Octavian Stireanu publica pe AmosNews un articol intitulat "PSD Exterior", pe care il puteti citi in continuare.
'Congresul PSD a adus pe scaunele decidente din partid o conducere noua. Toate energiile congresului au fost canalizate exclusiv spre functii, voturi si lupta interna pentru putere.
In interiorul sau, PSD-ul si-a adus un nou presedinte si cativa noi vicepresedinti. Dar mai exista un PSD Exterior curtii din Kiseleff, adica un set de probleme care sunt ale acestui partid, dar care n-au mai incaput in Congres.
In acest PSD Exterior a ramas, mai intai, necesitatea unor clarificari ideologice, care sa puna in actualitate politica acestui partid. E vorba de un raspuns ce trebuie dat provocarilor de natura doctrinara pe care contextul crizei social-economice le pune, inevitabil, in fata unui partid de stanga. La Consiliul National s-a difuzat un document promitator care se chema "Partidul noilor sanse", pe care nimeni nu l-a bagat in seama, probabil din singurul motiv ca nu fusese redactat pe "inelele" fostului presedinte, Mircea Geoana.
In afara partidului au ramas si unele raspunsuri necesare privind istoria recenta a acestui partid si asumarea sau neasumarea unora dintre evenimentele in care multe dintre personalitatile sale au fost implicate, intr-o forma sau alta. Cu Geoana presedinte, istoria PSD parea sa inceapa in 2005; cu Ponta, s-ar putea proclama drept an de inceput cel in care actualul presedinte a intrat in PSD sau cel in care a preluat conducerea tineretului social-democrat. O lamurire de principiu ar trebui sa vina din interiorul partidului.
Intr-un PSD Exterior a ramas si problema paternitatii reformei interne, adica a ripostei sau reactiei fata de cei ce se vor moasele voluntare ale partidului, pe care nu l-ar vota vreodata, dar mereu dispusi sa-i ofere retete "dezinteresate" de innoire - cum deja au si inceput sa apara de ieri pe la televiziuni.
In afara partidului a mai ramas si nevoia de clarificare a problemei de comunicare si prezenta mediatica. "Comunici, deci existi!" a devenit o regula obligatorie pentru oricine vrea sa capete notorietate. In cazul partidelor, ele exista in perceptia electoratului conform imaginii pe care o transmit diversi comunicatori, prin diverse canale mediatice. PSD nu face exceptie. Opinia generala a oamenilor despre acest partid se formeaza exclusiv pe baza prestatiei celor care apar pe televiziuni - unii precum Ampicilina, de cate 3-4 ori pe zi - vorbind in numele partidului sau afisandu-si diferite calitati legate de acest partid.
E drept ca asemenea aparitii le aduce notorietate celor in cauza, ii ajuta sa obtina diverse functii ori sa capete autoritate prin colegiile electorale in care au candidat, dar nu totdeauna aceste prestatii aduc si servicii de imagine sau vreun prestigiu partidului ca atare.
Cea mai importanta problema ramasa pe dinafara este, insa, a criteriilor de valoare dupa care sunt apreciati si promovati oamenii in partid. Congresul n-a raspuns deloc acestei teme. Ba, dimpotriva.
Votul "la liber" este de neinlocuit, tine de natura democratiei, dar nu poate fi nicidecum un criteriu de selectie unic sau exclusiv.
Votul la liber este solutia de avarie la care se recurge atunci cand lipsesc criteriile de ponderare. Acestea pot fi construite, acceptate de toata lumea, ca reguli interne de promovare in partid si se pot referi, de pilda, la pregatire profesionala, performante anterioare, capacitate de comunicare, prestigiu public, notorietate s.a.m.d.
Un rol de orientare a candidaturilor ar fi fost, de pilda, recomandarea ori votul prealabil al organizatiei judetene x, prin care delegatul y sa fie inscris in cursa pentru functia z. Sau un alt set de filtre ar putea sa aiba in vedere faptul ca, in orice batalie, generalii din linia intai sunt diferiti de generalii de stat major, pentru ca si unii, si altii au rolul lor distinct in ducerea bataliei. Unii conduc luptele si se orienteaza la teren, pe linia frontului, altii au in vedere tot teatrul de operatiuni si strategiile intregii armate implicate in lupta politica.
Votul "la plesning" este expresia democratiei absolute numai in situatiile in care e criza de autoritate reala in partid, cum, de altfel, a fost cazul de pana acum al PSD-ului.
Votul la liber, la "ce-o iesi", poate produce efecte nedorite pentru coerenta si valoarea unei echipe de conducere, incat numele vicepresedintilor desemnati sambata, prin acest sistem, ilustreaza cu prisosinta acest fapt.'