Senatorul Alexandru CORDOS a sustinut o declaratie politica intitulata " Sfetnicul de taina al presedintelui isi ia rolul in serios", pe care o puteti citi in continuare.
Se spune despre unii oameni ca nu-si cunosc limitele si ambitiile pana cand nu sunt pusi in roluri de raspundere. Ce te faci atunci cand aceste roluri ii depasesc, dar le genereaza falsa impresie ca sunt "unsii lui Dumnezeu" pe pamant, iar betia puterii in sferele rarefiate ale celui de al noualea cer ii determina sa ia cele mai nepopulare si mai neprielnice decizii sau sa dea cele mai nepotrivite sfaturi pentru o natie intreaga.
Am fost uimit sa constat ca unul dintre aceste personaje care a stat ani buni in penumbra, aparand doar din patru in patru ani la TV, in momentul in care ne transmitea rezultatele exit-poll-urilor, sociolog de profesie, domnul Lazaroiu, a fost pervertit si convertit de magia puterii intr-un rol de cardinal Richelieu, dar nu la Curtea Regelui Ludovic al XIII-lea, ci la Palatul Cotroceni, atat de greu incercat de caschetele politistilor rebeli.
Domnul presedinte al nostru poate fi banuit de orice, in afara de faptul ca si-ar alege in preajma oameni mai destepti decat se considera domnia sa. Nu in sensul ca alege mediocritati, ci tipi retrasi, timizi, neincecati in valtoarea luptelor politice si pe care ii face dumnealui "barbati", ca un modern profesor Higgins ce isi propune sa faca o doamna din simpluta Elisa Doolittle.
Asa ca, domnul Lazaroiu a fost ales la curte mai intai consilier cu rang de secretar de stat, apoi s-a retras si a fost banuit ca este calificat si validat de fostul sau sef sa organizeze din umbra un alt partid ca varianta la PD-L, considerat cam revoltat in ultimul timp impotriva propriului creator.
Mai nou, ascensiunea sa a devenit un fapt de notorietate, el fiind ales de premierul Boc pentru rolul de ministru al Muncii, rol pentru care s-a pregatit "o jumatate de ora." Problema noastra este nu aceea ca un om fara anvergura politica sau fara performante profesionale in domeniu a fost pus in fruntea unui minister dificil si greu de condus, ci faptul ca, invitat sa-si dea cu parerea despre subiecte de coloratura politica, acest domn s-a erijat din sociolog in filosof si a scos "porumbelul". Cand spui despre cineva ca "are vocatia tradarii in sange" nu faci un simplu joc de cuvinte, esti atent la ce spui si despre cine spui, pentru ca poti fi acuzat de calomnie.
Preocupari lipsite de substanta si acuze nefondate din partea unui membru al guvernului care nu isi poate permite, de regula, speculatii politico-filosofice riscante si neprobante caracterizeaza de fapt intregul guvern actual. Comparatia mea cu Richelieu ar trebui sa fie magulitoare, in esenta ei, pentru fostul consilier prezidential, numai ca, nu ma refeream la inteligenta iesita din comun a cardinalului, ci la sfaturile sale megalomane care au condus Franta la haos in acea perioada istorica. Cardinalul francez a pus in practica celebra maxima a lui Machiavelli, "scopul scuza mijlocale" si a trecut la propriu peste cadavre pentru a-si asigura prosperitatea si a-l sluji pe rege, personajul nostru nu va ramane in istorie decat pentru sfaturile proaste, tinuta nedemna de un om intr-o pozitie importanta si veleitarism politic. Gafele presedintelui nostru depasesc in intensitate pana si un tsunami si mai fac si inconjurul lumii pentru amploarea lor: de la "etichetele" puse Regelui Mihai, pana la la regionalizarea tarii dupa bunul plac, temele predilecte ale personajelor cotroceniste, fie ca sunt chiar ale presedintele sau ale consilierilor dumnealui prezenti sau fosti, incearca in zadar sa ne abata atentia de la colapsul iminent al societatii "puse pe coji de nuca" de aceiasi artizani ai prabusirii.