Constiinta unui Liberal de Stanga: Prioritatile Romaniei

Ca tot incepu campania electorala, si nu prea vad decat abordari superficiale, ca pentru Leo de la Strehaia, am comis cele de mai jos. Sigur, ca de obicei, ma intreb: ce stiu eu?

1 PRIORITATILE IN PLAN POLITIC
General: Romania se afla, din punct de vedere politic, intr-un moment de tranziitie politica, de schimbare de generatii, la nivelul tuturor fortelor politice. Clasa politica, liderii afirmati imediat dupa decembrie 1989, ies incet, incet din scena, si se afirma o noua generatie de lideri, tineri, cu viziuni diferite de cele ale predecesorilor, chiar daca se revendica de la curentele ideologice clasice. Inevitabil, aceasta tranzitie este insotita de o oarecare instabilitate politica, atat in interiorul partidelor, cat si la nivelul aliantelor politice si al guvernarii, in general. Lucrul cel mai ingrijorator, in acest proces, il reprezinta lipsa dialogului politic, pentru ca nu mai exista un arbitru impartial, rol oferit prin constitutie Presedintelui Romaniei. Trebuie sa spunem clar si raspicat: pretentia domnului Basescu de a fi presedinte-jucator, de a-si privilegia cu orice pret, si cu orice mijloace, formatiunile politice in care a investit, PDL si acum PMP, a generat mare parte din problemele de pe scena politica. Principalul handicap in acest proces de tranzitie, de schimbare de generatie politica, este faptul ca principalul instrument al luptei politice este conflictul. Totul este abordat conflictual, indiferent de tema. Acest lucru goleste de continut democratia, care tinde sa devina una de fatada, si indeparteaza oamenii de politica. Fara sprijinul oamenilor actul politic devine o imposibilitate.
De aici cred ca deriva si prioritatile in plan politic:
1 Recastigarea increderii cetateanului in capacitatea politicului de a rezolva problemele de pe agenda publica;
2 Recastigarea increderii cetateanului in institutiile politice: Parlament, Guvern, Presedintie, Administratie Centrala si administratii Locale, in procesul electoral;
3 Spatiul politic trebuie sa devina unul al asumarii responsabilitatilor, nu unul al orgoliilor si al bataliilor personale, cum este, din pacate, acum;
4 Reideologizarea si responsabilizarea fortelor politice, recrutarea, pregatirea si promovarea noilor elite politice, tinand cont de schimbarile din structura societatii. Din pacate aceste schimbari sunt cunoscute superficial, si politicul se adreseaza adesea in gol, iar multi cetateni raman nereprezentati;
5 Revizuirea si rationalizarea prevederilor constitutionale, tinand cont de toate problemele aparute in ultimii zece ani de la ultima revizuire. La inceputul anilor 2000, in organizarea FMI, s-a desfasurat o mare Conferinta dedicata noii generatii de reforme, inclusiv in spatiul politic, iar printre recomandari era si aceasta, a revizuirii periodice a prevederilor constitutionale. Autorii propunerii au avut dreptate. Schimbarile sociale s-au accelerat, si trebuie sa tinem cont de ele;
6 Schimbarea sistemului electoral, revenirea la votul proportional pe lista. Sistemul parlamentar trebuie sa ramana bicameral, in care Senatul devine o camera a regiunilor, in acord cu schimbarea organizarii administrative a tarii, prin regionalizare. Este evident ca numarul alesilor trebuie redus, dar la dimensiuni rationale. Una dintre slabiciunile actuale ale parlamentarismului vine si din rata foarte mare de inlocuire a parlamentarilor, care produce multe rupturi in procesul de legiferare, pentru ca noii veniti nu au clara istoria unor proiecte legislative si nici interes sa legifereze.
7 Una dintre marile probleme ale Romaniei o reprezinta, in plan legislativ, supralegiferarea. Este momentul sa incepem sa rationalizam, sa simplificam si sa facem mai simplu de inteles pentru cetateni, cadrul legislativ. Avem prea multe legi, aquisul comunitar se suprapune cu legislatia interna, si creeaza un cadru propice actelor de coruptie. Acelasi lucru se impune si la nivelul UE.
8 Fara a supraestima amploarea coruptiei, in general, si a coruptiei politice, in special, problema exista, si trebuie rezolvata. Ma tem ca abordarea este cumva eronata. Nu putem face din Justitie singurul instrument de combatere a coruptiei. Nu este treaba Justitiei sa se bata cu politicul, si sa invinga politicul, pentru ca ajungem din nou la un regim totalitar. Partidele trebuie sa inceapa curatenia in propriile randuri. Abordari de genul "Coruptii nostri sunt buni, coruptii altora sunt rai!" au facut mult rau. Pe de alta parte o definitie prea vaga a coruptiei, ca acum, deschide poarta abuzurilor si folosirii anti-coruptiei, respectiv a justitiei, drept instrument al luptei politice. Si asta duce, ca si altele, la lipsa de sprijin popular pentru actiunile anti-coruptie. Cetatenii nu vor sa participe la o lupta pe care o considera ca nefiind a lor, ci a unor politicieni avizi de putere.
(Va urma)