Ion Iliescu informeaza pe blog ca vineri, 11 iunie 2010, la Roma, a avut loc deschiderea Reuniunii Academiei Europene de Relatii Economice si Culturale (AEREC).
In prezenta multor personalitati ale Academiei printre care s-au aflat dr.Ernesto Carpintieri , presedinte al A.E.R.E.C. (membru si al Clubului de la Bucuresti), si Mario Sepi, Presedinte al Comitetului Economic si Social din Parlamentul European, Ion Iliescu a prezentat o expunere al carei text il puteti citi in continuare .

Expunere la Sesiunea anuala a Academiei Europene de Relatii Economice si Culturale (AEREC) - Roma,11 iunie 2010

Distinsi participanti,
Doamnelor si domnilor,
Imi face o deosebita placere sa ma regasesc printre prieteni, oameni care au o deosebita sensibilitate fata de Romania si care lucreaza pentru consolidarea si aprofundarea relatiilor dintre tarile noastre. Indiferent de cat de grele sunt vremurile pe care le traim, Romania si Italia au o relatie speciala, care merge inainte, prin vointa ambelor parti.
Precedenta mea intalnire cu dumneavoastra avea loc pe fundalul unei agresivitati mediatice fata de cetatenii romani stabiliti in Italia. Spuneam atunci ca lucrurile nu au o componenta profunda, ca ele sunt mai degraba un simptom al populismului politic, care tine loc de solutii concrete in materie de integrare a cetatenilor comunitari care se stabilesc in Italia. Constat cu satisfactie ca, in ciuda unei crize economice tot mai profunde si mai agresive, aceste atacuri mediatice au incetat. Asta nu inseamna ca unele dintre problemele de fond nu au ramas, si ca ele nu cer solutii mai bine adaptate contextului si nevoilor pe termen lung ale economiei si societatii italiene.
Permiteti-mi sa abordez pe scurt cateva dintre problemele pe care actuala criza le ridica decidentilor politici si economici, la nivel global, dar si national. Poate ca abordarea cea mai legitima este cea a cetatenilor, care platesc pretul cel mai mare pentru esecurile capitalismului financiar. Dar acest lucru este aproape imposibil, pentru ca, din pacate, vocea cetatenilor se aude din ce in ce mai greu in aceste zile, desi ei isi exprima tot mai vehement nemultumirile.
Am meditat asupra cauzelor si consecintelor acestei crize. Punctul meu de vedere se poate rezuma printr-un paradox: este o criza in care se confrunta doua forme de capitalism. Capitalismul industrial, care a structurat lumea noastra timp de mai bine de trei secole, a generat, printre altele, institutii politice si economice, sisteme sociale, , si care astazi se afla intr-o confruntare virulenta cu capitalismul financiar. Lumea bunurilor si serviciilor materiale versus lumea bunurilor si serviciilor virtuale.
Intotdeauna capitalismul industrial a avut drept aliat lumea finantelor. Incepand cu anii 80 ai secolului trecut capitalismul industrial se pare ca are in lumea finantelor un adversar. Si asta e valabil atat pentru cei care traiesc din capital, cat si pentru cei care traiesc din munca. In ambele cazuri, cresterea puterii si influentei lumii financiare a avut efecte negative.
Unde ne aflam acum? Criza financiara inceputa in anul 2007 s-a transformat rapid in criza economica si apoi in criza a datoriilor suverane ale statelor. In acest timp statele au pacatuit prin abdicare in fata pretentiilor capitalismului financiar si au ridicat toate sistemele de protectie. Pretul acestei abdicari il platim cu totii.
Nu stiu daca acum cel mai important lucru este sa discutam daca este sau nu legitima interventia statului in domeniul economic si financiar, ci daca mai are cum si cu ce interveni. In incercarea de a salva sectorul bancar, statele au angajat imense fonduri publice, declansand o criza a datoriilor publice. Acum acelasi sector financiar, care a dovedit iresponsabilitate in gestionarea fondurilor pe care le avea la dispozitie, dupa ce a fost salvat cu bani publici, face presiuni asupra statelor sa introduca masuri de austeritate, pentru a asigura sursele cu care sa fie ajutat la urmatoarea criza pe care o va provoca.
