AmosNews: Punctul pe Y. Mineriada portocalie (Autor: OCTAVIAN ANDRONIC)

După 22 de ani, istoria se repeta. De data aceasta intr-o formula lipsita de violenta fizica, dar incarcata de tensiunile acumulate in cei aproape 7 ani de guvernare de dreapta, dar mai ales in ultimii trei, cand puterea portocalie s-a asezat ca o plaga peste intreaga societate.
Odata cu demisia colectiva a organismului de conducere a PDL se desavarseste procesul de prabusire a edificiului politic care a cufundat Romania intr-o profunda criza interna. Este "punctul zero" al unei dezagregari care probabil ca va continua pana la alegerile legislative din toamna.
In urma cu doar vreo 3-4 luni mi se parea ca, in ciuda marilor erori, a arogantei fara limite si a lacomiei fara egal in vreun alt ciclu electoral, partidul prezidential era destul de bine infipt in solul electoral prin agentii sai de influenta de la nivel local. Contribui la aceasta impresie si relativa ineficienta a demersurilor opozitiei unite, care pornise vijelios si scadea continuu in sondaje! Cursul pe care l-au luat evenimentele imi permite sa evidentiez etapele dezastrului portocaliu.
Inceputul a venit de nu se stie unde: un banal conflict intre seful SMURD, doctorul Arafat si oficialii Ministerului Sanatatii, presati sa demareze reforma clocita in cuibarele Cotrocenilor. Cu impetuozitatea-i traditionala, Basescu se amesteca in ciorba si ii recomanda doctorului sa-si dea demisia. Urmeaza un val de proteste ale societatii civile, care-l silesc pe presedinte sa dea inapoi si sa retraga proiectul de reforma. Focul s-a declansat insa, si se intinde in toata tara. Ceea ce nu s-a intamplat cand s-a aplicat brutala taiere a salariilor si pensiilor se intampla acum. In Piata Universitatii manifestatiile se tin lant, ca si in majoritatea oraselor din tara. Principala revendicare este demisia presedintelui. Acesta tace malc si cand lucrurile par ca nu mai pot fi stapanite, recurge la tactica lui Lapuseanu ofera capul lui Motoc-Boc! Credinciosul sau instrument este convins sa se retraga si este inlocuit cu un "Agamita Dandanache" spilcuit si fals, adus de la un serviciu secret. Odata cu premierul se schimba si jumatatea pedelista a guvernului (de unguri si de ai lui Oprea n-au avut curaj sa se atinga). Garda marilor hotomani este inlocuita cu servitorii acestora, rezultand poate cea mai comica si mai incompetenta formula de guvernare din cate au fost. Cu aceasta oaste de stransura, Ungureanu bate pasul pe loc, unica sa initiativa fiind una de promovare a intereselor unor investitori straini fata de care existau ceva obligatii la varf. Guvernul Ungureanu nu rezista insa decat vreo 70 de zile si e trantit, surprinzator, de prima motiunea de cenzura pe care o voteaza inclusiv pedelistii. Rezultatul votului ia prin surprindere pe toata lumea si Basescu se trezeste in situatia de a face gestul pe care se jurase ca nu-l va face din motive de constitutie. Incredibil aproape, guvernarea pedelista este inlocuita de una socialist-liberala si se declanseaza procesul de purjare a institutiilor publice de balastul incompetent al promovarilor pe baza de cumetrie.
Pe acest fond de degringolada vin alegerile locale ce dau lovitura de gratie partidului ce fusese pe cale sa devina unic: PDL-ul pierde in serie mandate in zone traditionale si din partid mare, se trezeste unul mic spre mijlociu!
Ultima etapa a dezastrului s-a consumat joi, cand pe fondul degringoladei si a dezorientarii generale, intreaga conducere si-a prezentat demisia. Boc, salvat in extremis de alegerile de la Cluj, declara ca nu-i mai arde sa conduca partidul, iar cei care ar mai putea sa o faca sunt atat de compromisi incat nu mai indraznesc sa iasa in fata.
Ce urmeaza? Probabil o asumare a responsabilitatilor de tranzitie a celor care, prin mandatele pe care le detin in administratia locala, mai au o bruma de autoritate...