In editorialul din Romania Libera, "Pace? Nici o pace!", Cristian Campeanu scrie: Propunerea presedintelui Basescu privind un moratoriu politic pentru adoptarea celor trei legi necesare acordului cu FMI, desi aparent rezonabila, se sprijina pe o premisa gresita. Pacea politica nu este nici posibila, nici dezirabila. Basescu a argumentat nevoia de a se debloca activitatea Parlamentului invocand "interesul national", care cere finalizarea acordului. Problema cu acest argument este ca nu toate fortele din Romania sunt convinse ca incheierea acordului cu FMI este in interes national.
Cum a crezut Traian Basescu ca PNL, care s-a pronuntat ferm impotriva oricarui acord cu FMI prin voci celebre ca Dinu Patriciu si Calin Popescu-Tariceanu, va atarna armele in cui si va trece, constructiv, la munca de asanare a finantelor publice? Ca PSD, care, prin Victor Ponta, a declarat politicile rezultate din acord drept "genocid social" si care a produs un fel de program de guvernare care nu putea fi pus in practica decat daca acordul cu Fondul era denuntat, va iesi de pe noul traseu socialist-revolutionar pentru a se apuca de munca la buget? Ca sindicatele vor abandona lupta de gherila pentru privilegiile castelor bugetare pe care le reprezinta pentru a sustine o reforma autentica in administratie? Sau ca judecatorii vor avea brusc un acces dureros de constiinta si vor renunta sa legifereze prin hotarari judecatoresti? Si cum si-a imaginat presedintele ca se va intampla? Ca Roberta Anastase isi va da mana cu Ponta, iar Boc cu Antonescu si vor canta cu totii "Kumbaya" in jurul Legii salarizarii unitare?
Dar, pe de alta parte, ar fi de dorit un asemenea consens general - visul de aur al lui Ion Iliescu? Trecutul ne invata ca nu. Exista cel putin trei situatii de vot in unanimitate, toate cu efecte dezastruoase: cresterea pensiilor in 2007 a fost adoptata de Cabinetul Tariceanu la presiunile PSD, dar a fost votata cu entuziasm de parlamentarii PDL. Marirea salariilor profesorilor a fost adoptata in 2008, printr-o intelegere intre PSD si PDL, in pofida opozitiei Guvernului Tariceanu, dar a fost votata cu entuziasm egal de parlamentarii PNL, desi toata lumea stia ca nu poate fi pusa in aplicare. In sfarsit, nu de mult, parlamentarii PDL au votat, alaturi de opozitie, reducerea TVA la alimente, desi stiau foarte bine ca depindem de un acord cu FMI si ca nu poti nici logic, nici moral sa legiferezi in domeniul taxelor inainte ca Guvernul sa vina cu Legea bugetului. Aceste momente consensuale s-au sprijinit pe lasitati si tradari, dar mai ales pe o completa lipsa de responsabilitate a tuturor actorilor politici, de la putere si din opozitie. Rezulta ca nici parlamentarii PDL nu par mai constienti de imperativele "interesului national" decat colegii lor de la PSD si PNL si ca, daca li se da posibilitatea sa aleaga, vor alege intotdeauna optiunea populista, care impovareaza statul si nu le pune in pericol fotoliul. De aceea, Traian Basescu trebuie sa fie atent la ce-si doreste pentru ca s-ar putea implini: un eventual moratoriu politic nu ar sustine "interesul national", ci l-ar submina.
Si, in fond, care este interesul national de care vorbim atat? In acest moment, interesul national consta in acordul cu FMI, singura sursa de bani ieftini aflata la dispozitia Romaniei. Din acest punct de vedere, presedintele are dreptate: alternativa este falimentul. Pentru a lua banii acestia, suntem nevoiti sa reducem deficitul bugetar, sa adoptam o legislatie in domeniul salarizarii care sa impiedice parazitarea bugetului si sa incepem reforma sistemului de asigurari sociale care sa duca la reducerea deficitului bugetului de pensii. Toate astea, in conditiile in care nu se pot mari taxele si impozitele, pentru ca nu ne permitem sa speriem putinele investitii si sa compromitem fragila redresare economica. E foarte simplu. Ceea ce ne trebuie nu este un moratoriu iluzoriu, ci dimpotriva: ca fiecare tabara sa se cantoneze in propriile transee in loc sa se balaceasca intr-o ciorba calduta. PSD sa isi asume iluzia statului social si riscurile incapacitatii de a-l finanta, PNL sa isi asume pretentia de partid de dreapta, sa sprijine reducerea aparatului de stat si a taxelor, iar PDL sa isi asume programul Guvernului in loc sa il torpileze. Daca nu sunt in stare de o clarificare responsabila, atunci mai bine sa dam faliment. Nici o problema, chemam nemti.