Senatorul Alexandru Cordos a sustinut declaratie politica intitulata: "Intrarea in vigoare a noului Cod al muncii a concurat sarbatoarea de 1 Mai", pe care o puteti citi in continuare.
Obisnuit deja cu ' marile manevre ', Guvernul care s-a autoinventat prin angajari de raspundere fara responsabilitate si fara curajul de a infrunta scena politica parlamentara, a mai premeditat un scenariu de film ' cu buget redus ' : intrarea in vigoare a noului Cod al muncii si a Legii Zilierilor chiar de 1 Mai.
Nimic nefiresc pana aici, daca ar fi sa ne gandim la logica demolatoare a acestui Executiv, mai ales ca aceasta inovatie legislativa fusese pregatita cu atentie pentru a dezamorsa inca din fasa orice opozitie a sindicatelor si a unora dintre patronate. Stim cu totii cat de performanta s-a dovedit strategia de a mima democratia si vocatia spiritului de echipa in ' petirea ' de forma a tuturor actorilor scenei sociale a muncii. Pana si amendamentele au fost adoptate intr-un acces de generozitate care nu pacaleste insa pe nimeni. Evident, au fost selectate cele care nu aveau niciun fel de greutate periculoasa pentru structura monolitica a ' creatiei ' guvernamentale.
Ceea ce ma nedumereste insa este inertia cu care beneficiarii principalelor modificari ale legislatiei muncii au intampinat ziua de 1 Mai. In timp ce in alte tari, precum Grecia, Germania, Turcia, Rusia s-a protestat impotriva guvernantilor si a masurilor nepopulare luate pe piata muncii, la noi si-a vazut fiecare de sarbatoare in stil neaos. Poate doar cu mai putin entuziasm ca altadata. Noi, la Cluj, stiu ca nu am stat degeaba si am pus mana de la mana sa redam macar naturii un pic din demnitatea initiala, daca actualilor guvernanti nu le-o mai putem reda. De fapt, ideea coordonatoare a partidului nostru a fost aceea de a avea un efort concertat de a ecologiza zonele verzi ale tarii. Mai mult decat simbolic, gestul nostru s-a dorit si un avertisment dat celor care ne-au intoxicat cu legi proaste si le-au naruit speranta intr-o viata decenta pensionarilor, profesorilor, elevilor.
Imi dau seama insa ca populatia a ajuns la un fel de sfanta lehamite de a mai protesta contra unor masuri impopulare ale Guvernului, dar sa nu uitam ca aceste masuri se vor face in curand simtite in cosul zilnic de pe masa noastra si in falimentul personal al majoritatii oamenilor care traiesc din salarii.
Sa va dau un exemplu : Legea Zilierilor prevede un minim al platii oamenilor pe care poti sa-i angajezi la 2 lei pe ora, dar prevede si o limita maxima, adica nu ai voie sa le dai mai mult de 10 lei pe ora. Mi se pare aberant. Cine il poate impiedica pe un patron sa-si plateasca un om cu mai mult de 10 lei pe ora ? Inteleg rostul impunerii unui nivel minim, dar nu si al celui maxim. Si asta in conditiile in care domeniile cele mai dificile in care sunt de obicei angajati zilierii sunt agricultura si constructiile ? Motiunea noastra simpla pe tema agriculturii in deriva a cazut, dupa ce eforturile conjugate ale reprezentantilor Puterii in Parlament s-au facut din nou simtite, dar asta nu inseamna ca abandonam lupta. In continuare suprafete imense de teren zac parlog, necultivate si Guvernul mai are putin si raporteaza depasirea productiei la hectar sau ne lamureste ca avem o agricultura atat de performanta incat mai putem hrani opt tari de marimea tarii noastre.
Intre timp nimeni nu vede sau se face ca nu vede ca pana si tinerii care isi doreau sa schimbe ceva aici, pe pamant romanesc, si nu vorbesc despre cei care au un nivel cultural derizoriu, au abandonat lupta si au apucat si ei pe calea exilului spre zari daca nu mai ospitaliere, cel putin mai asezate ca democratie si respect pentru munca, studii, pentru efortul de a te forma ca om integru si util societatii.
De cand ne-am pricopsit cu Guvernul Boc, munca a fost primul obiectiv pus pe butuci, in relatie directa cu economia. Si pentru ca trebuia ca acest esec legislativ sa poata fi denumit cumva i s-a spus ' Codul muncii '!
De luni doar unii oameni sunt fericiti: inspectorii teritoriali care au unda verde de la centru sa verifice si sa taie amenzi usturatoare in dreapta si in stanga pentru orice abatere, dar mai ales pentru munca la negru. De parca birurile grele pe care le-au asezat pe umerii nostri, i-ar mai putea convinge pe patroni, la fel ca si pe angajati sa declare adevarul.
La un alt capat al codului, inca doua prevederi ne dau batai de cap tuturor, dar fara sanse de indreptare deocamdata: cresterea perioadei de proba si a duratei contractului de munca pe perioada determinata. Istoria legislativa ne-a invatat insa un lucru: niciun act normativ abuziv nu ramane asa mult timp, pentru ca forta de picatura chinezeasca a nemultumirilor izolate, convertita in bulgarele de zapada al grevelor spontane, va conduce, in cele din urma la avalansa, si niciun guvern din lume, oricat ar fi de incapatanat, nu rezista revendicarilor bine intemeiate.