liderului PSD in raport cu miscarile de strada decat cea a lui Crin Antonescu.
Dar Crin nu are miinile profund incurcate, precum Ponta. El e liderul unui partid care a fost motor al miscarilor de strada in anii de dupa revolutie, alaturi de PNTCD, e chiar OBLIGAT sa fie acolo.
Crin e liderul unui partid care s-a scindat la scurt timp dupa Golaniada doar pentru ca un grup de tineri liberali cu singe fierbinte i-au reprosat presedintelui Radu Campeanu o prea mare pasivitate fata de abuzurile regimului fesenist. In capul lor, rasculatul Dinu Patriciu. (22 de ani mai tirziu, ziarul tinarului infierbintat de odinioara acorda mai multa importanta scufundarii unei nave de lux in Mediterana decit miscarilor de strada din tara).
Pentru grosul alegatorilor PSD, inca fascinati de modelul tatucului Iliescu, Ponta trebuie sa fie oriunde, numai acolo nu.
Cei doi lideri sunt presati de strada sa se arunce ca din avion in valtoarea unor evenimente tensionate impotriva actualei puteri, dar numai unul dintre ei e dotat cu parasuta.
De aici ezitarile observabile ale pesedistului. Nici nu e clar daca s-a dus la Bruxelles cu adevarat pentru a discuta cu liderii europeni, ori, mai degraba, pentru a avea scuza absentei de la fata locului.
Dar timpul il preseaza, si o decizie va trebui luata.
Accepta cererea liberalilor - poate pierde fanii propriului partid.
Refuza - va fi acuzat ca e tradator si face jocurile lui Basescu.
Oricum ar da-o, e de rau.
Pentru Ponta, revolta strazii e o binecuvintare echivalenta cu un blestem.