Jurnalul National: Dilema: ICR la Parlament sau la Presedintie?! (Autor: Magda Marincovici)

Augustin Buzura: "Membrii ICR l-au laudat si aparat pe presedinte cu atata sarguinta si imaginatie incat chiar si Ceausescu l-ar fi invidiat pe Basescu"

Curtea Constitutionala a amanat pentru pentru 31 iulie discutia privitoare la legalitatea Ordonantei de Urgenta a Guvernului 27/2012 prin care Institutul Cultural Roman (ICR) trece din subordinea Presedintiei in cea a Senatului. Academicianul Augustin Buzura, care a intemeiat si a condus o perioada acest institut, spune ca "nu ar renunta la autoritatea presedintetului asupra ICR in conditiile in care Crin Antonescu este la Palatul Cotroceni".

• Magda Marincovici: De fapt, ce este acest ICR?
• Augustin Buzura: ICR-ul nu este numai ce se vede si se stie, el este, in fapt, un grup care, de la Revolutie incoace, a fost amestecat in toate evenimentele, si-a inventat propria scara de valori, un mod personal de a gandi, impunand democratia cu metode particulare. De fapt, nu exista proteste colective care sa-i fi scapat.

• M.M.:Credeti ca e necesara aceasta trecere a ICR in subordinea Parlamentului?
• A.B.: Dorinta cea mai fierbinte a conducerii ICR precum si a suporterilor ei cu papion era ca institutia sa ramana sub tutela presedintelui Traian Basescu. Atunci nu se punea problema suspendarii acestuia si se intrezareau inca doi ani de domnie. Acum, odata ce domnul Crin Antonescu a devenit presedinte interimar si, mai mult ca sigur, va fi si viitorul presedinte, sunt convins ca isi vor scoate cu totii papioanele, pentru a ramane fie si in subordinea Parlamentului. Restul sunt vorbe. Conducerea ICR stie sa pastreze aparentele: a infiintat comisii care decid, chipurile, cine merita si cine nu merita sa fie promovat, conducerea ramane cu mainile curate, birocratic vorbind ea este acoperita, numai ca am impresia ca nimeni nu a cercetat ce ascund manusile, elegante, "europene".

• M.M.: Asta acum, dar in perioada in care "patronati" acest institut cum era?
• A.B.: In timpul mandatului meu, comisiile de cultura ale Parlamentului, precum si cele de afaceri externe carora aveam obligatia sa le prezentam programele, nu au alocat niciodata institutiei un buget pe masura, adica banii necesari pentru sustinerea unor proiecte pe termen lung, La un moment dat, Fundatia a fost trecuta in subordinea M.A.E., ajunsesem un fel de subdepartament al ministerului si primeam un mic buget. Orice program pe termen lung si orice colaborare cu omologii nostri straini devenea aproape imposibila. Dupa numeroase complicatii, in 23 iulie 2003, Fundatia Culturala Romana pe care o infiintasem si o conduceam din 1990, s-a transformat, asa cum demult visam, in Institut cultural. Si pentru ca multe dintre institutele se aflau sub patronajul seful statului, personalitate apolitica , dar cu influenta majora, i-am propus presedintelui Ion Iliescu sa accepte presedintia de onoare. Eu n-as renunta la autoritatea presedintelui, mai ales ca domnul Crin Antonescu este un om de carte si cu un exagerat de mult, daca pot spune astfel, bun simt. Dar nu de asemenea oameni, probabil, au iceristii nevoie.

• M.M.: Victor Ponta vorbeste despre faptul ca de banii alocati ICR ar fi putut benefica Administratia Prezidentiala. Cu ce scop se face acest transfer?

• A.B.: Presedintele nu si-a putut plati laudatorii din bugetul Administratiei Prezidentiale si nici din fonduri proprii. Nu avea cum sa asigure cheltuielile necesare pentru turism si traduceri in strainatate a nucleului de baza al ICR. Asa, bine retribuiti pentru osteneala, reprezentantii acestuia s-au laudat unii pe altii pentru a-si crea un nume mai sonor si, toti, in cor, l-au laudat si aparat pe presedinte cu atata sarguinta si imaginatie incat chiar si Ceausescu l-ar fi invidiat pe Basescu. Ei stiu ca Occidentul nu are habar de ce se intampla la noi si ca, cine lanseaza minciuna, acuzatia, castiga. Tot din randurile lor s-au recrutat membrii numeroaselor asociatii civice si... apolitice, killerii care au distrus sau bagatelizat tot ce tinea de valorile noastre adevarate, de modelele care ne-au condus prin timp. Multi dintre lasii si turnatorii de ieri luptau si lupta cu sarg impotriva comunismului, iar unii dintre cei mai titrati anticomunisti sunt fiii sau nepotii comunistilor de odinioara. Intotdeauna, la nevoie, de pilda, cand presedintele si partidul sau au fost in dificultate, au aparut de peste tot sa-i apere, semn ca si-au meritat macar o parte din bani. Nu au sarit in ajutor si nu au cerut ajutor guvernelor straine cand tara era in dificultate.

