Rodica Ciobanu publica in Gandul articolul "Presedintele gresit", pe care il puteti citi in continuare.
'In acest comentariu, nu este vorba despre Traian Basescu. Persoana particulara cu acest nume nu ma intereseaza. O priveste cum se comporta in intimitate, ce bea, ce mananca, pe cine iubeste sau uraste, pe cine respecta ori dispretuieste, la ce canale tv se uita, ce opinii are despre femei, care e marca de whisky preferata ori filosofia sa de viata. Atat timp cat nu tulbura linistea publica, nu incalca legea si nu face rau nimanui, lumea il lasa in pace. Presedintele Romaniei insa - in care, vremelnic, s-a insinuat individul mai sus numit - nu-mi este indiferent, din simplul motiv ca deciziile sale si modul in care face uz de putere imi influenteaza, ca tuturor locuitorilor acestei tari, viata. Fiecare manifestare a sa in spatiul public lasa o urma. Tocmai de aceea, sefii de stat sunt extrem de atenti cu aparitiile lor, de la culoarea cravatei si gestica, la cuvintele cu care li se adreseaza alegatorilor si adversarilor politici. Uneori, ei nici nu sunt ce par a fi, ci reprezinta un prototip comportamental, usor personalizat, cu care conationalii sa se mandreasca, nu sa le fie rusine. Modelul pe care presedintele Romaniei il imprima pe retina nationala este unul de vulgaritate si agresivitate, miercuri seara, la televizor atingand punctul cel mai inalt, de pana acum, al acestei penibile evolutii.
Extrem de relaxat si de sigur pe sine, primul om in stat l-a facut, in direct, la televizor, pe un lider al Opozitiei, "maimutica", "nimic", "pusti imatur", "impertinent", "obraznic", in stare "sa linga presul", iar pe un mogul cazut in dizgratie - "bolnav la cap".
Nu exista circumstante atenuante pentru folosirea unui astfel de limbaj, ce aminteste de cel al lui C.V.Tudor, in anii de glorie ai revistei Romania Mare. Scuza "Si ei, si voi, ziaristii, l-ati balacarit. V-a raspuns cu aceeasi moneda" nu sta in picioare. Tocmai pentru ca se afla pe treapta cea mai de sus in ierarhia politica si domina panorama sociala, un adevarat sef de stat abordeaza tot "de sus" - in sens de "cu detasare", nicidecum cu aroganta - criticile ce i se aduc, oricat de vitriolante ar fi.
Cand isi insulta adversarii, el isi devalorizeaza, de fapt, propriul statut, cand incearca sa-i umileasca pe ei, isi degradeaza functia, nemaiprimind, la randu-i, respectul cuvenit. Presedintele actual al Romaniei a coborat stacheta intr-atat, incat orice semidoct politic cu vocatie de mardeias se simte indreptatit sa-i ia locul.
A doua scuza "E si el om, n-a mai suportat", iarasi nu este valabila. O functie inalta presupune un grad mare de depersonalizare. Nu poti scuipa pe caldaram, injura in public si tine sedinte la carciuma, chiar daca acestea iti sunt obiceiurile, fiindca, atunci cand ai depus juramantul, ai imbratisat si o conventie. Presedintele Romaniei a procedat viceversa, el a personalizat-o excesiv, basescianizarea devenind, in politica, echivalentul manelizarii din societate, cu aceleasi laitmotive (valoarea personala, dusmanii morti de ciuda, banii si copiii valorosi) si acelasi dans provocator, din buric.
Cand ocupantul nu mai incape in functie si se revarsa peste ea inseamna ca, postul fiind in regula, doar presedintele este gresit. Este, poate, de aceea, exagerat ca cineva sa aiba pretentii de la el, sa-i ceara masura in actiunea politica, comportament si limbaj, statura de sef de stat, spre care sa tinda generatiile tinere, fiind mai potrivit sa se consoleze cu gandul ca, peste patru ani, va exista doar un Traian Basescu, persoana particulara.'