Octavian Stireanu publica in Azi articolul "Palatul Snagov si restul lumii", pe care il puteti citi in continuare.
'Pentru duminica se anunta o noua sedinta de instruire la Palatul Snagov a ministrilor si parlamentarilor PD-L cu seful lor suprem, Traian Basescu (care a pierdut alegerile pe teritoriul Romaniei).
Duminica trecuta mai fusese o asemenea intalnire, tot la Palatul Snagov, in acelasi anturaj, carat acolo de o caravana automobilistica de mare lux.
Presedintele de partid si de stat ii chemase la ordine pe pedelisti, pentru a-i mobiliza in vederea votului la motiune si a-i ameninta, in mod direct, in caz de tradare.
Acum ii convoaca din nou, dar nu pentru a le mai pocni biciul pe la urechi, ci pentru a le imparti cubulete de zahar. Marii favoriti la evidentierea prezidentiala sunt cei care au reusit, in Camera Deputatilor, sa impuna cu forta reluarea votului pentru Curtea Constitutionala de cate ori a fost necesar, pana a iesit judecatorul dorit de Basescu.
Palatul Snagov se bucura de o anume simbolistica recenta. Este ultimul loc de pe harta puterii in care a poposit Ceausescu, inaintea aterizarii finale de la Targoviste. Acolo, in linistea aristocrata de pe malul lacului, l-au intampinat Emil Bobu si Manea Manescu, sarutandu-i apoi mana la urcarea in elicopter.
In Capitala, lumea era pe strazi, valtoarea protestelor era in toi, se ardeau tablourile prezidentiale, iar garnizoana Comitetului Central era ravasita de demonstranti. La Snagov, unde era cald, liniste si frumos, liderii regimului cautau disperati solutii de supravietuire.
In acea zi, societatea romaneasca era impartita in doua: Palatul Snagov si restul lumii.
Nu e deloc fortata comparatia daca am spune ca si acum lucrurile stau la fel. Societatea romaneasca e impartita tot in doua - Palatul Snagov, unde liderii de la putere se aduna sa se felicite pentru cum au luptat la motiunea de cenzura, si restul tarii, asteptand resemnat si disperat dezastrul masurilor impuse de Traian Basescu.
La Snagov e racoare, liniste si frumos, pana acolo nu razbat vocile de protest ale oamenilor, fumul tablourilor lui Basescu incendiate ori disperarea pensionarilor condamnati la moarte lenta.
Intalnirea de la Snagov are loc in conditiile in care Traian Basescu a reusit, precum Ceausescu, sa obtina toata puterea in stat. Mai sunt doar cateva insule de opozanti care si-au asumat riscurile unei miscari de rezistenta, mai mult retorica decat efectiva.
Nimic din toate acestea nu-i intereseaza pe participanti. Daca ii interesa, astazi guvernul ar fi fost demis. Intalnirea de la Snagov are cu totul alt scop, si anume rezolvarea unei probleme noi pentru Basescu si pedelistii sai: detin puterea totala si nu stiu ce sa faca cu ea.
In afara guvernarii in folosul intereselor personale si ale clientelei politice, puterea actuala este incapabila sa mai faca si altceva, sa aiba o viziune, sa contureze un scop, sa resolidarizeze societatea romaneasca in jurul unor obiective de larg interes national.
Puterea totalitara a lui Ceausescu macar a fost capabila de asa ceva. Guvernantilor actuali le sta, insa, gandul doar la ce va fi pentru ei, nu pentru tara, si mai ales la anul electoral 2012. Basescu le-a promis ca tot pe ei ii va instala la guvernare, indiferent de rezultatul alegerilor.
Adica asa cum a facut si in 2004, cand a fortat "solutia imorala", si in 2009, cand a ramas surd si orb la existenta unei largi majoritati parlamentare, desemnand prim-ministru tot pe cine a vrut el.
Batalia pentru 2012 a inceput deja de pe acum. Crin Antonescu a dat un anume semnal in acest sens, invitand la o "blocada" politica pe toti cei interesati de salvarea viitorului democratic al tarii.
Cu prilejul motiunii de cenzura, PSD a dovedit ca a intrat pe o poteca, ratacindu-se pe la jumatatea drumului: s-a mobilizat pentru trantirea guvernului, fara sa raspunda, si chiar ocolind cu premeditare, intrebarea despre ce vor sa puna in loc. Liberalii au sesizat ca lumea asteapta actiune, fermitate, angajare si au anuntat raspicat, "da, putem guverna, chiar si singuri!".
Crin Antonescu a confirmat, si prin discursul tinut in Parlament, ca poate tine sus steagul unei blocade impotriva lui Traian Basescu. E de vazut, insa, cat anume din faldurile acestui steag flutura doar deasupra agendei proprii a liberalilor si cat acopera din paleta larga a intereselor nationale.
De partea cealalta, ma tem ca PSD manifesta deja un sindrom de nesincronizare, intre un partid care vrea sa ajunga la putere in maximum 3 ani si un lider de partid, care a declarat ca are fixata o agenda a carierei proprii pentru 30 de ani!
Din acest punct de vedere, se pare ca PSD se afla intr-o perioada de schimbare a tractiunii, de la faza in care liderul tragea partidul la faza in care partidul impinge liderul. Aceasta situatie, plina de capcane, a mai fost traita de PSD, in decembrie 2009, cand un grup de vajnici militanti au negociat si, apoi, au impus intrarea la guvernare alaturi de PD-L, sub tutela lui Traian Basescu.
E drept ca si liderul de atunci abia astepta un asemenea branci in bratele Cotrocenilor. Care acum le iese tuturor pe nas!'