Corina Cretu, europarlamentar, publica pe blog articolul "Strania reforma", pe care il puteti citi in continuare.
"Guvernul condus de premierul Emil Boc a ales o cale ingrijoratoare de a introduce reformele: confruntarea cu partenerii sociali, manipularea realitatilor, asmutirea unor categorii de cetateni impotriva altora. Nu intereseaza motivele acestei abordari, imorala atat in forma, cat si in fond. Este o forma de dispret fata de oameni, o dovada de neincredere in capacitatea lor de a intelege si de a face alegeri.
Nimeni nu respinge, in principiu, reformele. Economia, societatea, raporturile sociale, toate evolueaza. Nimeni nu-si poate inchipui ca, in acest proces de schimbare, vor fi domenii care nu vor fi atinse de el. Dar oamenii vor sa inteleaga, sa fie partasi la structurarea deciziilor. Ceea ce nu s-a intamplat in cazul guvernului Boc. In prima instanta a introdus legile aflate in contencios cu societatea, in esenta, prin asumarea responsabilitatii. A fost obligat de deciziile Curtii Constitutionale sa reia procesul de legiferare.
S-a consultat de forma cu sindicatele si cu patronatele. Una a fost agenda declarata in public de Guvern, alta agenda care a determinat continutul final al legilor. Aceasta agenda paralela ingrijoreaza. E mult cinism in aceasta atitudine.
Legea Pensiilor, aprobata miercuri in Guvern, va declansa o mare batalie mediatica si ample nemultumiri. Pe care eu le consider cat se poate de justificate. Pentru ca dupa ce arunci anatema asupra unor largi categorii sociale, militari, judecatori, procurori, piloti, parlamentari, dupa ce-i acuzi ca au pensii nesimtite, dupa ce sunt supusi unui linsaj mediatic, vii si spui ca, de fapt, e vorba de doar circa 27.000 de pensii, din aproape 6.000.000! Daca doreai o rezolvare a inechitatii, puteai impozita sumele ce trec de 3000 lunar, pentru ca premierul a stabilit si pragul "nesimtirii". La cei trei mii de lei lunar.
Mult mai importanta este prevederea egalizarii varstei de pensionare la barbati si femei, la 65 de ani, dar mai ales viteza cu care se face egalizarea. In principiu, argumentul pare logic: demografia, respectiv imbatranirea populatiei, ar justifica aceasta masura. Problema este alta: starea economiei romanesti. Din pacate, se intra foarte tarziu pe piata muncii, si se iese foarte devreme. Daca ai depasit 45 de ani, este un calvar sa-ti gasesti un loc de munca, iar daca depasesti 55 de ani, nu se mai uita nimeni la tine. Iar tinerii, cu rare exceptii, intra pe piata undeva intre 20-25 de ani. Asta face sistemul de pensii nesustenabil, alaturi de problema cronica a muncii la negru, ca sa nu mai vorbim de aspectul migratiei motivate economic.
Si venim la ceea ce ne doare cel mai tare: in timp ce in celelalte tari guvernele iau masuri pentru crearea de locuri de munca, actualul guvern are o obsesie: cum sa desfiinteze cat mai multe locuri de munca. Si nu doar in sectorul bugetar. Lipsa de viziune in domeniul economic este periculoasa. In lipsa cresterii economice si a gradului de ocupare a fortei de munca, orice alta masura de "salvare" a sistemului public de pensii este iluzorie.
Nu pot sa inchei fara sa mentionez o alta forma de cinism: afirmatia ministrului muncii, conform caruia in 2030 speranta de viata va fi de 85 de ani si la barbati si la femei! Cum sa creasca speranta de viata, cand in ultimii 30 de ani s-a produs o degradare dramatica a conditiilor de viata, a calitatii serviciilor publice de sanatate, cresterea stresului? Dupa ce au trait ultimii 10 ani ai ceausismului, doua decenii de tranzitie si o grava criza economica, unor oameni li se spune: "nu va temeti de cresterea varstei de pensionare! O sa traiti mult si bine!"
Sper ca aceasta lege nu va trece de Parlament in forma propusa de guvern. Fie si numai pentru modul straniu in care intelege sa legifereze si sa reformeze, impotriva interesului public."