Doi oameni obositi merg pe drumurile lor: Traian Basescu se duce sa-si ia noul ausweiss spre Cotroceni, iar Mircea Geoana sa danseze cu lupii in Kiseleff 10, dupa alegeri atat de urate incat, invingator si invins, ar putea zice cu mana pe inima ca biruitorul n-a luat mare lucru.
In mod normal, victoriile precare, la o respiratie, ar trebui sa dea de gandit detinatorului laurilor. Traian Basescu tace, se odihneste si pesemne mediteaza cu neuronii care i-au mai ramas intregi. Posibil ca meditatia sa nu se confunde cu pritocirea a niscaiva razbunari. Doar ne-a vorbit de reconciliere. Oricat de ciudat ar suna acest cuvant in gura "animalului politic" Basescu, daca nu este doar vorba goala, ci vointa reala, ar echivala cu speranta firava ca dinspre Palatul din deal este probabil sa adie un aer mai bland. Dar ati mai vazut ras salbatic care sa iubeasca o privighetoare?
Pana sa fumeze pipa pacii cu cine crede de cuviinta, poate Basescu ar trebui sa faca ochii roata prin jur si sa-si scaneze intelept galeria de curteni. Aceiasi: Boc, Blaga, Berceanu, Videanu, Udrea, Ridzi, Boureanu si altii asemanatori. De fapt, numele conteaza mai putin. Conteaza atitudinea celor care au credinta nestramutata ca umbra aripii prezidentiale ii face infailibili si le permite orice. Inclusiv infumurare, suficienta gaunoasa, intoleranta, etica personala indoielnica. Ceva "umilinta", cum le place americanilor sa zica, nu strica prin habitatul presedintelui, care are marea ocazie sa-si puna fidelii sa treaca prin furcile caudine ale unei schimbari de comportament. Traian Basescu are ocazia sa-i incoloneze la o reformare de mentalitate pe cei din jurul sau, ceea ce, pana la urma, este mai pretios decat doua mandate de putere. Si Ion Iliescu le-a avut.
Si pentru ca veni vorba despre schimbarile din batatura proprie, nu ma pot opri sa constat ca, atunci cand da de bucluc in PSD, se aduce vorba de reforma. Adica intai apare Ioan Rus, cu deja cunoscutele ifose de "kings maker" (invers proportionale cu performantele sale politico-electorale) si incepe sa dea sibilinic cu barda. Concomitent, se aduna pe la locante diversi lasati pe bara, care studiaza dinamica exploziei mamaligutei cu branza si smantana. Parlamentari anonimi isi iau boccelele si se muta la invingator. Partidul este strabatut de vibratiile ramase de la topaielile lui Mircea Geoana.
Care Mircea Geoana isi poarta sfarsit angoasele pe la televiziune, incapabil sa inteleaga pe cati a dezamagit si preferand sa se oblojeasca cu inchipuirea ca, ramanand sa adune resturile, si-ar putea achita investitia de speranta si incredere care s-a facut in el. Lui Geoana ii trebuie alt fel de intelepciune decat lui Basescu. Ii trebuie mintea de pe urma si curajul de a-si duce pana la capat examinarea sinelui, prin care spune ca a trecut. Doar ca acum e prea tarziu.
Indiferent de tribulatiile prin care trec, sau ne imaginam ca trec, protagonistii osteniti ai alegerilor iernatice, eroul zilei este indestructibilul Boc. Ramas steaua fixa interimara a acestui timp zapacit. Centreaza, da cu capul, discuta, isi apara teritoriul. Chit ca teritoriul sau va fi aparat si de ceata lui Oprea, un fel de acumulare amorfa de alesi ai poporului elector, datatoare de fiori.
Timpul introspectiilor s-a consumat. Acum se face guvernul, o activitate cat se poate de terestra si generatoare de senzatii tari, din care va rezulta "ceva", protejat de o paturica parlamentara portoclaie, pestrita, la care se adauga doua-trei petice rosii sau galbene, ca se poarta vintage si culori vesele.
Invingator si invins, Basescu si Geoana sunt la fel, vlaguiti si mototoliti.