Scos de la naftalina de colegii de partid terorizati de eventualitatea unei noi confruntari electorale anticipate, Ion Iliescu se lafaie mai nou pe la toate televiziunile. Evident resuscitat si revitalizat de revenirea sa in top, Iliescu se joaca acum de-a soarecele si pisica cu rozele ingrate ba ridicandu-i mingea la fileu PSD-ului - „este unica alternativa la actuala guvernare - incapabila si impotenta sa-si realizeze mandatul primit de la populatie” - ba amintindu-le social-democratilor de „incidentele de la Congres” si de faptul ca sprijinul sau este „conditionat” - Geoana stie de ce.
In timp ce Iliescu se rasfata in lumina reflectoarelor si sub vizorul camerelor de filmat, conducerea PSD se pregateste si ea cum poate de alegeri, printre loviturile aplicate la gioalele actualei puteri reusind sa-si dea dea si ea cu stangu-n stanga pe care o reprezinta. In afara formei, e drept cam vulgare pentru urechile unor asa distinsi demnitari, vestitul indemn „ciocu’ mic!” ar trebui acum urmat de colegii de partid ai autorului - PSD-istul Serban Mihailescu. Spunem acest lucru deoarece, sambata, ne-a fost dat sa-l auzim pe Mircea Geoana acuzandu-l pe premierul Tariceanu ca „promite si imparte pomana preelectorala” de la buget - sport transformat in adevarata arta de social-democratii pastoriti, astazi, de Geoana. Acelasi Geoana si-n aceeasi zi l-a criticat vehement pe Tariceanu si pentru intentia de a conveni, cu organismele financiare internationale, un deficit bugetar mai mare (tinind cont de pagubele produse de inundatii) - atitudine stupefianta de-a dreptul atata vreme cat tot Mircea Geoana declara, cu doar doua zile mai devreme: „voi face lobby la FMI pentru majorarea deficitului bugetar deoarece este nevoie de fonduri pentru sinistrati”. Iata insa ca masura considerata buna atunci cand izvora din miezul ratiunii social-democrate a devenit brusc nociva odata propusa de liberalul Tariceanu: „Premierul Tariceanu foloseste o situatie deosebita, reala (...) spunand ca este nevoie de un deficit bugetar mai mare pentru ca inundatiile necesita surse. Aceasta este o maniera deliberata de a pune samanta distrugerii in economia romaneasca si in stabilitatea macroeconomica a tarii”. Inconsecventa opiniei lui Mircea Geoana despre stabilitatea macroeconomica a tarii nu s-a reflectat si asupra altei masuri insistent propuse de liderul PSD - respectiv cea a declararii „starii de urgenta” in zonele calamitate. In aceasta privinta, PSD este hotarat sa piseze autoritatile in fiecare zi, desi presedintele Traian Basescu a respins categoric varianta: „Realitatea din teritoriu nu justifica o astfel de abordare, oricat ar incerca unii oameni politici sau ziaristi neinformati sa creeze starea de insecuritate generala”. Mai mult, cum printre cei care cer sus si tare declararea starii de urgenta se numara si „baronul” de Vrancea, PSD-istul Marian Oprisan, Traian Basescu a apreciat ca acestuia i s-ar putea, oarecum, indeplini dorinta: „Pentru el, este stare de urgenta pe la PNA”. In conditiile in care actuala administratie respinge net varianta decretarii starii de urgenta, insistenta PSD-ului pare ciudata. Misterul se clarifica odata cu consultarea Constitutiei, mai exact a articolului 89, paragraful 3, unde se spune, negru pe alb: „Parlamentul nu poate fi dizolvat (...) in timpul starii de (...) urgenta” - fapt care demonstreaza ca PSD nu moare de grija sinistratilor ci de teama anticipatelor. Concluzia a fost confirmata chiar de liderul PSD care, luat de valul propriei pledoarii, a afirmat: „Presedintele si premierul nu doresc sa decreteze starea de urgenta pentru ca asta le-ar sabota, cred dansii, planul de alegeri anticipate”. Quod erat demonstrandum, ar fi spus stramosii nostri latini. In ceea ce ne priveste pe noi, urmasii ajunsi la mila PSD, PNL, PD, UDMR, etc., spunem doar ca poate tara sa se inunde, sa se scufunde, sa se transforme in desert, politicienii mioritici - facuti pe puncte dupa decembrie 1989 - tot la interesele si viitorul lor de vesnici demnitari se gandesc chiar daca, pentru a da bine pe ecranele TV, mai schimba costumele Armani cu mitocanestile cizme de cauciuc atunci cand se duc sa imparta niscaiva pliante, sepcute si brichete electoratului scufundat in noroi pana la gat.