Ion Iliescu a transmis un comunicat de presa intitulat: "PE MARGINEA EVENIMENTELOR DIN ULTIMELE ZILE"

Protestele din ultimele zile, din Piata Universitatii, dar si din multe orase din tara, sunt, in opinia mea, cea mai concludenta confirmare a esecului total al conceptului de "presedinte-jucator", introdus in politica de Traian Basescu. Am atras permanent atentia nu doar asupra ne-constitutionalitatii conceptului, ci si, sau mai ales, asupra pericolelor pe care le ascunde el. Mai devreme sau mai tarziu se va ajunge, spuneam eu, la manifestari totalitare, la o conducere dupa bunul plac al omului care este, vremelnic, Presedinte al Romaniei.
Aceste atitudini totalitare s-au manifestat chiar din debutul primului mandat al lui Traian Basescu, si ele au justificat suspendarea sa din 2007. Nu a inteles semnificatia acelui avertisment. Mai mult, a inceput sa se razbune pe Parlament, ca principala institutie a democratiei. A construit la Cotroceni un guvern paralel, care, dupa numirea lui Emil Boc in fruntea guvernului, a devenit principala sursa de legi cu impact decisiv asupra societatii romanesti. Amintesc doar Legea Educatiei si Legea Sanatatii, aceasta din urma fiind declansatorul revoltelor din strada, din ultimele zile.
Presedintele-jucator a fost principala sursa de conflict din societate. El a asmutit oamenii unii impotriva altora, ii demonizeaza pe angajatii statului, a incercat sa destructureze partidele de opozitie si acele organizatii ale societatii civile care se impotrivesc modului sau de a actiona si sunt critice fata de actiunile sale anti-constitutionale.
Din pozitia de presedinte-jucator Traian Basescu a distrus toate puntile de dialog cu societatea, si nu-si mai poate indeplini in niciun fel functia constitutionala de mediator. Tacerea sa de dupa izbucnirea revoltelor sociale este explicabila: nu are cui se adresa, si chiar daca ar face acest lucru, cine l-ar mai asculta? Ce ar mai avea de spus unor oameni pe care i-a umilit cu felul sau de a fi, pe care i-a jignit si fata de care simte doar ura si dispret?
Demonstratiile romanilor nemultumiti sunt si o expresie a respingerii acestui mod de a face politica al presedintelui Traian Basescu. Oricat de diverse ar fi revendicarile strazii, ele ne spun un lucru: ca in sanul societatii exista un puternic consens in legatura cu trei revendicari. Ele privesc demisia Presedintelui, a guvernului pe care, de fapt, tot Traian Basescu il conduce, si organizarea alegerilor anticipate. Daca Presedintele s-ar fi situat strict in limitele Constitutiei, acum am fi avut un arbitru onest si un factor de detensionare a situatiei din tara. Cum nu mai avem asa ceva, intoarcerea la popor este singura solutie democratica. Restul nu pot fi decat din arsenalul regimurilor totalitare.
In incercarea de a limita pagubele de imagine si electorale, actuala putere practica un joc extrem de periculos, incercand sa acrediteze ideea ca nu exista alternativa la PDL, ca toate partidele sunt la fel. Nu da nimanui de gandit faptul ca niciodata dupa 1989 increderea in partidele politice nu a fost atat de jos ca dupa 2009? Sila de politica a fost programata, pentru ca a convenit presedintelui-jucator.
Trebuie sa fim onesti, si sa spunem oamenilor, chiar cu riscul de a merge acum contra sentimentului general, ca democratia nu poate exista fara partide politice si fara politicieni. Da, partidele post-decembriste, toate, au avut si au probleme cu recrutarea, pregatirea si promovarea elitelor. S-a spus ca sistemul de vot uni-nominal va schimba lucrurile.
Nu doar ca nu le-a schimbat, le-a agravat. Pentru ca singurul criteriu de selectie a fost capacitatea candidatului de a sustine costurile procesului electoral. A fost o contra-selectie. De aici si slaba calitate a legiferarii, si absenteismul parlamentarilor, si slaba rezistenta a parlamentarilor fata de comportamentul abuziv al guvernarii. Am ajuns in periculoasa situatie in care Presedintele Romaniei se substituie guvernului, si impreuna cu acesta, cenzureaza Parlamentul, cand singurul cenzor legitim al Executivului este Parlamentul.
Ce este de facut? Societatea civila trebuie sa mareasca presiunea asupra partidelor, pentru a face o mai buna selectie a celor pe care ii propun sa le reprezinte, ca primari, presedinti de consilii judetene, consilieri, parlamentari. Se pot imagina noi criterii de selectie. Dar nu avem dreptul sa acreditam ideea ca in Romania nu exista alternativa la PDL. Exista ! Dar ea trebuie sa se comporte ca atare si sa fie mai convingatoare.
Prin pluralitatea sa, prin diversitatea cererilor, dar si a solutiilor propuse, miscarea populara de protest este o dovada ca democratia in Romania este o realitate, fragila, ezitanta, dar cat se poate de concreta. Este datoria noastra cetateneasca s-o sprijinim, si sa cerem celor care ne guverneaza sa ne respecte, sa respecte angajamentele tarii, luate la momentul aderarii la UE si la NATO, dar mai ales contractul social asumat prin adoptarea prin Referendum a Constitutiei.
Remarc initiativa filialei Dambovita a PSD, care a dat publicitatii "Declaratia de la Targoviste", ce face o radiografie a starii actuale a Romaniei. Este genul de document care are impact asupra cetatenilor, pentru ca este in acord cu asteptarile lor. Este o forma de mobilizare a membrilor si simpatizantilor partidului nostru, care trebuie sa fie pregatiti pentru batalia electorala ce urmeaza. Miza este foarte mare: viitorul democratic al Romaniei, pastrarea statului social, a unor servicii publice accesibile tuturor romanilor, salarii si pensii decente, refacerea dupa criza a economiei, dezvoltarea capitalului autohton, reluarea cresterii economice, pentru reducerea decalajelor de dezvoltare, si nu in ultimul rand, revenirea la o buna guvernare.
Nu trebuie sa lasam sa fim guvernati din nou de frica. Am facut o revolutie pentru a fi liberi, infrangandu-ne frica. Acum trebuie sa pastram ceea ce am castigat in decembrie 1989. Si nu o putem face decat sanctionand la urne pe cei care au guvernat doar in interesul lor, si care acum vor sa se permanentizeze la putere, apeland din nou la frica.