Incep zile de calcule si nopti de negociere, sau invers. Intocmai unei invizibile gramezi de rugby, cele doua tabere ale finalistilor pregatesc deja inclestarea decisiva, fiecare sperand ca o va impinge pe cealalta in tusa. Sau, ca la skandenberg, ca-i va tranti dosul palmei de masa.
Pentru asta, fiecare cauta forte suplimentare, energii adaugate, adica voturile care sa-i asigure majoritatea. Despre cum se vor imparti voturile primite in turul intai de candidatii care nu s-au calificat in finala au aparut tot felul de speculatii. Traditia spune insa ca, pentru turul doi, electoratul afiliat politic manifesta mai multa libertate de decizie decat recomandarea sau directiva de vot a liderilor de partide.
O anume disciplinare a votarii este de asteptat, totusi, intrucat turul doi din acest an nu are doar o miza prezidentiala, ci si una guvernamentala, care nu poate lasa indiferent electoratul niciunui partid. Cu toate acestea, voturile pentru turul doi nu sunt detinute in vreun sac de cadouri pe care liderii unui partid sau altul sa-l goleasca de Sf. Nicolae pe masa candidatului favorit. Vocea liderilor este importanta, dar nu si decisiva pentru orientarea votarii.
Mai importanta decat orice speculatii privind modul in care se vor distribui voturile catre cei doi finalisti cred ca este intrebarea cardinala a acestor zile - si anume daca va fi reconfirmata sau nu coalitia de 65% dintre PSD, PNL, UDMR si Grupul minoritatilor? Iar mai presus de aceasta intrebare este o alta: va rezista aceasta coalitie si dupa 6 decembrie, indiferent de cine va fi ales presedinte?
Raspunsurile la aceste intrebari reprezinta un puternic test de responsabilitate pe care conducerile partidelor implicate nu mai pot nicicum sa-l ocoleasca. Este, poate, cel mai important test al unor lideri politici din ultimele doua decenii, intrucat acest raspuns are doua roluri esentiale: va influenta soarta democratiei romanesti, pentru multi ani inainte si, pe de alta parte, va da masura deplina a seriozitatii clasei politice, intr-o situatie limita pentru stabilitatea tarii.
Fara a face prea multe calcule, este limpede ca mentinerea coalitiei de 65% depinde de PNL. Acest partid a si fost, de altfel, curtat in fel si chip, inca din campania electorala, de cei doi petitori infierbantati, PSD si PD-L. Pe perioada campaniei, Crin Antonescu a afirmat nu o data faptul ca, pentru liberali, "PD-L este un partid nefrecventabil atata vreme cat acesta este condus, fie de la Cotroceni, fie de la Modrogan, de Traian Basescu".
Cu alte cuvinte, indiferent daca Basescu va ramane la Cotroceni sau, pierzand alegerile, va ramane doar presedintele PD-L, acest partid nu este luat in calcul de PNL pentru vreo alianta de guvernare. Dar, totusi, exista un mic detaliu de luat aminte: in timpul dezbaterii televizate de vineri seara, deci in prezenta lui Traian Basescu, Antonescu n-a mai dat acelasi raspuns categoric relativ la PD-L!
Moderatorul pusese aceeasi intrebare fiecaruia dintre cei trei candidati - si anume sa precizeze clar ce alianta politica de guvernare ar prefera partidele pe care le conduc. Mircea Geoana a repetat ceea ce-i mai spusese lui Crin Antonescu in diferite ocazii recente, inclusiv la intalnirea lor de la Antena 3 - si anume ca PSD prefera o alianta cu liberalii.
Venindu-i randul la raspuns, Antonescu nu numai ca n-a preluat mingea ridicata la fileu de Geoana, dar n-a mai avut nici claritatea raspunsului pe care-l daduse la aceeasi chestiune in timpul campaniei. De data asta, in prezenta lui Traian Basescu, Antonescu a afirmat ca PNL "se aliaza cu oricine" care accepta un premier independent etc etc. "Oricine", adica inclusiv cu PD-L, partid pe care, iata, la confruntarea finala, Antonescu nu l-a mai prezentat atat de nefrecventabil pe cat tot domnia sa il picta mai deunazi.
Riscul pulverizarii acelei coalitii se afla exclusiv in curtea PNL pentru ca acest partid se afla in fata unei tentatii matrimoniale: de a da deoparte "logodna" coalitiei de 65% incheiata nu demult, in favoarea mariajului cu un alt pretendent, din afara coalitiei respective si care i-a facut tot felul de apropouri si aluzii. Acestea se transforma acum in presiuni si oferte, dupa ce urnele au aratat azi-noapte ca mireasa are si o anume "dota", deloc neglijabila pentru turul doi! Depinde, acum, de fidelitatea miresei peneliste; desigur, fidelitate fata de principii, cum ar spune Antonescu.