• M.M.: Exista un numitor comun in cazul presedintelui ICR si al presedintelui Romaniei?
• A.B.: Dincolo de potrivirile de caracter, unii vor bani, altii au bani, unii n-au morala, altii n-au nevoie de oameni cu morala, miscarea papioanelor mi s-a parut cam infantila, dupa cum si cea a fularelor, ultrapenibila, iar a albului, dupa ce te-ai pitit intre portocaliu si verde, tot infantila. Pentru a ramane in limitele adevarului, albastrul, in momentul de fata, ar fi culoarea cea mai potrivita in actualele circumstante politice. Nu au sarit nici macar din greseala pentru vreo durere reala de-a tarii, Au facut doar ceea ce stiu sa faca.

• M.M.: Domnule academician, de fapt, ce si pe cine arata lumii acest institutut?
• A.B.: Cam acelasi grup circula in lume, aceluiasi grup i se traduc diverse carti, acelasi grup are toate privilegiile. Luati primii zece "turisti" ai patriei si vedeti cat au costat traducatorii, drumurile prin lume, editurilor care i-au publicat si eficienta acestor afirmari. Cat revine pe cap de turist si cu cat a crescut in consecinta gloria patriei. Sigur, cultura e scumpa, costa, iar eficienta ei nu poate fi cuantificata decat in timp. Dar este suficient sa ne uitam in jur pentru a vedea cat ne costa prostia, indiferenta si cum vom arata peste niste ani cand, astazi, sute de mii de copii au abandonat scoala, cand numarul analfabetilor te inspaimanta, cand copiii de tarani nu au practic acces la studii superioare. Cei de la ICR sunt, cred, cu actele contabile in regula, dar nu si cu morala.

• M.M.: Dar ne costa mult aceste servicii daca a fost nevoie de majorarea bugetului ICR cu 25% in timp ce tuturor bugetarilor li s-au taiat salariile!
• A.B.: Cred ca presedintele a avut mare nevoie de serviciile conducatorilor ICR si a dorit sa si-i tina cat mai aproape. Dupa mine, procentul cu pricina arata, pe de alta parte, cat se poate de clar, relatia presedintelui cu tara, indiferenta acestuia daca nu chiar ura fata de popor... Au disparut doua mii de scoli, s-au comasat altele, exista oameni care traiesc ca pe timpul lui Petru Rares, dar toate astea n-au avut pentru el nici o importanta.

• M.M.: Raluca Turcan, o fruntasa a PDL, avertiza recent ca: ‘‘Este evident ca trecerea ICR in subordinea Senatului va duce la politizarea institutiei". Exista acest pericol?
• A.B.: Daca de politizare vorbim, atunci tot spre conducatorii ICR-ului trebuie sa ne intoarcem privirile. Spre ei si spre sustinatorii lor care au instituit si intretinut o politica de stat in stat. Si e timpul sa revenim, totusi, la democratie. Sunt curios insa cum si cat de repede se vor reorienta acum: isi vor oferi in continuare serviciile domnului Ponta sau domnului Antonescu? Caci aceasta este mentalitatea lor: de prestatori si de slujitori ai Puterii.

Curtea de Conturi

Curtea de Conturi (CC) a descoperit o serie de nereguli la Institutul Cultural Roman (ICR). Potrivit raportului CC la ICR s-au facut angajari fara concurs si s-au acordat majorari salariale in 2010, in timp ce tuturor bugetarilor li s-au taiat lefurile cu 25%. Raportul mai evidentiaza ca vicepresedintii ICR au beneficiat ilegal de drepturile acordate demnitarilor, respectiv de transport, locuinta de serviciu etc. pe banii statului.