"Un dictator mediocru" este titlul unui articol de Octavian STIREANU, aparut pe Amos News, si pe care il puteti citi in continuare.
'"Cu ocazia de care ati dat dovada, va dorim felicitari!" - cam asa s-ar cuveni salutat noul monolog televizat al presedintelui Traian Basescu (care a pierdut alegerile pe teritoriul Romaniei). Adica, la asa discurs, asa urare (folosita anume in astfel de situatii penibile de prietenul din tinerete al unui bun coleg).
Despre pornirile dictatoriale ale lui Traian Basescu (care a castigat alegerile cu voturi aduse din strainatate) se vorbeste demult si destul de des, mai direct sau mai voalat. Dar totul nu este decat o rea credinta! Ultimele sale prestatii spulbera acest mit, inventat - se vede de la o posta - de mogulii de presa si tonomatele acestora, special pentru a-l discredita!...
Nici vorba ca Traian Basescu sa fie un dictator, cum pretind detractorii sai. Comportamentul acestuia din actuala perioada de criza - dar, mai ales, din cei aproape 6 ani premergatori crizei, cand Basescu s-a autodeclarat "Jucatorul nr.1" al tarii - confirma ca presedintele care a pierdut alegerile pe teritoriul Romaniei mai are mult pana sa deprinda calitatile unui dictator adevarat.
In primul rand, chiar aceasta stranie situatie electorala arata ca un dictator ca lumea nu-si permitea luxul sa nu iasa castigator in alegerile din interiorul fruntariilor tarii sale. Acum, Basescu s-a decis sa-i pedepseasca exact pe locuitorii dintre aceste fruntarii, pentru ca numai lor le taie salariile si pensiile, nu si celor care cica stateau la coada la Paris cu buletinele de vot in dinti, sa nu le fure comunistii si minerii si sa puna stampila pe Geoana!...
Pe dl Basescu il despart de statutul de dictator veritabil o multime de caracteristici de fond.
De pilda, un dictator adevarat are viziune si capacitate de proiectie pe termen lung.
Are orizonturi largi si obiective programatice novatoare.
Are forta de a mobiliza masele si de a le face sa-l urmeze.
Are capacitatea de a domina realitatea si de a-i imprima un sens istoric.
Are ambitia de a lasa in urma sa mari ctitorii.
Are vocatia constructiei si generozitatea iertarii.
Un dictator stie sa se inconjoare de competente care sa-i faca treaba. Chiar daca fisa postului acestora include si linguseala, ea nu se rezuma la aceasta.
Un dictator ia decizii clare, fara balbaiala plimbarii raspunderii prin tot felul de institutii, pe care le ia manta de vreme rea...
Un dictator nu spunea ca "masurile" sale vor fi aplicate numai daca vor avea avizul CES, pentru ca apoi sa uite complet de aceasta conditie.
Un dictator nu se rafuieste cu toata lumea, pentru ca asta e un semn de slabiciune, nu de tarie si de robustete interioara. Basescu a jignit si umilit in public, a desconsiderat si insultat colectiv, a declarat razboi tuturor segmentelor sociale, de la medici si profesori, la pensionari si bugetari, de la jurnalisti si politicieni, la institutii compacte si personalitati individuale.
Ultimii trecuti, cu scrasnet din dinti, pe lista celor amenintati deschis sunt liderii sindicatelor, precum si insusi directorul general al FMI!
Gresit: un dictator adevarat nu deschide atatea fronturi odata, pentru ca asta tradeaza spaima, nesiguranta, transpiratie rece pe sira spinarii...
Un dictator adevarat n-are, niciodata, niciun conflict, cu nimeni, la vedere, el (pardon, El!) e iubit de toata lumea!
Un dictator nu-si trimite la inaintare favorita de palat, pentru a incerca sa prosteasca oamenii, o data imbracata ca la "produs" si a doua zi ca la manastire...
Un dictator nu face calcule aritmetice de doi bani, repetitive, seci si fara nicio relevanta, unele chiar cu creionul chimic muiat pe limba, in direct si la o ora de varf, pentru a arata lumii ce "preocupat" este, in stilul abandonat pana si de Chavez.
Un dictator se angajeaza in proiecte de anvergura, da alonja gandurilor sale, inaripeaza imaginatia multimilor si le insufleteste chiar in ideea acceptarii sacrificiilor facute in scopuri nobile si pentru idealuri inaltatoare...
Traian Basescu nu este un dictator. Ramane doar un fost comandant de nava esuat pe uscat, acolo unde melicurile sale marinaresti sunt admirate doar de cei pe potriva (si prova) domniei sale. Si de lumpenul ratacit prin porturile de oportunism si sinecurism plasate pe la periferia demnitatii umane.
Drept pentru care, "cu ocazia de care a dat dovada si in recenta sa aparitie televizata, ii dorim felicitari!".'