Desi participarea la alegerile europene s-a diminuat constant de la primul scrutin din 1979, un sondaj de opinie publicat zilele trecute da sperante ca la 7 iunie absenteismul nu va atinge un nou record, asa cum se prognozase in urma cu cateva saptamani.

Intensificarea, in ultimele zile, a campaniei electorale in tarile Uniunii Europene pare sa fi trezit - la o parte a alegatorilor interesul pentru ceea ce va fi Parlamentul European, cine va reprezenta cetatenii tarilor membre ale UE si, mai ales, rolul acestei institutii in complexul mecanism ce conduce astazi un spatiu european mult extins fata de cel initial. Ce arata noul sondaj: aproape 43 la suta dintre cetatenii europeni intervievati in perioada 4 -15 mai au promis ca vor merge totusi la vot. 6 la suta au raspuns cu "foarte probabil", iar 12 la suta refuza sa voteze. Se constata, deci, un progres fata de sondajul Eurobarometru din lunile ianuarie-februarie, ce prognoza o participare la scrutin de doar 34 la suta. In situatia pe tari, rezultata din sondaj, irlandezii (66 la suta), belgienii (64 la suta) si maltezii (60 la suta) si-au anuntat intentia de a veni intr-un numar mai mare la vot. Cea mai scazuta participare este asteptata in Marea Britanie (16 la suta), Letonia (15 la suta), Bulgaria si Polonia cu cate 14 la suta. Sambata, un sondaj de opinie din Franta anunta o posibila prezenta la urne de doar circa 45 la suta. Vedem cum in tarile cu impact mare in UE, absenteismul continua sa se anunte la proportii ingrijoratoare pentru guverne si clasa politica. Pe ultima suta de metri, candidatii francezi, germani, britanici - si nu numai- si-au intensificat campaniile, fac promisiuni privind reformarea si cresterea rolului institutiilor alese ale UE in abordarea si gasirea de solutii pentru problemele grave cu care se confrunta in prezent economiile Europei.

Intra in lupta Nicolas Sarkozy si Angela Merkel, pentru mobilizarea la vot

Duminica, Angela Merkel si presedintele Sarkozy au dat publicitatii, concomitent in Welt am Sonntag si Journal du Dimanche, un text comun in care abordeaza probleme sensibile privind economia europeana si rolul pe care trebuie sa-l aiba Parlamentul European si celelalte institutii ale UE. Articolul este, practic, un document-platforma ce are drept mesaj dorinta lor de a realiza "o Europa forte care sa ne protejeze". Ei cheama toti europenii sa se prezinte la vot pe 7 iunie, considerand ca nu exista o alta modalitate de a contribui la construirea unei "Europe care sa asculte opiniile cetatenilor, care sa dinamizeze si sa inoveze". In acelasi timp, cei doi lideri europeni cer UE sa ia, inca din luna iunie, masuri vizand asigurarea unui veritabil sistem de reglementari la nivel european in sectorul financiar, intemeiat pe o coordonare si o cooperare intre cei ce au misiunea de a decide reglementarea. "In privinta fondurilor speculative, a paradisurilor fiscale, a remuneratiilor acordate conducatorilor si operatorilor financiari, vrem o Europa exemplara", subliniaza Sarkozy si Merkel in documentul amintit. Ei cer modificarea regulamentelor contabile, esentiala pentru relansarea economica. Europa, mai afirma cei doi lideri, trebuie sa joace un rol de prima mana in lume, obiectiv pentru atingerea caruia ea trebuie sa fie dotata cu institutii eficiente, realizabile doar prin Tratatul de la Lisabona. Si cu acest prilej, Sarkozy si Angela Merkel isi reafirma opozitia categorica fata de primirea in UE a Turciei, fara insa a-i specifica numele. In schimb, textul suna astfel: "Pentru a putea actiona eficient, UE are nevoie de frontiere, iar o extindere nelimitata nu poate fi posibila".
Apelul comun lansat de presedintele francez si cancelarul Germaniei reflecta ingrijorarea tot mai pronuntata fata de o realitate la fel de ingrijoratoare, prezentata si comentata de editorialistul cotidianului strasbourghez Dernieres Nouvelles d’Alsace (DNA). Locurile de munca in tarile Uniunii, releva in context ziarul citat, dispar cu miile, iar incertitudinea este generala. Institutiile europene "nu fac practic nimic sau aproape nimic". Iar acest lucru, reaminteste editorialistul de la DNA, l-am vazut cu totii toamna trecuta, cand toate planurile vizand relansarea au fost de sorginte nationala, fara o coordonare la nivel european. De ce? Pentru ca "nimeni nu vrea sa-si asume responsabilitatea de a avansa idei noi, de a crea un 'leadership' european, de a da un impuls unui ansamblu devenit, cu anii, prea vast si prea apatic... Ne lipsesc acum Giscard d’Estaing, Schmidt, Mitterand si Kohl, dar si un Jacques Delors in fruntea Comisiei Europene". Europa, sublinia editorialistul DNA, "se pierde, se dilueaza intr-o tehnocratie fara suflet si oarba la realitati". Progrese pe calea integrarii depline, cum ar fi spatiul Schengen, zona euro si chiar Piata interioara europeana au devenit imposibil de realizat din cauza teribilelor obstacole si a inchistarii celor ce conduc institutiile europene. Unii spera ca Tratatul de la Lisabona sa confere ceva coerenta, dar dupa aceea ce va fi? Fara un "pilotaj" politic, avertizeaza editorialistul, "eurocratia" se va ambala cu 27 de comisari, plus cohortele lor de functionari carora trebuie sa li se gaseasca utilitatea, iar in acest context este reamintita experienta cu comisarul european roman caruia a trebuit si i-a fost gasita functia multilingvismului. Cata vreme Parlamentul European nu va controla in totalitate Comisia Europeana, activitatea, greselile ei - conchide DNA - "alegerile pentru desemnarea europarlamentarilor nu vor mobiliza alegatorii obisnuiti cu forme de guvernare foarte precise, clare. Se impune aici o precizare: cu cat absenteismul este mai mare, cu atat mai putin legitim va fi Parlamentul de la Strasbourg".