Scaderea dramatica a puterii de cumparare in Europa si in Statele Unite ale Americii va genera noi probleme economiei globale. In Europa ies in evidenta problemele unei economii aflata in evidenta pierdere de viteza, pe fondul unor disparitati tot mai mari de dezvoltare intre nordul si sudul continentului si mai ales intre Vest si Est. Desigur, au fost erori de gestiune a fondurilor publice in multe state membre ale UE. Dar Grecia, spre exemplu, are o problema care este comuna multor tari balcanice, inclusiv Romaniei, dar si unora dintre tarile baltice. Este problema capacitatii de rambursare a creditelor. Singurul produs de export al Greciei este turismul. Evident ca austeritatea la nivel continental o va lovi dramatic.
Tari precum Italia si Spania, care si-au pastrat si dezvoltat o capacitate industriala semnificativa au mari sanse sa treaca mai usor de criza, desi Spania are o expunere mare pe sectorul imobiliar.
Se poate pune intrebarea: " unde a fost UE in aceasta criza?" Din punctul meu de vedere, la nivelul UE au prevalat egoismele nationale, si nu interesul comun. Cred ca dincolo de fondurile de interventie pentru sprijinirea monedei comune, o solutie anti-criza ar fi fost folosirea fondurilor comunitare pentru finantarea unor ample proiecte de infrastructura in tarile membre care au presanta nevoie de ele.
De asemenea, ne confruntam cu prea multa birocratie, prea multe conditii pentru a accesa fondurile comunitare si, mai ales, o lipsa acuta de fonduri pentru cofinantare, in conditiile in care, ca in cazul Romaniei, bancile nu mai finanteaza practic nici investitiile, nici consumul. Asta in conditiile in care am imprumutat de la FMI circa 13 miliarde de euro tocmai pentru a permite bancilor sa ajute economia.
Nu vreau sa fac predictii. Dar nu am motive sa cred ca, cel putin pentru o majoritate a tarilor europene, criza s-a terminat si urmeaza recuperarea. Daca se va opta pentru inasprirea austeritatii, ne putem astepta la o relansare a recesiunii, faimosul "W" al crizei, de care se tem toti. Urmatoarele luni ne vor aduce o serie de clarificari. Dar indiferent ce va fi, aceasta criza a lasat deja urme adanci, inclusiv o economie globala care trebuie reconstruita. La fel cum trebuie re-scrise regulile de functionare a sectorului financiar-bancar. Deocamdata nimeni nu se grabeste s-o faca. Bunele intentii nu tin loc de solutii.
Distinsi participanti,
Trebuie sa recunoastem ca exista viata economica si in vremuri de criza. Sunt destui care au vazut o serie de oportunitati in aceasta criza, si nu ma refer la speculatori, ci la aceia care sunt coloana vertebrala a oricarei economii, IMM.
De fapt, ceea ce da tarie si continuitate relatiilor economice romano-italiene este tocmai aceasta tesatura de relatii intre IMM din ambele tari. Investitorii italieni au fost si sunt extrem de activi in Romania, si au dat un bun exemplu romanilor, prin dinamism si inventivitate. Acum sunt vremuri grele, si cu toate astea angajamentul firmelor italiene in Romania ramane ferm, ceea ce este o veste buna.
Nu va pot da vesti bune despre viitorul apropiat al economiei romanesti, care va trebui sa faca fata unei contractii brutale a consumului, dupa o reducere cu circa 4% din PIB a veniturilor din salarii pentru bugetari si din pensii, pentru pensionari, si din reducerea unor cheltuieli publice, cu investitiile si protectia sociala.
Este foarte probabil ca, in cazul in care si dupa aceste masuri de austeritate deficitul bugetar nu se va incadra in limitele stabilite cu FMI, sa se mareasca si TVA, si nivelul cotei unice de impozitare. Asta ar accentua instabilitatea politica si nelinistea sociala.
Pe de alta parte sunt zone ale economiei romanesti care au dovedit o rezistenta neasteptata la criza, mai ales in domeniul productiei auto si al pieselor de schimb pentru industria auto.
Agricultura si industria alimentara raman in continuare sectoare atractive, unde se poate investi, mai ales in produsele bio. De asemenea, desi productia in lohn si-a atins limitele, si incepe sa fie de-localizata in tari extra - comunitare, cu mana de lucru mai ieftina, piata romaneasca ofera inca unele oportunitati in domeniul confectiilor si textilelor, incaltamintei.
Ideea este ca trebuie sa vedem dincolo de criza si de neplacerile ei, sa pregatim viitorul. Si cred ca ambele economii sunt suficient de interdependente incat sa lucram impreuna pentru a face posibil si profitabil acel viitor.
Va multumesc pentru atentie!