In ziarul "Cronica Romana" a aparut primul episod dintr-un serial intitulat "Sarabanda lichelelor", pe care il puteti citi in continuare.
'Cu toate ca pestele de la cap se impute si de la coada se curata, recent am avut dovada ca deparazitarea Stangii de lichele a inceput cu Mircea si Cristian - copiii lui Teo si ai serviciilor, trimisi in misiune sa lupte pentru "consolidarea" Stangii.
La Mirciulica a inceput ca dracu’. Abia ce fusese trimis de Iliescu ambasador la Washington. Avea aere de vedeta, privea la inaltimea orizontului, se lafaia la receptii, cocktail-uri, intalniri la nivel inalt la Mama Lumii. Diplomatii, secretarele, bufetierele si soferii - ofiteri si subofiteri sub acoperire -, sopteau complice pe la colturile Ministerului Afacerilor Externe: "Ce vrei, e omul americanilor?!", ca si cum asta ar fi fost dovada suprema a deciziei luate spre binele si propasirea definitiva a Romaniei, ba chiar era firesc sa le taie tuturor greata fata de cunoscutul obicei politic: "Limba schimba curu’, da’ naravu’ ba".
Tanarul diplomat facuse deja primii pasi pe drumul ireversibil al superficialitatii, oportunismului si cabotinismului. Indeaproape sustinut de Teodor Melescanu - pentru motive asupra carora vom pastra deocamdata tacerea, Geoana a fost propulsat la exceptional, cu nerusinare si dispret, prin toate gradele diplomatice si cocotat in functii de conducere in MAE, peste cei de la care nu terminase de invatat meseria numita diplomatie.
Prestatia lamentabila a lui Mirciulica, superficialitatea si chiar incapacitatea sa intelectuala de a prezenta proiecte politice care sa coaguleze fortele interne ale partidului s-au facut pe deplin simtite in lupta pentru Primaria Bucurestiului, la alegerile prezidentiale si la Congresul PSD.
Mai devreme sau mai tarziu, asta este soarta tuturor celor care nu au pus osul la munca si au fost obisnuiti sa primeasca totul de-a gata. Este o serioasa problema de educatie, dar asta nu mai intereseaza pe nimeni in ziua de azi. Asa cum nu a interesat pe nimeni incapacitatea lui Geoana de a umple cu idei coerente paginile albe si nici aviditatea lui de a interpreta - chiar prost - ideile si discursurile scrise de altii.
Lipsa de caracter si ticalosia oamenilor se manifesta mai ales in momentele lor de teama si dezorientare, cu atat mai mult atunci cand e vorba de pierderea unor privilegii si a unor avantaje materiale.
In decembrie 1996, Mirciulica era foarte speriat sa nu fie rechemat in tara de proaspatul presedinte Emil Constantinescu, pe atunci hotarat sa curete Romania de lichele, de securisti si de comunistii lui Iliescu. In cautarea solutiei de "supravietuire", imediat dupa victoria lui Constantinescu, ambasadorul Mirciulica ii transmite noului presedinte o telegrama de felicitare, devenita celebra, in care saluta atat incheierea domniei criptocomunistului Iliescu, cat si inceputul democratiei in Romania, o data cu victoria Conventiei Democrate.
Pentru Mirciulica, era vital acum sa se lepede de satana, sa-l infiereze pe Iliescu si sa se detaseze definitiv de orice legatura cu acesta si cu comunistii Stangii PDSR-iste. Trebuia sa se autoincluda rapid si fara nicio ezitare in lotul celor 15.000 de specialisti ai lui Constantinescu si sa isi creeze imaginea de "diplomat de cariera", complet independent de orice structura de partid. Misiunea aceasta si-a asumat-o si a indeplinit-o celebra sa soacra, profesoara Costea, pe atunci fruntasa PNTCD.
In decembrie 1996, Geoana nu a ezitat sa-l terfeleasca cu sange rece pe Iliescu, cel care
i-a incredintat importanta misiune de ambasador al Romaniei, pe care avusese obligatia legala si profesionala sa il reprezinte cu onestitate in relatia politica bilaterala cu SUA.
Cu toate acestea, dupa 4 ani, in decembrie 2000, Ion Iliescu ajunge din nou presedinte si, ca prin miracol, il accepta pe Geoana drept ministru de Externe, la propunerea lui Adrian Nastase si totul este dat uitarii. Iliescu dadea semne clare ca nu mai este deloc preocupat de calitatea resurselor umane ale propriului partid.
O grava eroare facuta de Iliescu fata de viitorul destin al Stangii din Romania.
Din acest moment, in PSD incepe noua perioada a incurajarii tinerilor mercenari. Acestora li se prezinta numai perspectiva obtinerii rapide de functii si avantaje intr-un nou partid-stat. Nu li se cere sa faca munca politica in teritoriu si numai aranjamente de culise. Aceasta este noua scoala politica a lui Adrian Nastase, iar elevii ei urmau sa indeparteze de la putere garda lui Iliescu.
Este momentul in care Victor Ponta intra cu girofar de ministru in PSD si isi incepe glorioasa cariera politica, Diaconescu este propulsat secretar de stat in MAE, iar Cosmin Gusa secretar general al partidului.
Inlocuirea lui Iliescu cu Geoana la conducerea PSD a fost un alt semnal clar al incapacitatii politicienilor Stangii de a isi identifica un nou lider capabil sa reformeze, modernizeze si sa conduca eficient partidul-stat.
Discursul lui Mircea Geoana, plin de cacofonii, de cuvinte aruncate ca nuca-n perete, neconvingator, spart, zgariat, demonstra clar imaturitatea politica, superficialitatea si chiar lipsa de cultura a acestuia. Se simtea o ruptura intre ce gandea si ce spunea liderul pesedistilor, ceea ce ar fi trebuit sa fie un semnal clar de alarma. Diplomatul antrenat sa minta in folosul tarii nu reusea sa o faca in folosul partidului.
Iliescu a fost singurul care a inteles perfect situatia si a pus diagnosticul: "prostanac". Era deja tarziu.
Incapacitatea lui Geoana de a intelege nevoile romanilor, de a crea si coordona proiecte politice in folosul cetateanului s-a dovedit in batalia pierduta pentru Primaria Capitalei, dar si atunci fara urmari. Acela ar fi fost momentul optim pentru PSD sa-l debarce pe Geoana. Ar fi fost o actiune rationala, pragmatica, destinata sa minimizeze viitoarele pierderi si ar fi deschis in cu totul alte conditii lupta pentru posturile de conducere din partid.
Nu a fost sa fie asa, si Geoana a fost propulsat in campania prezidentiala din 2009. Aceasta uriasa sansa a ratat-o nu pentru ca Basescu ar fi fost mai bun si pentru ca romanii si l-ar mai fi dorit pe marinar la timona tarii, ci pentru ca, in conformitate cu legea lui Murphy, "fiecare om isi atinge propriul nivel de incompetenta", iar Geoana si-l atinsese cu mult timp in urma.
"Aproape de oameni, impreuna cu ei" - un slogan politic atractiv - fusese golit de continut si decredibilizat definitiv de Adrian Nastase, iar lui Geoana i se incredintase interpretarea unui rol care nu i se potrivea, in care nu reusea sa intre si pe care l-a jucat ca un cabotin.
Cine regizeaza viitorul Romaniei si soarta poporului roman?'