Cat de mult ne costa parlamentarii europeni?

Corespondenta la Bruxelles a cotidianului DNA ofera un amplu raspuns la aceasta intrebare pusa de alegatori. Pana acum, indemnizatiile eurodeputatilor au fost stabilite in functie de salariile parlamentarilor din tarile lor. In noua legislatura, indiferent de culoarea politica sau tara de origine, ei vor avea o remuneratie bruta de 7.665,31 euro pe luna (5.963,33 net), la care insa se adauga alte indemnizatii: 298 de euro pe zi, timp de cinci zile din sapte, trei saptamani din patru, pentru acoperirea cheltuielilor de hotel si masa; costul transportului cu avionul dus-intors la locul de munca sau in diverse misiuni; 17.540 de euro pe luna pentru remunerarea asistentilor; 4.202 euro pe luna pentru cheltuieli de secretariat (intretinerea biroului parlamentar, telefon, cheltuieli postale etc.). Vin apoi pensiile "cu totul speciale" ale celor 129 de inalti functionari ai Uniunii (comisari, juristi ...). Nici unul dintre statele membre, releva Le Point, nu ofera functionarilor publici un regim al pensiilor atat de avantajos ca in institutiile europene. Mai mult, un comisar european, un jurist, un avocat general de la Curtea de Justitie nu plateste vreo cotizatie pentru pensie. In schimb, inaltul functionar al Uniunii poate primi o pensie reprezentand pana la 70 la suta din ultima indemnizatie (in prezent in medie de 21.260 de euro pe luna). El nu este obligat sa cotizeze 40 de ani (conform legislatiei franceze), ci doar 16 ani. Chiar si o scurta trecere printr-o functie europeana este avantajoasa. Le Point ofera exemplul francezului Jacques Barrot, vicepresedinte al Comisiei Europene pentru Transporturi, care, dupa un mandat de cinci ani, are dreptul la o pensie de 4.726,20 euro pe luna. Vin apoi asa-numitele "golden parachutes", in cazul in care unul dintre cei 129 privilegiati ai Uniunii pleaca din functie inainte de varsta de 65 de ani. Oficial li se spun indemnizatii pentru demenajare sau de transfer. Ele, scrie Le Point, pot ajunge la sume intre 300.000 si 500.000 de euro, deloc neglijabile pentru inalti functionari ai UE platiti imparateste (José Manuel Barroso, presedintele Comisiei Europene, primeste o indemnizatie ce-o depaseste pe cea a presedintelui SUA).