Daciana Sarbu scrie pe blog: "Europa, tot mai departe de noi"
Unul dintre fondatorii Uniunii Europene, Jean Monnet, spunea ca statele europene, atunci cand actioneaza separat, sunt "prea mici pentru a garanta propriilor popoare prosperitatea necesara si dezvoltarea sociala". Daca ne uitam la Romania anului 2011, constatam ca nu dimensiunea tarii este un criteriu. Calitatea guvernantilor insa este. Iar cand aceasta lipseste cu desavarsire si, mai mult, este dublata de o rea-vointa sistematica, se intampla un paradox: in al cincilea an de apartenenta la UE, Romania e din ce in ce mai departe de realitatea europeana.
Avem la dispozitie fonduri europene, dar ele raman blocate in sertarele de la Bruxelles, fiindca autoritatile de la Bucuresti se straduiesc sa la tina cat mai departe de propriii cetateni - dar, fireste, cat mai aproape de buzunarele clientelei. Pentru asta Romania plateste si va plati. Si, mai mult, e posibil sa plateasca si alti europeni, fiindca mecanismul de alocare a fondurilor europene e pe cale sa fie modificat sub acest pretext (daca Romania nu absoarbe bani, inseamna ca nu are nevoie de ei, nu? Iata concluzia fireasca si logica a unei lumi care nu intelege anormalitatea si absurdul care domnesc la Bucuresti).
Semnam angajamente si ne asumam obiectivele Europa 2020, dar in acelasi timp inchidem scoli si condamnam profesorii la foame si elevii - la abandon scolar.
Suntem in Europa doar in hartii. Altfel, ceea ce traim acum nu are nimic in comun cu realitatea Uniunii Europene de astazi, cu principiile enuntate de parintii sai fondatori sau cu ceea ce-si doresc romanii.
De Ziua Europei, nu putem spera decat sa ne reluam cat mai rapid traiectoria catre Europa. Chiar daca, in teorie, deja am ajuns acolo.