(continuare)

- Ce parere aveti despre proteste, cat sunt de justificate, cat sunt de spontane si cat sunt de alimentate politic?
- Spre deosebire de altii, eu am trait din interior si din plin toate protestele de dupa 1989 incoace, si in mai ‘90...Cel putin in ‘99, cand s-a incheiat Pacea de la Cozia, eram ministru al Industriilor si Comertului si am inchis niste mine. Eu cu protestele nu mai sunt la prima impresie, sunt, intr-un fel, mai detasat.
Eu cred ca exista oricum o stare de nemultumire pe care nu o ascundea nimeni si o stia absolut toata lumea. Sunt aceste probleme economice, globale, dar care pe fiecare il afecteaza personal. Multi oameni au o situatie foarte, foarte grea, ei nu mai stau sa se gandeasca ca poate prin alte parti a fost mai rau sau ca, totusi, lucrurile s-au tinut in mana si ca au fost niste masuri necesare. Fiecare se gandeste la el, la el si la familia lui.
Pana la urma, o astfel de situatie, mai devreme sau mai tarziu, izbucneste intr-un fel, cu o eventuala scanteie care poate sa fie de la cine ce stie meci de fotbal sau de la altceva. De data asta a fost de la Arafat, dar s-a vazut ca nu avea neaparat vreo legatura.
Din acest motiv si cererile sunt atat de diverse, e un spectru aproape generalizat. La Craiova, de exemplu, suporterii, care formeaza nucleul cel mai dur al zecilor sau celor 100 si ceva de demonstranti, au revendicari legate de revenirea echipei de fotbal in Divizia A sau scandeaza impotriva lui Mitica Dragomir si a lui Mircea Sandu. Studentii cu ale lor, pensionarii, disponibilizatii din politie si din armata, care au si niste asociatii...Sunt 20 de la aia, 30 de la ceilalti, 15 de la astia...

- De ce au iesit atat de putini oameni in strada cata vreme nemultumirea este generala?
- Sunt atat de putini pentru ca majoritatea celor care au aceleasi probleme cu cei care sunt in strada isi dau seama ca ele nu se pot rezolva asa. Multi poate sunt mai rationali, sau mai comozi daca nu mai rationali, si spun: "Sa zicem ca pana la urma, printr-o prelungire si o presiune din asta, o sa se rezolve ceva din revendicari. Si? Mai departe? Vine cine? Si ce face?"
Lumea a inceput sa fie cu o vedere mai de ansamblu. Chiar daca nu cunosc situatia in amanuntime, au vazut si ei ce se intampla in Ungaria, au vazut ca Portugalia are rating de tara mai slab decat Romania, iar pana acum era, alaturi de Italia si Spania, o tinta unde sa se duca romanii sa munceasca.
Au inceput sa isi mai dea seama ca nu toate lucrurile care sunt la suprafata si la prima impresie sunt cu adevarat reale. De aceea sunt unii mai reticenti.
Mai sunt si unii care au fost o data la protest ca sa vada cam despre ce e vorba, ce fac aia acolo, ce striga, ce se intampla, si care a doua oara nu se mai duc, spun ca s-au lamurit, nu e ceva care sa aiba vreo finalitate, vreo coerenta, ceva care ar trebui sustinut ca sa aiba un succes.
E adevarat, la Craiova mai sunt mici nuclee, de exemplu din revolutionari, dar nu din cei care au fost cu mine in 22 Decembrie, ca pe aia ii stiu eu mai bine decat toata lumea, sunt dintre "marii revolutionari" care au hotarat sa se faca revolutionari prin ‘94-‘95, cand au vazut ca se dau certificate si alte lucruri. Sunt si cativa care au fost la Revolutie, dar restul sunt din cei care stateau acasa si cer sa li se dea inapoi indemnizatia si restul, ceea ce nu mi se pare corect, eu nu cred ca in 22 Decembrie cineva a iesit si s-a expus ca sa ia dupa aia nu stiu ce indemnizatie. In afara de cateva nuclee de tipul asta, de 10-15, restul se schimba, mai vin unii, mai vin altii, cam asta se intampla.

(va urma)