Gandita la inceput ca un fel de „premiu de consolare” pentru Traian Basescu si PD - ramasi fara anticipate, remanierea s-a transformat mai nou intr-un soi de plasture pe care premierul Tariceanu spera sa-l poata pune peste „buba” din PNL. Ca urmare, dupa sedinta de partid de vineri seara, Calin Popescu Tariceanu s-a referit prioritar la proba de „guvernare responsabila” pe care PNL vrea sa o dea, in context mentionand si sprijinul „total” de care se bucura din partea colegilor sai de partid. In pofida increderii afisate de Tariceanu, culisele PNL-ului vad lucrurile cu totul altfel.
Serios smotocit de o parte dintre liberali pentru „inconsecventa politica” de care a dat dovada in problema demisiei cea luata de ape si amenintat cu reactivarea lui Theodor Stolojan, Calin Popescu Tariceanu a scos la inaintare tot guvernarea - interes national, prioritar, general, etc. Cum tot guvernarea este aducatoarea de portofolii, functii, sinecuri si tot felul de alte delicateturi caracteristice puterii, evocarea ei i-a facut pe liberalii din ambele tabere (pro si contra lui Tariceanu) sa-si ciuleasca urechile si sa puna surdina pe trombonul partidului. Cu toate acestea multe dintre detaliile intalnirii de vineri au ajuns la urechile presei. Puse cap la cap, ele au dezvaluit un tablou diferit de idilica imagine de familie vanduta de Tariceanu in fata camerelor de filmat si microfoanelor. In primul rand, ambele tabere sunt de acord ca exista filiale care ar vrea sa-l inlocuiasca pe Tariceanu cu Stolojan, singurele diferente constand in numarul acestora - 14 in statistica apropiatilor lui Tariceanu si 25 in opinia adversarilor. In al doilea rand, desi se bucura de „sprijinul total” al colegilor sai de partid, curentul pro-Stolojan este atat de puternic incat Tariceanu a fost nevoit sa-i faca loc actualului consilier prezidential in agenda sa incarcata de inundatii - ba chiar in regim de urgenta, am putea spune, din moment ce intalnirea se va consuma astazi, conform anuntului facut de secretarul general al PNL, Dan Motreanu. Pana sa se afle cum a decurs duelul celor doi, se stie deja ca vineri seara au fost avansate doua propuneri concrete: prima (considerata „de compromis” de catre autorul ei, Gheorghe Stefan) consta in preluarea de catre Stolojan a conducerii guvernului si pastrarea lui Tariceanu in fruntea PNL-ului, iar a doua ramanerea actualului premier la carma Executivului si cooptarea lui Stolojan in cabinet pe post de ministru al Finantelor (autor Catalin Micula). Chiar daca a declarat ca ar fi de-a dreptul „bucuros” daca Stolojan s-ar „alatura” liberalilor, sursele interne afirma sus si tare ca Tariceanu s-ar fi lipsit bucuros de ambele variante. Dincolo de umorile lui Tariceanu, foarte interesanta ramane implicarea unui consilier al Presedintiei - institutie apolitica - in ciorba unui partid. Conform obiceiurilor mioritice, legea este aberanta si in acest caz, ea obligand presedintele sa se distanteze de orice formatiune dar nesufland o vorbulita macar despre consilieri. Ca urmare, cum orice nu-i interzis in mod expres este permis, consilierii prezidentiali pot fi chiar si… lideri de partid - fapt pentru care ne si miram cum de au ratat politicienii damboviteni o asemenea experienta pana acum.

Tariceanu si Stolojan au, fiecare, cate un scutier: Quintus, respectiv Stoica

Cert este ca Stolojan poate, din actuala postura, sa se implice pana peste urechi in ghiveciul liberal - actiune pentru care si-a si declarat public intreaga disponibilitate. Strict pe aceasta tema, liberalii au si ei opinia lor, respectiv aceea ca Traian Basescu nu ar fi strain de involburarea care a cuprins in ultima vreme PNL-ul. Un aspect amuzant il reprezinta si faptul ca fiecare dintre cei doi adversari „si-a tras” cate un fost presedinte al PNL-ului de partea sa: Stolojan pe Valeriu Stoica iar Tariceanu pe Mircea Ionescu Quintus. In timp ce Stoica poarta de mai multe saptamani culorile lui Stolojan, Quintus de abia acum a intrat in arena. E drept ca a facut-o foarte hotarat, afirmand din start ca Stolojan „a lasat PNL-ul in vant intr-o situatie foarte grea”, situatie pe care Tariceanu „a gestionat-o foarte bine” - referire directa la abandonarea cursei prezidentiale de catre Stolojan in octombrie anul trecut. Remarcabila este insa continuarea, Quintus declarandu-se de acord cu numirea lui Stolojan in viitorul Executiv remaniat dar doar pe post de subordonat al lui Tariceanu - „singura posibilitate de a ajuta in acest moment partidul este de a primi conducerea unui minister”. Emisa de Quintus, aprecierea arata ca gruparea Tariceanu se simte intr-adevar serios amenintata de Stolojan si de aceea prefera sa cada la pace platind cel mai mic pret - sa-i zicem. Tinand cont de un alt scenariu care se vantura mai nou pe piata, frica lui Tariceanu pare foarte indreptatita atata vreme cat se vorbeste despre o posibila matrasire a sa din varful Palatului Victoria prin bunavointa celuilalt chirias cazat intr-o casa de poveste - Traian Basescu. Concret, se spune ca evidenta retinere a PD-ului in tot ce tine de remanierea Guvernului - „Este problema primului-ministru, numai el poate face remanierea” - tine de pasarea intregii raspunderi in carca lui Tariceanu. Odata transformat in singurul responsabil pentru calitatea si eficienta viitorului Guvern este foarte simplu, intr-o tara ca Romania si cu raportul Uniunii Europene ciocanind la usa, sa arunci anatema asupra prim-ministrului. In context, sa nu uitam ca unii democrati, printre care si Radu Berceanu, au tinut sa-l avertizeze pe Tariceanu ca „se sinucide” politic daca nu-si da demisia, avertisment ignorat de liderul liberal. Acuma, daca Tariceanu va fi sau nu „sinucis” - si de cine, vom vedea in urmatoarele doua-trei luni.